ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3246/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1)

C. proc. civ.

, asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 28 din 4 august 2014

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a respins cererea de ordonanță

președințială formulată de reclamanta B.N.R. - Sucursala Regională Timiș.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele considerente:

Prin

cererea de ordonanță președințială formulată și înregistrată pe rolul

Curții

de Apel Timișoara cu

nr. 1026/59/2014, reclamanta B.N.R., Sucursala Regională Timiș, în

contradictoriu cu pârâta SC S. SRL Timișoara a solicitat suspendarea provizorie

a executării sentinței civile nr. 412/PI din 11 iunie 2014, pronunțată de

Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. 4546/30/2010* până la soluționarea cererii de

suspendare de către instanța de recurs.

În

susținerea cererii, în raport de dispozițiile art. 581

C. proc. civ.

, reclamanta a arătat

că sunt îndeplinite cerințele legale pentru admisibilitatea cererii de

ordonanță președințială.

Astfel,

cu privire la caracterul urgent, reclamanta a arătat că în situația în care,

pârâta

SC S. SRL ar proceda

la punerea în executare a hotărârii instanței de fond și, implicit, aceasta ar

fi obligată să vândă imobilul deținut în proprietate, s-ar produce un grav prejudiciu

B.N.R. prin scoaterea din patrimoniul său a spațiului care face obiectul

prezentei cauze.

Referitor

la caracterul vremelnic, reclamanta a arătat că măsura suspendării provizorii

este limitată în timp, până la momentul soluționării cererii de suspendare a

executării de către instanța de recurs.

Cererea

s-a considerat ca fiind inadmisibilă, întrucât, reclamanta a solicitat

suspendarea

provizorie a executării sentinței civile nr. 412/PI din 11 iunie 2014,

pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. 4546/30/2010*, până la

soluționarea cererii de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art.

300 C. proc. civ.,

de către instanța de

recurs.

P

otrivit principiului

specialia generalibus derogant, în materia de suspendare a executării,

dispozițiile art. 300 C. proc. civ., se aplică cu prioritate, ca text de lege

special, astfel că nu pot fi incidente, raportat la obiectul pricinii, prevederile

ce reglementează ordonanța președințială.

Cum aceste dispoziții

legale conferă reclamantei și posibilitatea formulării unei cereri de

suspendare provizorie a executării hotărârii până la soluționarea cererii de

suspendare din cadrul recursului, dispozițiile art. 581 C. proc. civ. invocate

de către reclamantă, nu sunt incidente în speță.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.N.R. - Sucursala

Timișoara, solicitând modificarea în tot a hotărârii și în consecință admiterea

cererii de ordonanță președințială.

În dezvoltarea

motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de legiuitor

pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială.

Prin sentința civilă,

nr. 412/PI/l din 1 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 4546/30/2010*,

s-a respins acțiunea promovată de B.N.R având ca obiect cerere de evacuare și

de obligare la despăgubiri pentru lipsa de folosință a spațiului, a pârâtei SC

S. SRL, din imobilul proprietate a B.N.R, situat în Bd. R. și s-a admis cererea

reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional SC S. SRL, B.N.R.

fiind obligată la îndeplinirea formalităților de vânzare a spațiului în litigiu

către pârâtă, prin negociere directă, sub sancțiunea unor daune cominatorii de

1.000 lei/zi întârziere.

La data de 11 iulie 2014,

a fost înregistrată cererea de recurs împotriva sentinței civile nr. 412/PI/l din

1 iunie 2014, în cadrul căreia s-a solicitat și suspendarea executării,

considerând imperios necesar că se impune, având în vedere soluția pronunțată,

obținerea unei ordonanțe președințiale prin care să se suspende provizoriu

executarea hotărârii judecătorești.

Cu privire la

condițiile legale ce vizează dispozițiile art. 581 C. proc. civ., condiția

urgentă a luării măsurii este pe deplin justificată, instanța neapreciind în

mod obiectiv, consecințele și prejudiciul creat instituției prin vânzarea

dreptului de proprietate asupra unui imobil din patrimoniul său, sub sancțiunea

unor daune cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere, cu atât mai mult cu cât

hotărârea nu este irevocabilă, urmând o cale de atac, prin care poate fi

desființată.

Cât privește

caracterul vremelnic și condiția nerejudecării asupra fondului, s-a arătat că

solicitarea suspendării provizorie a executării până la soluționarea cererii de

suspendare a executării de către instanța de recurs, și faptul că acțiunea în

evacuare promovată a fost soluționată după aproape 7 ani, prin pronunțarea unei

hotărâri judecătorești de către Tribunalul Timiș, prin care a fost obligată să

vândă spațiul, reprezintă argumente care justifică luarea măsurii provizorii.

Analizând recursul,

Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru

considerentele ce succed:

În cauză,

recurenta reclamantă solicită

suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr.

412/PI din 11 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4546/30/2010*

până la soluționarea cererii de suspendare de către instanța de recurs, arătând

că la data de 11 iulie 2014 pe rolul Curții de Apel Timișoara, a fost

înregistrată cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile a cărei

suspendare o solicită.

În cazul

recursului, art. 300 alin. (1)

C. proc. civ.

reglementează în mod excepțional suspendarea

executării hotărârii „numai în cazurile privitoare la strămutarea de hotare,

desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare

fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege.” Cu excepțiile menționate,

recursul nu este suspensiv de executare, însă, art. 300 alin. (3)

C. proc. civ.

permite instanței de

recurs să suspende la cerere executarea hotărârii, numai după depunerea unei

cauțiuni, urmând ca dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4)

C. proc. civ.

se fie aplicate în

mod corespunzător.

Raportat

la obiectul cererii, în mod legal s-a reținut că

p

otrivit principiului specialia generalibus

derogant, în materia de suspendare a executării, dispozițiile art. 300 C. proc.

civ. se aplică cu prioritate, ca text de lege special, și nu sunt incidente

prevederile ce reglementează ordonanța președințială.

Cum aceste dispoziții

legale recunoaște recurentei reclamante posibilitatea formulării unei cereri de

suspendare provizorie a executării hotărârii până la soluționarea cererii de

suspendare din cadrul recursului, dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.,

creând cadrul legal pentru acesta, contrar susținerilor recurentei reclamante,

dispozițiile art. 581 C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză.

De altfel, cererea de

suspendare provizorie a fost respinsă, ca inadmisibilă, doar pentru

considerentele arătate, astfel că nu se va proceda la analiza criticilor cu

privire la

întrunirea

condițiilor prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de ordonanță

președințială, deoarece instanța nu a cercetat acest aspect.

Pentru considerentele

arătate, se va aprecia, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, și, în

consecință, se va respinge ca atare, în raport de dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta B.N.R. - Sucursala Regională Timiș împotriva

sentinței nr. 28 din 4 august 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.