ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2016

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamantul Inspectoratul General al Jandarmeriei (A. București) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, suspendarea executării notei de constatare nr. x.1 din 26.05.2014 emisă de OIPSI-MSI, privind aplicarea unei corecții de 10% din valoarea contractului de achiziție nr. 199201 din 08 februarie 2011, încheiat cu S.C. B. S.R.L.; anularea notei de constatare nr. x.1 din 26.05.2014; constatarea inexistenței unui prejudiciu în cauză și anularea sancțiunii aplicate; anularea Deciziei nr. 14500.1 din 11.07.2014 privind soluționarea contestației formulată de IGJR împotriva notei de constatare nr. x.1 din 26.05.2014.

Prin sentința nr. 2989 din 06 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării și acțiunea în anulare formulate de reclamantul Inspectoratul General al Jandarmeriei - A. București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor pentru Societatea Informațională - Organismul intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x.1 din 26 mai 2014, s-a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea Contractului de achiziție publică nr. 199201 din 08 februarie 2011 încheiat de reclamant cu S.C. B. S.R.L., pentru că autoritatea contractantă a încălcat principiul proporționalității prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 prin introducerea în Fișa de date a achiziției a unor criterii de calificare și selecție restrictive privind capacitatea tehnică și/sau profesională, instituind obligația dovedirii experienței similare prin finalizarea a cel puțin un proiect de audit informatic care a avut ca beneficiar o autoritate publică, iar personalul de specialitate necesar pentru îndeplinirea contractului să îndeplinească următoarele condiții: coordonator implementare - minim 8 ani experiență în domeniul IT&C și minim 5 ani experiență în coordonare echipe proiecte de complexitate similară; auditor aplicație informatică și securitate rețea - studii postuniversitare de lungă durată în domeniul tehnic sau economic; expert audit financiar - cunoștințe aprofundate privind managementul activităților din domeniul public, dovedit prin studii postuniversitare și experiență profesională specifică, în calitate de expert financiar, în cadrul unui proiect finanțat din fonduri externe nerambursabile; expert fonduri structurale - studii postuniversitare în Integrare Europeană sau Studii Europene și participarea la auditarea a minimum 2 proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.

Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei note de constatare, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 1031 din 09 iulie 2014.

Cu privire la invocarea încălcării principiului neretroactivității legii, instanța a constatat că O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare la data de 03.07.2011, deci anterior datei de 08.07.2011 când a fost semnat Contractul de achiziție publică nr. 199201.

A considerat, totodată, că este esențial a se face distincția, sub aspectul reglementării legale aplicabile, între calificarea drept nereguli a unor acte sau fapte juridice (abateri), pe de o parte, și procedura de constatare a acestor nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare, stabilind că, în ambele acte normative (O.G. nr. 79/2003 și O.U.G. nr. 66/2011), noțiunea de "neregulă" a fost definită de legiuitor prin raportare la aceleași elemente caracteristice, diferențele dintre cele două reglementări succesive fiind însă vizibile în ceea ce privește constatarea și sancționarea neregulilor (respectiv, procedura aplicabilă după calificarea unei abateri ca neregulă și sancțiunea aplicabilă).

Art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede în mod expres că "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Din interpretarea per a contrario a acestui text legal rezultă că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.

Împrejurarea că abaterile calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 nu are relevanță în stabilirea actului normativ aplicabil procedurii de constatare a neregulii și de stabilire a creanțelor bugetare, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, în timp ce activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.

În atare condiții, nu se poate susține retroactivitatea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, întrucât abaterile ce au condus la aplicarea reducerii procentuale de 5%, chiar dacă au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, au fost constatate de către pârât, în mod firesc, după data înregistrării cererilor de rambursare, moment la care O.U.G. nr. 66/2011 era deja în vigoare și se aplica procedura reglementată de aceasta în ceea ce privește constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare.

Aplicarea unor corecții fiscale mai favorabile reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 unor nereguli săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003 și calificate ca atare în baza acestui act normativ nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii.

Instanța de fond a mai reținut că, din interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la "neregulă", rezultă că, pentru a fi reținută existența unei nereguli, prejudiciul cauzat prin nerespectarea dispozițiilor naționale și/sau europene, a prevederilor contractuale sau a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, poate fi și potențial, nu doar efectiv.

Or, nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, prin stabilirea unor condiții de calificare restrictive, este de natură a atrage potențialitatea unui prejudiciu în condițiile în care, în lipsa respectării unui grad suficient de proporționalitate a condițiilor de calificare, nu au putut fi depuse mai multe oferte, fiind astfel restrânsă posibilitatea depunerii unor oferte financiare mai bune decât cele prezentate de operatorii economici participanți la procedura de achiziție supusă verificării.

În ceea ce privește aspectele de netemeinicie a aplicării corecției financiare de 10% din valoarea Contractului de achiziție de servicii nr. 199201 din 08 iulie 2011, Curtea reține că potrivit art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, "autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare numai la: a) situația personală a candidatului sau ofertantului; b) capacitatea de exercitare a activității profesionale; c) situația economică și financiară; d) capacitatea tehnică și/sau profesională; e) standarde de asigurare a calității; f) standarde de protecție a mediului, în cazurile prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. f) și alin. (3) lit. e)."

De asemenea, art. 178 din același act normativ prevede că "în cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) și d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerințe minime pe care ofertanții/candidații trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerați calificați, atunci aceste cerințe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenței, în cadrul invitației/anunțului de participare" (alin. (1), "autoritatea contractantă neavând dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire" (alin. (2).

Totodată, potrivit art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia."

În aplicarea acestor dispoziții legale, prin art. 8 din H.G. nr. 925/2006 s-a prevăzut că "autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit" (alin. (1), iar "atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției" (alin. (2).

Nu în ultimul rând, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b) și c) din același act normativ "În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: a) o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar. În cazul în care beneficiarul este un client privat și, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obținerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declarație a operatorului economic; b) o declarație referitoare la echipamentele tehnice și la măsurile aplicate în vederea asigurării calității, precum și, dacă este cazul, la resursele de studiu și cercetare; c) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității; d) informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii; e) o declarație referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat și al cadrelor de conducere în ultimii 3 ani; f) dacă este cazul, informații privind măsurile de protecție a mediului pe care operatorul economic le poate aplica în timpul îndeplinirii contractului de servicii; g) informații referitoare la utilajele, instalațiile, echipamentele tehnice de care poate dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de servicii; h) informații privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenția să o subcontracteze.".

Conform pct. 2.3 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 66/2011 în situația în care se constată o abatere constând în aplicarea unor criterii de calificare și selecție sau a unor factori de evaluare nelegali, care împiedică anumiți ofertanți potențiali să participe la procedura de atribuire din cauza restricțiilor stabilite în documentația de atribuire, se aplică o corecție financiară/reducere în cuantum de 10% din valoarea contractului în cauză. Rata reducerii/corecției poate fi diminuată la 5%, în funcție de gravitate.

În raport de prevederile fișei de date a achiziției, precum și a dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a prezentat justificări rezonabile pentru stabilirea criteriilor de calificare și selecție privind capacitatea tehnică și profesională, iar corecția a fost aplicată corespunzător prevederilor legale.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării notei de constatare nr. x.1 din 26 mai 2014, reținând considerentele avute în vedere cu privire la cererea de anulare, instanța a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, motivele de nelegalitate invocate de reclamant fiind apreciate ca neîntemeiate pe fond, iar nu doar în aparență.

În aceste condiții, observând că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ, iar prima condiție a fost apreciată ca neîntemeiată, a considerat că nu mai este necesară analiza celei de-a doua condiții, respectiv paguba iminentă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Inspectoratul General al Jandarmeriei - A. București, pentru următoarele motive de casare:

art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.: hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Sub acest aspect, recurentul a invocat argumentele instanței din paragrafele 3, 6 de la fila 7 sentinței, referitoare la nereținerea retroactivității, pe motiv că, atât O.G. nr. 79/2003, cât și O.U.G. nr. 66/2011 prevăd că încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se realizează în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, iar art. 66 din acest din urmă act normativ prevede expres că "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003"

A arătat recurentul că, prin acțiune, a contestat tocmai faptul că verificarea și constatarea faptelor, precum și stabilirea corecțiilor financiare s-au realizat în baza O.U.G. nr. 66/2011 pentru presupuse încălcări în anul 2011 ale legislației achizițiilor publice, în condițiile în care, la data încheierii Contractului de achiziție publică nr. 199201 din 8 iulie 2011 cu operatorul economic B. S.R.L. era în vigoare O.G. nr. 79/2003.

Din acest motiv, a contestat ca fiind lovită de nulitate Nota de constatare nr. x.1 din 26.05.2014, în care la pct. 2 se precizează: "Conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora - ANEXĂ: "Corecțiile/Reducerile financiare aplicabile cheltuielilor aferente acestora în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile" - pct. 2.3. Aplicarea unor criterii de calificare și selecție sau unor factori de evaluare nelegali - se impune o corecție de 10% din valoarea actului în cauză." art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

Instanța de fond a reținut greșit că recurentul nu ar fi precizat care este argumentul rezonabil care justifica cerința ca auditorul aplicației (informatică și securitate rețea), expertul audit financiar și expertul fonduri structurale să facă dovada unei experiențe de minim 8 ani în domeniul ITC și de minim 5 ani în coordonare echipe proiecte de complexitate similară.

Întrucât proiectul "Implementarea unui sistem de tip e-learning pentru instruirea și perfecționarea continua a angajaților Jandarmeriei Române" urma să fie implementat la nivelul tuturor unităților de jandarmi din țară, interconectate pe infrastructura de comunicații existentă, rezultă că specificul și volumul, dar și complexitatea sistemului integrat ce trebuia auditat justifica necesitatea ca experiența profesională să îndeplinească un număr de ani, activitatea să se fi desfășurat în domeniul ce făcea obiectul contractului.

A invocat recurentul prevederile art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și faptul că, la momentul întocmirii documentației de atribuire și demarării procedurii de achiziție, nu era publicat Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție, iar pe parcursul procedurii nu au fost formulate solicitări de clarificări sau contestații, nefiind deci restricționată participarea operatorilor economici.

Pe de altă parte, echipa de control nu a verificat și nu a demonstrat în niciun fel condiția prejudicierii efective sau crearea premiselor iminente de prejudiciere a fondurilor europene printr-o sumă plătită necuvenit, în realitate un astfel de impact financiar neexistând.

Numai în măsura îndeplinirii cumulative a condițiilor privind existența abaterii și prejudiciul exista justificarea aplicării unei corecții financiare.

Recurentul a criticat și soluția dată cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, arătând că motivarea care o susține este contradictorie și reprezintă o interpretare total eronată și personală a legislației privind achizițiile publice, contravenind totodată jurisprudenței instanței supreme.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât Ministerul pentru Societatea Informațională a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, atât sub aspectul reținerii neîncălcării principiului neretroactivității legii civile, cat și sub aspectul menținerii corecții financiare aplicate.

Prin încheierea de ședință din 4.10.2016, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată, cuprinde în mod evident argumentele pertinente pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea coincid în mare parte cu apărările pârâtului, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Cât privește criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține cu prioritate că, în contextul discuției referitoare la aplicarea retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în data de 26.05.2016, în cauzele conexa-te C-260/14 și C-261/12, Județul Neamț și Județul Bacău cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, rezultând că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În hotărârea Curții s-a citat jurisprudența anterioară a acesteia, prin care a stabilit că, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi.

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, obligatorie pentru instanța națională, și care prevalează deciziei Curții Constituționale stipulează, așa cum am arătat, că este permisă aplicarea actului normativ nou în situațiile arătate, sub condiția verificării existenței efectelor viitoare ale situației de neregulă apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Această din urmă condiție este necesar să fie verificată de instanța națională.

Ipoteza este îndeplinită în prezenta cauză, deoarece procedura de achiziție în cadrul căreia s-a încheiat Contractul de achiziție publică nr. 199201 din 08 februarie 2011 cu S.C. B. S.R.L. s-a derulat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă procedura de verificare sub aspectul eligibilității cheltuielilor solicitate la rambursare s-a realizat sub imperiul legii noi, O.U.G. nr. 66/2011, când neregulile și efectele acestora subzistau, neputându-se reține o încălcare a principiului neretroactivității legii.

Prin urmare, esențial în examinarea temeiniciei și legalității Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x.1 din 26 mai 2014,, este să se stabilească dacă a existat sau nu o încălcare a legislației privind achizițiile publice sub aspectele reținute prin actul administrativ contestat.

Sub acest aspect, Înalta Curte, reține din probatoriul administrat că în cauză s-a stabilit o corecție financiară de 10% din valoarea contractului pentru că autoritatea contractantă a încălcat principiul proporționalității prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, prin introducerea în Fișa de date a achiziției a unor criterii de calificare și selecție restrictive privind capacitatea tehnică și/sau profesională.

În ceea ce privește cererea de anulare, față de existența cerințelor minime de calificare restrictive din documentația de atribuire, apreciază că în mod corect s-a reținut încălcarea prevederilor art. 2, art. 178 alin. (2) și art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8, 9 din H.G. nr. 925/2006.

Astfel cerința unor perioade extrem de mari în ceea ce privește experiența (minim 8 ani în domeniul IT&C; minim 5 ani în coordonare echipe în proiecte de complexitate similară) nu a fost justificată corespunzător de autoritatea contractantă și a fost de natură să înlăture eventualii operatorii economici care au experiență similară, dar un număr mai redus de ani.

Solicitarea autorității contractante cu privire la auditor și, respectiv, la expert, de a fi absolvenți de studii postuniversitare de lungă durată în domeniul tehnic sau economic, cunoștințe aprofundate privind managementul activităților din domeniul public, dovedite prin studii postuniversitare, studii postuniversitare în Integrare Europeană sau Studii Europene, nu apare ca justificată prin prisma activităților specifice ale acestora și restricționează participarea unor potențiali ofertanți cu pregătire similară sau superioară (inclusiv a deținătorilor titlului de doctor în specializarea necesară).

Împrejurările că, la momentul întocmirii documentației de atribuire și demarării procedurii de achiziție, nu era publicat Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție, iar pe parcursul procedurii nu au fost formulate solicitări de clarificări sau contestații sunt irelevante, în condițiile în care obligația de respectare a principiilor egalității de tratament și proporționalității rezulta din O.U.G. nr. 34/2006, ca și din Ghidul COCOF 07/0037/03 privind orientările pentru stabilirea corecțiilor financiare, iar scopul declarat al recurentului la includerea cerințelor în discuție a fost acela de "a evita participarea unor ofertanți fără experiența profesională necesară verificării unui proiect de-o asemenea anvergură".

De asemenea, Înalta Curte apreciază că inexistența contestațiilor la documentația de atribuire nu este nici ea de natură să conducă la concluzia lipsei prejudiciului, atâta vreme cât prin neregulile săvârșite s-au încălcat, atât legislația internă, cât și cea comunitară în materia achizițiilor publice, fiind înlăturați potențiali ofertanți care ar fi putut prezenta oferte mai avantajoase.

Cât privește prejudiciul, în practica sa constantă, în acord cu legislația comunitară, Înalta Curte a arătat că încălcarea obligațiilor prevăzute în contractul de finanțare, precum și încălcarea prevederilor din materia achizițiilor publice atrag caracterul neeligibil al sumelor acordate ca finanțare nerambursabilă, indiferent de producerea vreunei pagube, obligația de recuperare a fondurilor europene existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței vreunui prejudiciu.

De asemenea, a arătat că împrejurarea că proiectul finanțat a fost finalizat, investiția fiind realizată, nu este de natură se exonereze beneficiarul contractului de finanțare de obligația de a suporta debitul stabilit în sarcina sa cu titlu de cheltuieli neeligibile.

Cât privește criticile aduse soluției date cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, pentru motivare contradictorie și interpretarea eronată a legislației privind achizițiile publice, Înalta Curte constată că nu sunt justificate.

Pe de o parte, nu se identifică motive contradictorii în cuprinsul sentinței, iar - pe de altă parte - în analiza cererii de suspendare se examinează întrunirea condițiilor prevăzute de art. 14, la care se face trimitere în art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Or, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, corect a constatat prima instanță că niciunul dintre pretinsele motivele de nelegalitate ale actului administrativ nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ.

De asemenea, nu se poate reține condiția pagubei iminente decurgând exclusiv din executarea creanței stabilite prin actul administrativ, astfel că în mod temeinic și legal a fost respinsă cererea de suspendare.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General al Jandarmeriei - A. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General al Jandarmeriei - A. București împotriva sentinței civile nr. 2989 din 06 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2016.