ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4084/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpatului V.C.G., recidivist,  la pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. combinat cu art. 320

1

C. proc. pen., aplicându-se conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 578/2008 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute, prin cumul aritmetic, rezultanta de 4 ani și 9 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen. s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 18 februarie 2010 la 18 martie 2010.

În latură civilă, admițându-se în parte acțiunile civile exercitate în procesul penal, inculpatul V.C.G. a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 1.000 lei către partea vătămată B.M.E. și în sumă de câte 200 lei, pentru fiecare dintre victimele teza a II-a și F.I.A..

Prin aceeași sentință au mai fost obligați la plata daunelor morale în sumă de câte 1.000 lei inculpatul M.F.G. către victima N.E.C., respectiv inculpatul B.I.R. către victima F.I.A.

Totodată, potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 390 lei consemnată la C.E.C. Bank cu recipisa din 25 februarie 2010, la dispoziția părții vătămate N.E.C..

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în Dosarul de urmărire penală nr. 90//D/P/2010 al D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești și însușite de inculpați, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații M.F.G., B.I.R. și V.C.G. au fost trimiși în judecată, pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., ultimul și pentru trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2011, față de declarațiile făcute mai înaintea începerii cercetării

judecătorești, precum și a lipsei de procedură constatate cu inculpatul V.C.G., arestat în altă cauză, conform art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acesta din urmă, precum și a soluționării laturii civile a procesului penal.

Ca urmare, reținându-se existența faptei și vinovăției, prin sentința penală nr. 107 din 14 martie 2011 au fost condamnați inculpații M.F.G. și B.I.R. pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 la pedepsele de câte 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a căror executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen.

După disjungerea cauzei și audierea părților vătămate, fiind pus în libertate condiționată, inculpatul V.C.G. s-a prezentat în fața instanței de judecată și la rândul său, mai înaintea începerii cercetării judecătorești, a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, nu dorește administrarea de noi probatorii, deoarece le cunoaște și le însușește pe cele administrate la urmărirea penală, dorind ca judecata să aibă loc în baza acestora.

Așa fiind, după efectuarea propriului examen asupra actelor și lucrărilor instrumentate în prima fază procesuală, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 15 februarie 2010, în jurul orelor 12,00, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la împrejurarea că pe drumul județean 155 din arealul comunei Păulești, la marginea pădurii, au surprins în flagrant pe partea vătămată N.E.C. în timp ce întreținea acte sexuale cu martorul T.I., folosind autoturismul.

Întrucât partea vătămată a declarat că a fost adusă în zona respectivă de către inculpatul M.F.G. și în scopul practicării prostituției, s-a procedat la căutarea acestuia, reușindu-se depistarea inculpatului în trafic, deplasându-se cu autoturismul.

S-a stabilit, de asemenea, că la data de 19 iulie 2010 victima F.I.A.a depus o plângere la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești împotriva inculpatului B.I.R., susținând că în cursul lunii ianuarie 2010, la rândul său, a fost exploatată sexual de acesta.

O plângere similară, la aceeași dată, a fost formulată față de inculpatul M.F.G. și de victima N.E.C., pretinzându-se că exploatarea sexuală s-a realizat de acesta în perioada ianuarie - 15 februarie 2010.

Susținerile celor trei victime au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și recunoscute de cei trei inculpați, rezultând că, într-adevăr, în perioadele menționate cei doi inculpați le-au recrutat și exploatat sexual, sens în care în anumite perioade de timp acestea au fost cazate într-un imobil aparținând coinculparului V.C.G., situat în localitatea Nedelea, județul Prahova.

Astfel, victima N.C.E. a fost găzduită la adresa de mai sus numai în zilele lucrătoare ale săptămânii, ea fiind elevă în clasa a IX a la un liceu din orașul Bușteni, județul Prahova și locuind într-un cămin al unității de învățământ.

Cât privește pe victima F.I.A., datorită faptului că nu a mai revenit la domiciliul său, la data de 8 ianuarie 2010 părinții săi au anunțat dispariția la organele de poliție, situație în care la 13 ianuarie 2010 a fost identificată în același imobil de pe raza localității N.

Pe de altă parte, a rezultat și faptul că, deși începând cu 10 ianuarie 2010 a cunoscut demersurile efectuate de poliție, pentru zădărnicirea acestora, inculpatul V.C.G. a determinat-o pe partea vătămată să telefoneze la domiciliul părinților acesteia.

Pentru aceleași considerente și inculpatul B.I.R. a obligat aceeași victimă să spună familiei că s-a căsătorit cu o persoană din orașul Comarnic.

Ca urmare, ulterior, victima F.I.A.a procedat la vizitarea familiei, însoțită fiind de alți doi bărbați, respectiv C.A.B. zis „P." și „N." din localitatea Filipeștii de Pădure, secundul prezentându-se sub apelativul D.M. din Comarnic și afirmând că este soțul acesteia, că se cunosc de cinci luni de zile și că vor să se căsătorească, condiții în care reușește să se întoarcă în imobilul aparținând inculpatului V.C.G..

S-a stabilit, de asemenea, că toți cei trei inculpați M.F., B.I.R. și V.C.G. au cunoscut împrejurarea că, la data săvârșirii faptelor victimele N.C.E. și F.I.A. erau minore.

Prin declarațiile făcute în fața primei instanțe, cele trei victime s-au constituit părți civile, respectiv victima F.I.A.a solicitat suma de câte 5.000 lei daune materiale și daune morale de la inculpatul B.I.R., victima N.E.C. a solicitat suma de 10.000 lei, cu același titlu de la inculpatul M.F.G., iar victima B.M.E. a solicitat suma de 3.000 lei daune de la inculpatul V.C.G..

Cu aceeași ocazie, cele două minore au învederat că în perioada exploatării sexuale au fost cazate în locuința inculpatului V.C.G. unde au fost depistate de organele de poliție, iar majora B.M.E. a susținut că sumele obținute au fost remise în totalitate acestuia.

Față de procesele-verbale încheiate de organele de poliție și unitatea de jandarmi, la datele de 7 și 22 ianuarie 2010, s-a reținut că victimele minore au fost identificate pe D.J. 155 în zona pădurii Păulești, respectiv a parcului Bucov, în timp ce racolau persoane de sex masculin în vederea întreținerii de acte sexuale, situație în care au fost amendate cu sume între 500-250 lei.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.C.G., s-au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, participația concretă la activitatea infracțională, precum și datele personale, constând în antecedența penală, ce atrage starea de recidivă conform art. 37 lit. a) C. pen., dar și conduita adoptată după sesizarea instanței, el înțelegând să pledeze vinovat potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că faptele au fost săvârșite în termenul de încercare privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 578 din 18 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni, situație în care, conform art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului și executarea acesteia prin cumul aritmetic, alături de pedepsele stabilite pentru faptele deduse judecății.

Cât privește rezolvarea acțiunilor civile, conform art. 14-18 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., s-a considerat că cererile formulate de victime sunt întemeiate în parte, respectiv în limita sumelor solicitate cu titlu de daune morale, argumentându-se că despăgubirile materiale nu au fost dovedite prin probe, astfel cum impune legea civilă.

La acordarea daunelor morale, s-au avut în vedere efectele produse de acțiunile exercitate de cei trei inculpați asupra stării fizice și afective a părților vătămate, în special a acelora minore, intensitatea cu care au fost percepute consecințele acestor vătămări, în final dispunându-se obligarea inculpaților B.I.R. și M.F.G. la plata sumelor de câte 1.000 lei către victimele F.I.A.și N.E.C., iar a inculpatului V.C.G. la plata sumelor de 1.000 lei către victima B.M.E. și în sumă de câte 200 lei pentru fiecare dintre victimele N.E.C. și F.I.A..

În fine, sub motivația că la data de 15 februarie 2010, când a fost surprinsă în timp ce întreținea acte sexuale cu un client bărbat, asupra victimei N.C.E. s-a descoperit suma de 390 lei, prima instanță a apreciat că se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., ca reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a declarat apel inculpatul V.C.G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei.

În motivarea apelului, inculpatul a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 578/2008 a Judecătoriei Moreni și executarea acesteia, conform art. 83 C. pen., deoarece revocarea beneficiului s-a realizat prin sentința penală nr. 20 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 03 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, sancțiunea fiind executată prin cumul aritmetic în perioada 04 iunie 2010 -11 ianuarie 2011, liberându-se condiționat cu un rest de 141 zile închisoare.

Al doilea motiv de apel a vizat netemeinicia pedepselor stabilite pentru faptele deduse judecății, susținându-se că, raportat la circumstanțele cauzei și datele personale învederate la primul grad de jurisdicție, respectiv realizarea unor venituri constante din activități contractuale licite, starea de sănătate și reconsiderarea conduitei procesuale după finalizarea urmăririi penale, se impunea atât recunoașterea circumstanțelor atenuante și dozarea cuantumului acestora sub limita minimă specială, calculată conform art. 320

:

alin. (7) C. proc. pen., dar și suspendarea executării sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen., condamnările anterioare situându-se sub un an închisoare.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, în parte în latură penală, rejudecarea cauzei în limitele expuse și pronunțarea unei hotărâri, prin care să se înlăture dispozițiile art. 83 C. pen., privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 578/2008 a Judecătoriei Moreni, să se reaprecieze întinderea pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcină, conform art. 76 C. pen., iar executarea pedepsei rezultante să fie suspendată, potrivit art. 86

1

- 86

3

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 117 din 14 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul V.C.G.

S-a desființat, în parte, în latură penală sentința penală nr. 89 din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, după cum urmează:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 9 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în pedepsele componente.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 578 din 28 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, precum și executarea acesteia alături de pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile reținute în cauză.

S-a constatat că, prin sentința penală nr. 20 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 03 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 578/2008 a Judecătoriei Moreni, aceasta fiind executată în perioada 04 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2011, inculpatul V.C.G. liberându-se condiționat cu un rest de 141 zile închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului V.C.G., pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate prin apelul exercitat de inculpatul V.C.G., precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și drept, potrivit art. 371 alin. (2) rap. la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că, într-adevăr, sub aspectul individualizării pedepselor aceasta este afectată de nelegalitate.

S-a reținut că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția apelantului s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicție, găsindu-și corespondente în probele administrate în cursul urmării penale, însușite de acesta conform art. 320

1

C. proc. pen., care au fost complet analizate și just apreciate.

S-au avut în vedere astfel, procesele-verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia constatării actelor materiale în flagrant și aplicării amenzilor contravenționale, coroborate cu declarațiile victimelor B.M.E., F.I.A., N.E.C., cele date de cei 15 martori audiați pe situație de fapt, între care și bărbați care au beneficiat de consumarea actelor sexuale comandate, precum și recunoașterea activității infracționale de către coinculpații M.F.G. și B.I.R., judecați separat prin sentința penală nr. 107 din 14 martie 2011 pronunțată de aceeași instanță.

Din evaluarea acestor mijloace de probă, specifice descoperirii și stabilirii vinovăției în cazul infracțiunilor privind obținerea de beneficii financiare din exploatarea prostituției, rezultă cu certitudine că prin conjugarea acțiunilor cu inculpații M.F.G. și B.I.R., în perioada ianuarie-februarie 2010, inculpatul V.C.G. a acceptat să găzduiască în imobilul său din localitatea Nedelea, județul Prahova, pe victimele B.M.E., F.I.A., N.E.C., ultimele două minore, îndemnându-le să întrețină acte sexuale comandate și remunerate, acțiuni desfășurate pe raza localităților Păulești și Bucov.

În concret, tinerele femei erau transportate în locuri anume indicate din pădure sau drumul județean, iar sub supravegherea succesivă a celor trei inculpați, au reușit să racoleze mai mulți bărbați, interesați să consume prestații sexuale normale sau orale, sumele percepute variind între 30-50 lei/partidă (funcție de natura prestației).

Potrivit înțelegerii prealabile beneficiile financiare obținute reveneau aproape în totalitate inculpaților asociați, apelantul V.C.G. încasând, în principal, sumele obținute de majora B.M.E., aflată sub protecția sa exclusivă, minorele fiind exploatate direct de fiecare dintre coinculpații M.F.G. și B.I.R.

Constrângerea s-a realizat prin limitarea libertății de mișcare, controlului permanent inclusiv prin alți făptuitori, agresivității constate manifestate, dar și amenințări cu violențe fizice, chiar decapitarea, acțiuni percepute ca posibile în contextul nivelului de instrucție scăzut ori imarurității fiziologice a victimelor minore, unite cu deprecierea rezistenței psihice datorită practicării prostituției în precedente, sub supravegherea altor bărbați.

Separat de aceasta s-a, dovedit și faptul că pentru aducerea la îndeplinire a scopului asocierii infracționale, deși cunoștea încă din data de 10 ianuarie 2010, că minora F.I.A.era căutată de poliție, fiind declarată dispărută de la domiciliu de către părinții săi, pentru zădărnicirea investigațiilor derulate, inculpatul V.C.G. a continuat să o găzduiască în locuința sa, sprijinind exploatarea sexuală a acesteia de către inculpatul B.I.R. și mai mult a determinat-o să telefoneze la domiciliu, simulând o eventuală căsătorie cu interpușii proxenetului.

Din activitatea materială derulată numai în perioada ianuarie - februarie 2010, în condițiile menționate și numai din exploatarea majorei B.M.E. a obținut beneficii financiare în cuantum de 3.000 lei.

În drept, actele materiale stabilite în sarcina inculpatului V.C.G., constând în racolarea, găzduirea și obligarea, prin amenințări, a victimei B.M.E. pentru practicarea prostituției în beneficiul său, precum și acceptarea găzduirii și îndemnarea minorelor N.E.C. și F.I.A.în vederea exploatării sexuale de către alți bărbați între care și inculpații M.F.G. și B.I.R., cunoscând starea de minoritate a acestora, toate având ca urmare obținerea de foloase financiare, realizează conținutul legal al infracțiunilor de trafic de persoane majore, respectiv trafic de persoane minore, iar condamnarea acestuia, conform art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv art. 13 alin. (1) din aceeași lege, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., este legală.

S-a apreciat că, pedepsele principale, de 3 ani închisoare, respectiv 4 ani închisoare, stabilite de instanța de fond pentru cele două infracțiuni sunt juste, respectă criteriile de individualizare înscrise în art. 72 C. pen.

S-a apreciat că, în concret, actele materiale reținute prin hotărârea apelată prezintă gravitate ridicată, având în vedere natura relațiilor sociale lezate, starea de minorat a celor două victime minore, participația esențială la exploatarea acestora de către ceilalți coinculpați, prin găzduirea acestora în imobilul său situat la distanță apreciabilă de domiciliul părinților, demersurile efectuate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, prin asigurarea directă sau prin interpuși a transportului și supravegherii tinerelor femei, beneficierea în totalitate de sumele obținute de victima majoră, ascendentul psihic și controlul grefându-se pe imposibilitatea solicitării vreunui sprijin, având în vedere că proveneau din localitatea Năvodari, județul Constanța.

Or, față de aceste circumstanțe de fapt, reconsiderarea conduitei procesuale după trimiterea în judecată, în sensul recunoașterii necondiționate a situației de fapt prezentate în rechizitoriu și însușirii probelor administrate în faza de urmărire penală, ca și susținerile privind antecedența medicală cronică (gastroduodenită acută) sau obținerea unor venituri licite anterior descoperirii faptelor, corect nu s-au reținut drept circumstanțe în sensul art. 74 C. pen. și nu s-au aplicat dispozițiile art. 86

l

C. pen., nefiind întrunite condițiile cumulativ cerute de lege pentru atenuarea răspunderii penale și nici acelea ce permit suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe lângă natura și gravitatea infracțiunilor, care au fost săvârșite profîtându-se de vulnerabilitățile materiale ori de supraveghere parentală cu care se confruntă tinerele femei, datele personale invocate de apelant nu l-au împiedicat ca anterior să comită și alte fapte prevăzute de legea penală, fiind condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului ori la regimul circulației pe drumurile publice, ciclul infracțional fiind reluat chiar în timpul suspendării condiționate a pedepsei de 9 luni închisoare stabilită conform art. 20/208, art. 209 alin. (1) lit. a), g), și alin. (3) lit. h) C. pen. prin sentința penală nr. 568/2008 a Judecătoriei Moreni.

În consecință, s-a reținut că pedepsele de câte 3 ani închisoare respectiv 4 ani închisoare stabilite în imediata apropiere a limitei minime rezultate prin reducerea cu o treime conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a acelora ce sancționează infracțiunile de trafic de persoane, incriminate în art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) lit. c) C. pen., sunt juste și necesare, atât pentru prezervarea ordinii publice, cât și pentru asigurarea reinserției sociale a apelantului V.C.G., prin supunerea la programe de reeducare specifice administrației penitenciare pe o perioadă mai îndelungată.

S-a mai reținut că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de trafic de persoane majore, este și nelegală, fiind dozată sub limita de 3 ani și 4 luni închisoare calculată potrivit alin. (7) al art. 320

1

C. proc. pen., având în vedere că fapta este sancționată cu închisoarea de la 5-15 ani, însă nelegalitatea nu poate fi înlăturată în al doilea grad de jurisdicție, deoarece în lipsa apelului parchetului s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.

S-a constatat că motivul de apel vizând nelegalitatea pedepsei rezultante de 4 ani și 9 luni închisoare, alcătuită prin cumulul aritmetic, conform art. 83 C. pen., este fondat, întrucât din relațiile transmise de cazierul judiciar în cursul

cercetării judecătorești rezultă faptul că, prin sentința penală nr. 578 din 28 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, inculpatul V.C.G. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat, iar executarea acesteia a fost suspendată, conform art. 81-82 C. pen., pe durata termenului de încercare de 2 ani și 9 luni, arestat fiind în perioada 20 februarie 2008 - 21 august 2008.

Pe de altă parte, s-a constatat că, potrivit art. 83 C. pen., acest beneficiu s-a revocat prin sentința penală nr. 20 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 03 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, dispunându-se executarea pedepsei de 9 luni închisoare, alături de aceea de 3 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74-76 lit. d) C. pen., consecință a comiterii infracțiunii mai înaintea împlinirii termenului de încercare, calculat conform art. 82 C. pen.

Ca urmare, pedeapsa de 1 an închisoare în care s-a inclus și cea de 9 luni închisoare, care a atras starea de recidivă, inclusiv pentru faptele deduse judecății în prezentul dosar, a fost executată în perioada 04 iunie 2010-11 ianuarie 2011, inculpatul liberându-se condiționat cu un rest de 141 zile, termenul de încercare prevăzut de art. 61 C. pen. împlinindu-se la 03 iunie 2011, deci anterior pronunțării sentinței penale nr. 89 din 14 martie 2012.

S-a constatat că prima instanță trebuia să observe că, deși cele două infracțiuni de trafic de persoane sunt săvârșite în stare de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. și în termenul de încercare prevăzut de art. 83 C. pen., în raport de pedeapsa aplicată prin sentința penală 578 din 28 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, nu mai sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru revocarea și executarea acesteia, atâta timp cât operațiunea privind înlăturarea beneficiului cât și sancțiunea legală s-au realizat prin pronunțarea și executarea sentinței penale nr. 20 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 03 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești.

În consecință, s-a apreciat că, sub acest aspect, latura penală a cauzei s-a rezolvat contrar legii, impunându-se admiterea apelului declarat de inculpatul V.C.G. și desființarea sentinței atacate în parte, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.

Recursul nu a fost motivat în scris, apărătorul din oficiu al inculpatului, prin concluziile orale formulate în ședința publică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond reducerea cuantumului pedepsei inculpatului, față de circumstanțele personale ale acestuia și de atitudinea sinceră și de regret avută față de faptele săvârșite.

Înalta Curte, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, nu este incident cazul de casare menționat, astfel cum s-a invocat de către apărătorul inculpatului, pedepsele la care a fost condamnat de către instanța de fond inculpatul, de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prev. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. combinat cu art. 320

1

C. proc. pen., sunt corespunzător dozate, în conformitate cu criteriile legale de individualizară judiciară, prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea acestora s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în textele de lege incriminatoare, reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., gravitatea concretă a infracțiunilor, determinată de modul, mijloacele de săvârșire a acestora, starea de recidivă în care au fost comise, dar și conduita procesuală pozitivă a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, aceasta fiind aptă să răspundă scopului și finalităților pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a acestuia, în sensul respectării normelor legale și valorilor sociale. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 14 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012.