ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 565 din 22 mai 2014 a Tribunalului Prahova, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 7389/105/2012, în baza art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Legea nr. 678/2001 și Codul penal din 1969 și în consecință, a fost condamnat inculpatul G.I.N., după cum urmează:

1) În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, faptă din perioada septembrie 2011 - aprilie 2012.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;

2) În baza art. 198 alin. (1) C. pen. anterior - la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, faptă din luna iulie 2011.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior.

Conform art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 18 aprilie 2013 la 24 iulie 2013.

În baza art. 3 și art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, s-a confiscat de la inculpat suma de 2.380 RON.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.150 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu persoanelor vătămate, în cuantum de 450 RON (câte 150 RON pentru fiecare persoană vătămată în parte) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2014, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost admisă sesizarea din oficiu și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în Sentința penală nr. 565 din 22 mai 2014 a Tribunalului Prahova, în sensul că perioada dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului este de la 18 aprilie 2012 la 24 iulie 2013, iar nu de la 18 aprilie 2013 la 24 iulie 2013, cum din eroare s-a consemnat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 83/D/P/2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, au fost trimiși în judecată inculpații G.I.N. și C.D.G., cel din urmă solicitând, la termenul de judecată din data de 9 octombrie 2012 acordat în cadrul Dosarului nr. 3647/105/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate instituite de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, cauza fiind disjunsă în privința inculpatului G.I.N., atât sub aspectul laturii penale, cât și al celei civile, cât și în privința inculpatului C.D.G., sub aspectul laturii civile, cu consecința creării unui dosar distinct pe rolul Tribunalului Prahova, înregistrat sub nr. 7389/105/2012.

Astfel, referitor la inculpatul G.I.N., s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și act sexual cu un minor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a disp. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada septembrie 2011 - aprilie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat pe minorele P.M.E. și S.C., prin amenințare și violență, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost și atins, primind victimele în locuința sa din orașul Boldești - Scăeni, str. V., județul Prahova, pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost, sau a încercat să recruteze și să oblige la practicarea prostituției și pe minora C.I.R., în vârsta de 14 ani, iar în cursul lunii iulie 2011, a întreținut raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, P.I.E., cunoscând vârsta acesteia.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorilor V.P., T.C., O.M.A., I.G.R., B.C.A., A.F., S.I., A.C., Z.D.C., T.M., C.F.V., L.A.I., I.M. și N.M.; declarații părți vătămate P.I.E., S.C. și C.I.R.; declarații-inculpați; procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză; înscrisuri.

Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea părților vătămate P.I.E., S.C. și C.I.R., a inculpatului, a martorilor din acte, cu excepția numiților B.C.A., T.M. și N.M. (în privința cărora a fost constatată incidența art. 381 alin. (7) C. proc. pen., audierea acestora nemaifiind posibilă), a martorilor încuviințați inculpatului, T.L.H. și T.F.M.

Dintre cele trei părți vătămate, doar S.C. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea ambilor inculpați la plata sumei de 15.000 RON reprezentând daune morale.

În apărare, inculpatul a solicitat proba testimonială (probă încuviințată de instanță la termenul de judecată din data de 29 octombrie 2013), punerea la dispoziție și înmânarea CD-urilor tuturor interceptărilor telefonice și mesajelor efectuate în cauza pe perioada martie - aprilie 2012, precum și expertizarea interceptărilor convorbirilor telefonice (ambele respinse la același termen de judecată).

La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2014, apreciind că soluționarea acțiunii civile în prezentul dosar ar determina depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale, având în vedere că până la acest moment în privința inculpatului C.D.G. nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță, luând în considerare faptul că prin declarația dată în fața judecătorului, partea vătămată S.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva ambilor inculpați, solicitând obligarea acestora la daune morale, obligația fiind indivizibilă, tribunalul a disjuns latura civilă a cauzei și a dispus formarea unui alt dosar, precum și înaintarea acestuia completului învestit cu soluționarea Dosarului nr. 3647/105/2012* cu termen de judecată la data de 13 mai 2014.

Examinând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut vinovăția inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și următoarea situație de fapt:

Începând cu luna septembrie 2011, inculpatul G.I.N. le-a racolat pe minorele P.I.E. (în vârstă de 15 ani) și S.C. (în vârstă de 12 ani), eleve la Școala cu clasele I - VIII din orașul Boldești - Scăeni, pe care le-a determinat să se prostitueze în folosul său, bazându-se pe existența neînțelegerilor din familiile acestora, a situației materiale precare și a lipsei unei stabilități financiare, pe fondul lipsurilor materiale inculpatul găsind o oportunitate de a profita de vârsta fragedă a lor, de faptul că erau ușor manipulabile, astfel că le-a îndemnat și înlesnit întreținerea de raporturi sexuale cu diverși bărbați contra cost, din sumele obținute inculpatului revenindu-i cea mai mare parte.

Relațiile dintre inculpat și cele două minore au debutat prin crearea convingerii acestora că vor avea o relație de durată, fetele acceptând invitația acestuia de a-l însoți în locuința sa din localitatea Boldești - Scăeni, pentru a consuma împreună cafea, după care inculpatul a continuat să le caute la telefon.

În privința minorei P.l.E., astfel de relații au debutat și prin întreținerea de raporturi sexuale cu aceasta, în cursul lunii iulie 2011, când partea vătămată nu împlinise încă vârsta de 15 ani.

De asemenea, începând cu luna decembrie 2011, inculpatul a încercat să recruteze și să oblige la practicarea prostituției și pe minora C.I.R. (vecina sa), în vârstă de 14 ani.

În vederea atingerii scopului de a obține venituri din astfel de activități ilicite, în scurt timp după ce a câștigat încrederea minorelor P.l.E. și C.I.R., inculpatul, prin folosirea de violențe sau amenințări, deși cunoștea vârsta acestora din discuțiile purtate, le-a creat celor două o stare de temere permanentă, obligându-le să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost, la locuința sa, pentru a le determina să presteze astfel de activități inculpatul șantajându-le cu dezvăluirea acestora în fața părinților.

Urmare practicării actelor sexuale, părțile vătămate primeau sume de bani cuprinse între 30 și 50 de RON, stabilite de inculpatul G.I.N., acesta din urmă fiind cel care coordona întreaga activitate, găsind „clienții" cu care, de altfel, stabilea și datele când urmau a fi întreținute astfel de raporturi, banii încasați în privința părții vătămate S.C. revenindu-i inculpatului în totalitate, iar cei încasați în privința părții vătămate P.l.E. - în cea mai mare parte.

Întrucât, știau că inculpatul „are fete la produs", mai mulți bărbați l-au contactat, unii dintre aceștia, după întreținerea de raporturi sexuale cu victimele, căutându-l la telefon, cu rugămintea de a le aduce din nou fete, în același scop.

Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în paragrafele precedente, susținerile sale fiind în sensul că partea vătămată P.l.E. întreținea raporturi sexuale benevol cu diverși bărbați, iar contribuția inculpatului a fost limitată la punerea la dispoziție a locuinței în acest scop, precum și că această minoră nu i-a spus ce vârstă are, iar în privința minorei S.C. - că nu a fost implicat în niciun fel în activitatea prestată de aceasta, situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță reiese din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, respectiv din declarațiile părților vătămate, declarațiile în special ale martorilor N.M., A.F.C., S.I., A.C., B.C.A. și V.P., declarația celuilalt inculpat trimis în judecată alături de G.I.N. și anume C.D.G., care în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză a recunoscut în totalitate fapta pentru comiterea căreia a fost trimis în judecată, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

Astfel, martorii A.F.C. și S.I., taximetriști, au relatat inclusiv în cursul cercetării judecătorești, faptul că inculpatul a apelat la serviciile acestora, solicitându-le să o transporte pe P.I.E. la locuința sa.

De asemenea, martorul A.C. a declarat că știa motivul pentru care P.I.E. mergea la domiciliul inculpatului, respectiv acela de a întreține relații sexuale cu persoane de sex masculin, prin intermediul acestui martor inculpatul purtând o discuție telefonică cu 5 muncitori, dornici să întrețină astfel de relații cu fete, persoane de la care martorul a aflat că inculpatul a fost acela care stabilea numărul bărbaților necesar a se prezenta la locuința acestuia pentru ca și P.I.E. să se deplaseze, dar și prețul solicitat pentru aceste servicii.

În plus, din declarația martorului N.M., audiat în cursul urmăririi penale, rezultă că la data de 14 aprilie 2012, în timp ce se afla în locuința inculpatului, P.I.E. a fost lovită de ambii inculpați, întrucât le-a spus că „o să meargă la poliție", opunându-se la întreținerea de raporturi sexuale cu clienții aduși de aceștia.

Și martorul B.C.A., audiat, de asemenea, în cursul urmăririi penale, a relatat că știe cu ce se ocupă inculpatul, respectiv, că are o fată pe nume P.I.E. căreia îi găsește clienți în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, banii fiind însușiți de acesta, precum și că într-una din zile, un prieten de-al său l-a contactat telefonic pe inculpat pentru a-l întreba dacă pot merge la locuința acestuia pentru a întreține relații sexuale, răspunsul inculpatului fiind afirmativ.

Același martor a mai afirmat că la locuința inculpatului a mai găsit și alte persoane, respectiv un bărbat numit „G.", însoțit de o altă fată.

În privința martorului V.P., s-a observat că acesta și-a nuanțat declarația dată în fața judecătorului, în sensul că a afirmat că o cunoștea pe partea vătămată S.C., însă nu i-a propus niciodată inculpatului să-i pună la dispoziție vreo fată care să-i ofere servicii de natură sexuală, în timp ce în declarația dată în cursul urmăririi penale a afirmat că inculpatul i-a spus că „are o fată pe nume S.C. și trebuie să-i plătesc pentru un raport sexual cu aceasta suma de 20 RON".

Or, declarația dată de acest martor în faza de urmărire penală se coroborează în totalitate cu declarații părții vătămate minore S.C. date atât în cursul urmăririi penale, cât și cu prilejul cercetării judecătorești, astfel că la stabilirea situației de fapt este avută în vedere prima declarație a martorului, apreciată ca fiind cea sinceră și care reflectă adevărul.

Principiul liberei aprecieri a probelor, enunțat de art. 1003 C. proc. pen., lasă instanței libertatea să aprecieze concludenta tuturor dovezilor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat prin art. 5 din același cod, impune instanței să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

S-a avut în vedere, totodată, că nu există criterii de ierarhizare a probelor și, ca atare, pentru valorizarea corectă a dovezilor administrate, în raport și de scopul procesului penal, așa cum este reglementat de art. 1 C. proc. pen., are obligația stabilirii situației de fapt reținând și înlăturând motivat probele, după cum acestea se coroborează sau nu cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Din perspectiva celor arătate, au fost înlăturate ca nesincere declarațiile inculpatului, a martorului V.P. și a părții vătămate C.I.R., date în cursul cercetării judecătorești, formându-și convingerea pe baza celorlalte dovezi așa cum au fost analizate anterior.

În privința depozițiilor martorilor audiați la solicitarea inculpatului, T.L.H. și T.F.M., tribunalul a remarcat faptul că împrejurările relatate de către aceștia, chiar reale, nu au efect asupra laturii obiective sau subiective a infracțiunilor pentru care inculpatul G.I.N. a fost trimis în judecată.

Faptul că partea vătămată P.I.E. era cunoscută în comunitate ca o persoană care întreține raporturi sexuale cu diverși bărbați nu exclude reținerea săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, în condițiile în care atitudinea victimelor, aparent benevolă raportată strict la întreținerea de raporturi sexuale, trebuie interpretată prin prisma vârstei extrem de fragede - 12 ani, 14 ani, respectiv 15 ani, a situației în care se aflau - în locuința inculpatului G.I.N., de obicei cu mai mulți bărbați, astfel încât, consimțământul la întreținerea de raporturi sexuale nu are efect asupra lipsei libertății de voință și acțiune privitoare la exploatarea lor.

De asemenea, elementul material al infracțiunii de trafic de persoane se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative în normele incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, iar recrutarea unui minor constă în atragerea acestuia, spre a fi exploatat sexual, în vederea obținerii de sume de bani, prin urmare pentru existența acestei infracțiuni nu este necesar ca traficantul să-și însușească toate sumele de bani.

În drept, faptele inculpatului G.I.N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior.

În privința încadrării juridice a faptelor, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, aceasta constatându-se a fi cea veche, respectiv Legea nr. 678/2001 și Codul penal din 1969, având în vedere împrejurarea că, referitor la pluralitatea de acte materiale, Codul penal anterior prevedea că, în situația săvârșirii la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, de acțiuni și inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, sancțiunea consta în aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se putea adăuga un spor de cel mult 5 ani, nefiind obligatorie cerința referitoare la unitatea de subiect pasiv, spre deosebire de Noul C. pen., care, în situația inexistenței condiției privind unitatea de subiect pasiv, califică pluralitatea de acțiuni sau inacțiuni distincte ca fiind concurs de infracțiuni, ce se sancționează potrivit art. 39 alin. (1) C. pen., adică aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

S-au reținut, așadar, încadrările juridice ale faptelor pentru comiterea cărora inculpații au fost trimiși în judecată în prezenta cauză ca fiind cele menționate în paragrafele precedente.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, s-a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul G.I.N., instanța a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă pentru fiecare dintre cele reținute în sarcina sa.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., urmând să țină seama de gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpaților, evaluate după criteriile enumerate în cuprinsul acestui articol, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; natura și gravitatea rezultatului produs; motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit; antecedentele penale ale inculpaților; conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Astfel, instanța de fond s-a raportat la urmarea produsă, respectiv obținerea de câștiguri urmare a îndemnării și înlesnirii întreținerii de raporturi sexuale, de către fete minore, cu diverși bărbați, profitând de vulnerabilitatea acestora, consecințele produse asupra persoanelor vătămate, dar și antecedentele penale ale inculpatului, care sugerează o anumită înclinație a inculpatului spre ignorarea normelor de drept, urmând ca în baza acestor criterii să-i aplice inculpatului pedepse mai ferme, orientate către zona de mijloc a plajei prevăzute de textele legale incriminatoare, pe care le cuantifică la 8 ani închisoare și 4 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul G.I.N., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat în esență, achitarea, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor și a infracțiunii de trafic de minori.

În subsidiar, apelantul a solicitat redozarea pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 1173 din 25 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 7389/105/2012 a fost admis apelul declarat de inculpatul G.I.N., împotriva Sentinței penale nr. 565 din 22 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, care a fost desființată în parte, în latură penală, și în consecință:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente de 8 (opt) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, faptă din perioada septembrie 2011 - aprilie 2012 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale și respectiv 4 (patra) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior, faptă din luna iulie 2011 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.

A fost redusă pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori informă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la 6 (șase) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului G.I.N., urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2012 la 24 iulie 2013.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Examinând hotărârea apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că apelul este întemeiat, așa cum a arătat în continuare:

Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de prima instanță, în sensul că prin Rechizitoriul nr. 83/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - D.LI.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.I.N., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și act sexual cu un minor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în esență, că în perioada septembrie 2011 - aprilie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat pe minorele P.I.E. și S.C., prin amenințare și violență, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost și atins, primind victimele în locuința sa din orașul Boldești - Scăeni, str. V., județul Prahova, pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost, sau a încercat să recruteze și să oblige la practicarea prostituției și pe minora C.I.R., în vârsta de 14 ani, iar în cursul lunii iulie 2011, a întreținut raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, P.I.E., cunoscând vârsta acesteia.

Probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în cauză, înscrisuri, declarațiile inculpatului și ale coinculpatului C.D.G., au fost bine analizate și interpretate de prima instanță, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, s-a constatat că prima instanță a dat o interpretare excesivă criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., atunci când a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin executarea unei pedepse rezultante de 8 ani închisoare.

Este adevărat că faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, dar având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și este un element tânăr cu posibilități de reeducare, Curtea a considerat că scopul pedepsei se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse mai blânde, deoarece, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa reprezintă nu numai o măsură de constrângere, ci și un mijloc de reeducare și uneori, fermitatea sancțiunii nu asigură scopul pedepsei de reintegrare în normele de conviețuire socială.

Drept urmare, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată critica apelantului-inculpat sub aspectul individualizării pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 1173 din 25 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 7389/105/2012 a declarat recurs în casație Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 86/RC din 11 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 73 89/105/2012, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 1173 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie privind pe intimatul inculpat G.I.N.

În esență, s-a reținut că motivele invocate de procuror, prin care se arată că pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată inculpatului G.I.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior este nelegală, fiind situată sub minimul special de 7 ani închisoare prevăzut de acest text de lege, se încadrează, în ceea ce privește argumentele, în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în recursul în casație declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În cauză, în baza art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Legea nr. 678/2001 și Codul penal din 1969 și în consecință, inculpatul G.I.N. a fost condamnat, în primă instanță, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată (faptă din perioada septembrie 2011 - aprilie 2012), prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi), precum și la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor (faptă din luna iulie 2011), prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior, reținându-se că, în perioada septembrie 2011 - aprilie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul G.I.N. a recrutat pe minorele P.I.E. și S.C., prin amenințare și violență, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost și atins, primind victimele în locuința sa din orașul Boldești - Scăeni, str. V., județul Prahova, pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost, sau a încercat să recruteze și să oblige la practicarea prostituției și pe minora C.I.R., în vârsta de 14 ani, iar în cursul lunii iulie 2011, a întreținut raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, P.I.E., cunoscând vârsta acesteia.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului, pentru fiecare infracțiune, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, prima instanță a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior.

Soluționând apelul declarat de inculpatul G.I.N., instanța de apel a constatat că, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de prima instanță, apreciind însă că, în ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a dat o interpretare excesivă criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., atunci când a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin executarea unei pedepse rezultante de 8 ani închisoare. Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și este un element tânăr cu posibilități de reeducare, instanța de apel a considerat că scopul pedepsei se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse mai blânde și, ca atare, a reținut ca fiind întemeiată critica apelantului-inculpat sub aspectul individualizării pedepsei. În consecință, instanța de apel a redus pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori informă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la 6 (șase) ani închisoare.

Examinând hotărârea recurată în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, Curtea de Apel Ploiești a aplicat inculpatului G.I.N. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, concluzie susținută și de faptul că, instanța de apel nu a procedat la reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 C. pen. anterior, dispozitivul deciziei neconținând vreo dispoziție expresă în acest sens, iar în considerente s-a argumentat reducerea pedepsei principale doar prin referire la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, cu privire la care se consideră că instanța de fond le-ar fi dat o interpretare excesivă.

Astfel, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

În conformitate cu art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin urmare, observând că una dintre faptele reținute în sarcina inculpatului G.I.N. se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit o pedeapsă nelegală, în condițiile în care aceasta putea fi coborâtă sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reținerii circumstanțelor atenuante. De asemenea, în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, inculpatul nefiind judecat în procedura simplificată, care ar fi permis reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare cu o treime.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, se impune și precizarea că, și dacă s-ar aprecia că pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare pentru inculpat, care să permită coborârea pedepsei sub minimul special, acest aspect nu mai poate fi examinat în recurs în casație. Altfel spus, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Având în vedere și că, în sarcina inculpatului G.I.N. a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni, în concurs, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, Înalta Curte constată că, prin reducerea efectuată ca urmare a greșitei aplicări a legii, a uneia din cele două pedepse principale aplicate inculpatului, s-a ajuns în situația ca pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, dată spre executare inculpatului, să fie ea însăși o pedeapsă nelegal aplicată.

Față de considerentele anterioare, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru a înlătura greșita aplicare a legii, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 1173 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie privind pe intimatul inculpat G.I.N.

Va casa, în parte, decizia recurată și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului G.I.N., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior, (faptă din luna iulie 2011) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă pe care o va menține;

- 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (faptă din perioada septembrie 2011 - aprilie 2012) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului G.I.N. de la 6 ani la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (faptă din perioada septembrie 2011 - aprilie 2012).

Va menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului G.I.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Va menține restul dispozițiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Va dispune anularea mandatului de executare emis anterior în cauză și emiterea unui nou mandat de executare, în sensul prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești

Împotriva Deciziei penale nr. 1173 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie privind pe intimatul inculpat G.I.N.

Casează, în parte, decizia recurată și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului G.I.N., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior, (faptă din luna iulie 2011) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă pe care o menține;

- 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (faptă din perioada septembrie 2011 - aprilie 2012) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului G.I.N. de la 6 ani la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (faptă din perioada septembrie 2011 - aprilie 2012).

Menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului G.I.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Menține restul dispozițiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Dispune anularea mandatului de executare emis anterior în cauză și emiterea unui nou mandat de executare, în sensul prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.