ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 275/2014

Asupra recursului de față: Prin sentința penală nr. 66 din 14 decembrie 2012, pronunțată în Dosar nr. 412/1372/2012, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus condamnarea inculpatului G.G. după cum urmează: În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare, și, în baza art. 35, 36 C. pen., a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii din data de 21 iunie 2012 și al arestării preventive a inculpatului începând cu data de 21 iunie 2012 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 23 din 21 iunie 2012 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 08 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea în condițiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv G.G., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 346 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă susținută și exercitată de procuror și, în consecință, a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 RON către partea civilă V.L.G., cu titlu de daune morale. În baza art. 346 C. proc. pen., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC G.M. SRL Râșnov și, în consecință, a obligat inculpatul la plata sumei de 11.200,18 RON către partea civilă cu titlu de daune materiale. A respins restul pretențiilor solicitate. A luat act de faptul că la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2012 partea civilă V.M. a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii a obiectului vestimentar din plicul 01 către partea vătămată minoră V.L.G.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunii din coletele 03 și 04: o țeavă galvanizată și o rangă metalică. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul G.G. la plata sumei de 600 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut: În data de 20 iunie 2012, în jurul orelor 16.00, partea vătămată V.L.G., minoră în vârstă de 14 ani și 10 luni, a plecat cu microbuzul din municipiul Brașov, împreună cu prietena sa, martora P.R., în orașul Râșnov, pentru a-și petrece o după-amiază cu martorul A.D., prietenul lui P.R. Ajunse în Râșnov, s-au întâlnit cu acesta, au fost la o terasă, după care l-au însoțit acasă pentru a mânca.

La scurt timp au plecat de acasă la o altă terasă, aflată în apropierea liceului din oraș, dar la ieșirea din bloc s-au întâlnit cu martorul N.C.Ș., vecinul martorului A.D. Urmare unui apel primit de martorul N. pe telefonul său mobil de la martorul A.A.I., aflat într-un bar, aceștia au luat un taxi cu care s-au deplasat la SC G.M. SRL, firmă care are în componență un bar cu terasă și o spălătorie auto. Astfel, grupul format din cele patru persoane, la ora 19.10, a ajuns la barul mai sus arătat, unde s-a întâlnit cu martorul A.A.I. care era însoțit de inculpatul G.G., martorii T.I., L.V. și B.P.T., care consumau băuturi alcoolice și ascultau muzică ce era interpretată de cei doi muzicanți, V.N.D.

și G.G. La o altă masă aflată pe terasă, se afla martorul R.G., însoțit de fiul său în vârstă de 3 ani și alți doi concetățeni. Dintre toți cei aflați la masă, singura persoană cunoscută de către partea vătămată a fost inculpatul G.G., pe care îl întâlnise anterior de două ori, într-o împrejurare făcându-i acestuia o vizită la domiciliu cu prietenii, tratându-l deci la terasă ca atare, respectiv bucurându-se la vederea lui, așezându-se lângă el, discutând cu el, având încredere în el, considerându-l un prieten.

Din examinarea casetei video cu imagini captate de pe terasa barului, însă fără sunet, coroborate și cu declarațiile persoanelor aflate în acest loc și audiate ca martori, a rezultat că atmosfera a fost una de distracție, în care se consuma bere, se discuta și se dansa, până la orele 19.00 când atmosfera a fost denaturată de inculpatul G.G., care a început să dea cu palma în masă, atrăgând în mod negativ atenția asupra sa, pentru ca la ora 19.43 să-și dea jos pantalonii rămânând în chiloți, iar la ora 19.44 să-și scoată efectiv organul sexual și să-l afișeze ostentativ în fața tuturor persoanelor aflate la masă, gest care a determinat plecarea părții vătămate de lângă acesta și refugierea lângă prietena sa R. și martorul A., cu care venise.

Atitudinea vădit agresivă la adresa bunelor moravuri, a determinat implicarea martorilor A.A.I. și T.I., decanul de vârstă al grupului celor de la masă, în sensul potolirii inculpatului, realizându-se astfel o calmare a acestuia. În intervalul orar 19.00-19.55, partea vătămată dansează inițial singură pe ritmurile unei melodii țigănești, lângă ea venind succesiv martorii T. și N. La ora 19.56, în ideea de a pleca spre casă, partea vătămată îi arată martorei P.R.

ceasul; la ora 20.01, aceasta discută în prezența tuturor, peste masă, cu martora P.R., care, scoate telefonul mobil și se ridică de la masă, coborând de pe terasă pentru a vorbi la telefon; Ia ora 20.00 „partea vătămată se ridică și ea de la masă, se îndreaptă către această martoră, îi solicită să o însoțească la toaletă, remarcându-se plecarea împreună a celor două spre toaletă; la ora 20.45 se ridică inculpatul, le oprește, împrejurare în care i-ar fi cerut scurt martorei P.R., „să o lase în pace”, că altfel o lovește, speriind-o și determinând-o să rămână afară pe terasă; la ora 20.00 partea vătămată intra în bar pentru a ajunge la toaletă, iar la 20.15 intră inculpatul în bar, astfel că afirmația părții vătămate cum că a fost surprinsă de inculpat în toaletă în momentul în care își ridicase rochia pentru a se dezbrăca, este reală.

Intrând peste ea, întrucât ușa nu putea fi încuiată, neexistând cheia, inculpatul i-a cerut părții vătămate să întrețină cu el raport sexual, fiind refuzat de partea vătămată, care, încercând să scape de el, i-a explicat că este virgină, că nu a mai întreținut niciodată raporturi sexuale, că nu vrea și că dorește să-și facă necesitățile. Remarcând că nu mai este hârtie la toaletă, inculpatul i-a cerut barmanului V. o hârtie igienică, iar acesta i-a adus-o și i-a înmânat-o.

Înfierbântat și aflat într-o stare evidentă de ebrietate, inculpatul G.G., pentru a o convinge să achieseze la intenția sa, i-a spus pe un ton ferm „nu vreau să mă port cu tine ca și cu o prostituată”, minora înțelegând că în caz de refuz va fi lovită; partea vătămată a declarat că în acest context, inculpatul a lovit-o cu palma peste cap, ajungând să se lovească ușor cu partea laterală a capului de perete, agresiune care nu s-a materializat în leziuni vizibile și cuantificabile în zile de îngrijiri medicale. Urmare intimidărilor fizice și verbale, partea vătămată nu a mai opus rezistență, solicitând răgaz pentru a-și face necesitățile, după care inculpatul a supus-o unui raport sexual normal, acesta consumându-se în picioare, minora fiind penetrată dinspre posterior.

După consumarea raportului sexual, în timp ce se afla pe toaletă, partea vătămată a observat că inculpatul avea un inel în organul sexual, expertiza medico-legală efectuată acestuia confirmând prezența acestui piercing de tip ganteră pe partea ventrală, dar și a unei bile pe partea dorsală. Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 21 iunie 2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov părții vătămate, leziunea traumatică himenală poate fi consecința unui raport sexual normal, fără preludiu, în seara zilei de 20 iunie 2012, aceasta prezentând himen complezant; conținutul vaginal recoltat din fundul de sac posterior nu a evidențiat spermatozoizi. Întrucât martorul A.A.I., prietenul inculpatului, dar și alte persoane, respectiv o femeie cu un copil au intenționat să intre la toaletă, martorul V.M.

a început să bată la ușă, cerându-i inculpatului G.G. să iasă afară, realizând că din toaletă nu a ieșit fata care intrase, și reproșându-i ulterior, la ieșire, că-i „spurcă localul”. După mai multe insistențe, inculpatul G.G. a dat drumul la ușa toaletei pe care o ținea cu corpul său, și, la ora 20.00 a ieșit din toaletă partea vătămată plângând și cerându-le martorilor P.R. și A.D.I. să plece imediat. Împreună, partea vătămată și martorii P.R. și A.D.I. au plecat pe jos, pe drum partea vătămată povestindu-le cu jenă că inculpatul G.G. a lovit-o și a dat-o cu capul de perete intrând în inconștiență, iar când și-a revenit avea chiloții dați jos și probabil că inculpatul a profitat de ea. Afectată de evenimentul prin care tocmai trecuse, partea vătămată a sunat-o pe martora S.A., prietena sa, prin intermediul căreia îl cunoscuse pe inculpatul G.G.

și i-a relatat cele întâmplate așa cum le-a povestit și celor care o însoțeau; între timp, a venit și martorul N. În urma discuțiilor purtate cu toți prietenii săi, partea vătămată V.L.G. a fost însoțită la Poliția orașului Râșnov unde l-a denunțat pe inculpatul G.G. A fost chemată telefonic mama minorei, V.D., la Poliția Râșnov, apoi minora a fost examinată medico-legal și s-au continuat procedurile specifice. După plecarea de la bar a părții vătămate și a prietenilor acesteia, între inculpat și partea vătămată V.M., asociat alături de soția sa V.L.I. la SC G.M. SRL, a existat o discuție în contradictoriu pornind de la comportamentul inculpatului, dar care s-a stins fără incidente, inculpatul ieșind pe terasă și continuând să bea și să se distreze.

La ora 20.00, barmanul V.M. le-a cerut muzicanților să termine programul, astfel că la 20.00, un muzicant a adunat cablurile care alimentau instrumentele muzicale, deși programul fusese stabilit până la orele 22.00. Inculpatul G.G. s-a enervat și la ora 20.46, aflat pe terasă la masă cu martorii A., N. și T., dă cu palma în masă, începe să se agite și sparge trei-patru halbe pe care le aruncă în peretele barului; se ridică de la masă și ca un bolid, începe să ridice și să răstoarne mesele și scaunele, producând un adevărat scandal și plecarea clienților; la ora 20.48, este remarcat că se apropie de camera de luat vederi situată pe terasă și o distruge cu o rangă, întrerupând captarea imaginilor.

În acest context, inculpatul sparge și distruge mobilierul și felinarele de pe terasă, iar când barmanul V.M. iese să vadă ce se întâmplă, inculpatul G.G. rupe piciorul unei mese și îl aruncă în acesta, lovindu-l în tâmplă. Scandalul a continuat cu o altercație între partea vătămată V.M. și inculpatul G.G., primul încercând să-l determine a se potoli și a-l îndepărta de pe terasă, dar în final partea vătămată V.M. și martorul V.N.D. se refugiază în bar și încuie ușa, pentru a se apăra de atacul inculpatului. Pentru a ajunge la aceștia, inculpatul G.G. a început să lovească cu o țeava metalică în ușa termopan a barului, în geam, în pereți, strigând după partea vătămată. În aceste împrejurări în care, inculpatul a pornit scandalul, partea vătămată V.M., potrivit comunicării Serviciului Național de Apeluri de Urgență 112, a sunat de pe telefonul său mobil, cerând ajutor.

Clienții aflați pe terasă au fugit și scandalul a încetat după ce martorii A., T. și B. l-au scos afară pe inculpatul G.G. În urma apelului părții vătămate V.M., un echipaj de poliție a plecat în căutarea inculpatului, fiind găsit în jurul orelor 23.00 și adus la Poliția orașului Râșnov pentru cercetări. În urma examinărilor medico-legale, a reieșit că partea vătămată V.M. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul G.G. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare tot un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale. Starea de fapt reținută, precum și vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor, sub forma intenției directe au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cât și cele administrate în cursul cercetării judecătorești.

În ceea ce privește infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri, distrugere și lovirea părții vătămate V.M., probele prezentate și administrate în cursul urmăririi penale au confirmat situația de fapt, iar inculpatul G.G. a recunoscut de asemenea în cursul urmăririi penale producerea scandalului, distrugerea de bunuri și lovirea barmanului. În privința infracțiunii de viol pentru care este cercetat, în declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 21 iunie 2012, inculpatul G.G.

nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol și a declarat că o cunoștea pe partea vătămată L. foarte bine deoarece a mai întreținut relații sexuale cu aceasta o dată, împrejurare care nu a fost însă confirmată de probele administrate, respectiv declarațiile martorei S.A., iar a doua oară a întreținut raport sexual normal în toaleta barului, partea vătămată i-a spus că are 1 8 ani și jumătate, inculpatul afirmând că partea vătămată i-a cerut să meargă în toaletă să întrețină raport sexual, că partea vătămată i-a cerut prietenei ei să nu vină după ea, revenind și spunând că partea vătămată i-a cerut inculpatului să o împiedice pe prietena ei să meargă la toaletă, negând că în toaletă ar fi lovit-o pe partea vătămată.

Deci inculpatul G.G. a recunoscut împrejurarea că a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată V.L.G., aspect care s-a coroborat cu declarațiile părții vătămate prin care aceasta descrie modul în care inculpatul a întreținut cu ea prin constrângere raporturi sexuale normale în toaletă, cu mențiunile raportului de constatare medico-legală din 21 iunie 2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, potrivit cărora aceasta a prezentat un himen complezent, iar minima leziune traumatică himenială poate fi consecința unui raport fiziologic normal efectuat fără preludiu și petrecut în seara de 20 iunie 2012, precum și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală din 05 iulie 2012, potrivit cărora leziunea traumatică identificată pe marginea himenului complezent al minorei L.G.

a putut fi produsă în cadrul unui raport sexual fitiologic consimțit sau forțat și că șeziunea traumatică himenială pledează pentru un act sexual consumat. Însă din probele administrate pe care instanța le-a avut în vedere la stabilirea stării de fapt, a rezultat cu certitudine faptul că inculpatul a avut raporturi sexuale normale cu minora V.L.G., prin constrângere. Declarațiile martorilor P.R., N.Ș.C., A.D., B.P.T., A.A.I., L.V. și B.C.C., date în cursul cercetării judecătorești, prin care aceștia neagă parțial evenimente surprinse de camerele de luat vederi și relatate de toți martorii în cursul urmăririi penale, au fost apreciate de către instanță ca total nesincere și în contradicție cu toate probele analizate mai sus, pozițiile persoanelor audiate schimbându-se radical și în mod cu totul nejustificat.

Justificările pe care unii martori au încercat să le găsească plângerii formulate de partea vătămată, legate de frica părții vătămate de faptul că tatăl o va duce la ginecolog sau că părinții săi se vor despărți, apar ca fiind puerile și neadevărate în contextul în care partea vătămată, minoră care nici nu împlinise 15 ani, aflată într-o stare de afectivitate fragilă, a relatat totuși imediat după incident prietenilor săi ce s-a întâmplat și a procedat la formularea plângerii la organele de poliție în aceeași seară, convinsă fiind de martora S.A.

Deși în concluziile raportului de constatare medico-legală din 21 iunie 2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov s-a arătat că o persoană neavizată nu își putea da seama de vârsta reală a minorei deoarece aspectul general dă impresia unei vârste mai mari de 16 ani, din probele administrate a rezultat că inculpatul G.G., o mai întâlnise pe partea vătămată V.L.G., în alte două împrejurări, aspecte confirmate de martorii S.A. și T.I. Astfel inculpatul avea cunoștință de starea de minorat a fetelor prietene și că sunt eleve, și faptul că a ignorat și nu s-a interesat de vârsta părții vătămate, care era în etapa de creștere, cu o fire sensibilă și vulnerabilă, inculpatul susținând că aceasta avea peste 18 ani, îi este imputabil acestuia, inculpatul urmând să răspundă pentru infracțiunea de viol săvârșită asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Ca atare inculpatul G.G. a fost condamnat potrivit dispozitivului hotărârii. Împotriva hotărârii menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul G.G., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, procurorul a arătat că pedepsele aplicate sunt prea blânde în condițiile în care inculpatul s-a manifestat în public abordând o ținută ce sfidează cea mai elementară normă de conduită și care exprima un dispreț profund și total față de semenii săi, având un comportament huliganic, distrugând piese de mobilier, veselă și chiar camere de supraveghere video amplasate în bar. Mai mult, inculpatul a comis fapta de viol în disprețul oricăror reguli de bună conduită, în plină zi, la o oră de maximă prezență într-o toaletă dintr-un local public asupra unei minore sub 15 ani, astfel că se constată un pericol sporit și necesitatea aplicării unei pedepse în cuantum corespunzător.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și achitarea pentru această infracțiune, întrucât pe de o parte raportul medico-legal nu confirmă agresiunea reclamată de către partea vătămată care a spus că a primit o palmă și și-a pierdut cunoștința, pe de altă parte, deși toaleta nu era zăvorâtă, partea vătămată nu a făcut gesturi care să trădeze opoziția acesteia de a întreține relații sexuale cu inculpatul. Prin urmare, a existat un raport sexual consimțit și nu o infracțiune de viol.

În ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică, respectiv infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. întrucât există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei cu referire la art. 51 alin. (1) C. pen. Cum inculpatul nu avea în mod obiectiv de unde să-și dea seama că partea vătămată are vârsta sub 15 ani, se impune achitarea neexistând elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Partea vătămată a avut o atitudine oscilantă, din experiența sa de viață se poate observa că pleca singură de acasă, mergea în București cu alte persoane, era obișnuită cu barurile, consuma băuturi alcoolice, astfel ar fi putut să reacționeze, ceea ce nu s-a întâmplat.

Totodată, inculpatul a criticat și cuantumul pedepselor aplicate pentru celelalte infracțiuni, în condițiile în care, așa cum s-a putut observa după vizionarea casetei, scandalul nu a fost atât de mare și a avut loc la sfârșitul programului. Mai mult, în rechizitoriu s-a arătat că s-a dezbrăcat la bustul gol și a prezentat părțile intime, din vizionarea casetei se constată că acest comportament nu a avut loc. Totodată, inculpatul a făcut vorbire de poziția sa procesuală sinceră, împrejurare ce trebuie să determine o reducere a cuantumului pedepsei. Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată următoarele: La data de 21 iunie 2012, V.D., reprezentantul legal al minorei V.L., a formulat plângere penală împotriva inculpatului G.G.

întrucât, fiica sa a fost agresată și violată de către acesta „(...) agresiunea s-a consumat într-un bar de pe șoseaua Predeal-Râșnov”. La aceeași dată, V.L. a arătat că B.C. a anunțat-o că „G.G. îl bate pe soțul său, iar când s-a deplasat la fața locului SC G.M. SRL a constatat „distrugerile pe care le-a produs inculpatul”, distrugeri evidențiate în planșa fotografică. Așa cum rezultă din probele administrate partea vătămată V.L.G. împreună cu martorii P.R., A.D. și N.C.Ș. s-au deplasat la barul SC G.M. SRL din Râșnov în urma apelului telefonic primit de la A.A.I., bar unde se afla un grup de persoane ce consumau băuturi alcoolice, între care și inculpatul G.G. Inculpatul și partea vătămată se cunoșteau, împrejurări ce se constată atât din vizionarea casetei video de către instanța de apel în ședința publică din 05 martie 2013, cât și din declarațiile martorilor S.A.

și P.R. Atmosfera de pe terasa barului era una de distracție și veselie, în centrul atenției fiind inculpatul G.G., aflat sub influența băuturilor alcoolice. Cei doi, inculpatul și partea vătămată se cunoșteau fără dubiu, s-au pupat și îmbrățișat în momentul în care s-au văzut, au băut bere din aceeași halbă, au filmat și au dansat pe o melodie țigănească solicitată de V.L.G. În jurul orelor 20.00 partea vătămată s-a ridicat de la masă și a mers la toaletă, inculpatul de asemenea și după aproximativ 20 de minute aceasta din urmă a revenit la masă agitată, speriată și le-a cerut martorilor P.R. și A.D. să plece, pe drum povestindu-le că a fost violată de către inculpat în toaleta barului. Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a provocat scandal în bar, a distrus mese, scaune și geamuri, l-a lovit pe patronul V.M., fapt ce a impus închiderea localului.

În aceste condiții și împrejurări, inculpatul G.G. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) și art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Potnvit art. 5 C. proc. pen. orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului. În speță, așa cum rezultă din procesul-verbal datat 21 iunie 2012, ora 01.00, Poliția orașului Râșnov a fost sesizată să se deplaseze la fosta spălătorie N., unde are loc un scandal, la fața locului administratorul barului V.M.

a declarat că G.G., „aflat sub influența băuturilor alcoolice a provocat un scandal în incinta barului lovind cu o țeavă metalică mobilierul de pe terasă, geamul și ușa de la intrare în local”. Din declarațiile părții vătămate V.M. coroborate cu cele ale martorilor V.L.I., B.P., T.I., R.G., cu concluziile certificatului medico-legal din 21 iunie 2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, precum și cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului prin planșa fotografică, Curtea constată că inculpatul G.G. a săvârșit acte contra bunelor moravuri, ordinii și liniștii publice, cu intenție, a distrus mobilierul, felinarele, ferestrele, ușa aflate pe terasa barului aparținând SC G.M.

SRL Râșnov. „(...) G.G., aflându-se în stare de ebrietate a devenit agresiv (...) a început să spargă camera de luat vederi, să rupă mesele, a aruncat cu scaunele după mine, m-a lovit în cap”, „V. l-a înjurat și au început să se bată. T. a ridicat o masă, i-a rupt piciorul și a aruncat după V.”. Din concluziile certificatului medico-legal menționat rezultă că numitul V.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale. Despre perturbarea ordinii și liniștii publice în acea seară, în barul respectiv, a făcut vorbire și martorul N.Ș.C. în declarația aflată la dosar Tribunal - „a început scandal, dădea cu sticla în masă”.

„Proprietarul barului a oprit muzica, ceilalți au început să înjure, inculpatul s-a simțit ofensat și a început să arunce cu halba”. De altfel, și inculpatul, în declarațiile date, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor menționate, regretând cele întâmplate. „(...) fiind agitat, am început să fac scandal după un timp, am distrus bunuri, am lovit pe barman cu pumnul în față deoarece încercase să mă lovească cu o rangă (...) am smuls un picior de la o masă (...) am lovit în ușă, geam și în interiorul barului”. Pe lângă aceste infracțiunii pe care inculpatul le recunoaște că le-a săvârșit a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., parte vătămată V.L.

Așa cum rezultă din concluziile preliminare ale medicului datate 21 iunie 2012, numita V.L. a prezentat acuze subiective apărute posibil ca urmare a lovirii cu corp dur și de corp dur. Din raportul de expertiză medico-legală din 21 iunie 2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov rezultă că partea vătămată prezintă un himen complezent, permițând efectuarea de raporturi sexuale fără să se rupă. A fost audiată partea vătămată atât în faza de urmărire penală, cât și în fața ambelor instanțe de judecată (fond și apel). Astfel, în declarația olografă și în declarația datată 21 iunie 2012, V.L.G. a relatat că, împreună cu martorii P.R., A.D. și N.Ș.C., în data de 20 iunie 2012, s-au deplasat la terasa unde era prezent și inculpatul G.G.

(...) la un moment dat, a mers la toaletă (...) în toaletă a intrat G.G. care a închis ușa și i-a propus să întrețină relații sexuale (...), l-a refuzat, acesta a lovit-o cu pumnul sau palma peste față, s-a lovit cu capul de faianță „nu știe cât timp a fost inconștientă, dar când și-a revenit era pe toaletă având chiloții în zona gleznelor, iar G.G. se afla în fața ei dezbrăcat, cu pantalonii în zona gleznelor (...)”. Ulterior le-a cerut prietenilor să plece, iar pe drum a simțit dureri în zona vaginului și în zona capului. În atare împrejurări și-a dat seama că a fost agresată sexual, astfel c-a anunțat organele de poliție. Audiată fiind de către procuror, partea vătămată a prezentat, în general, aceeași stare de fapt, cu precizarea că „în momentul în care a penetrat-o inculpatul, a simțit”, actul sexual având loc în poziția capului plecat înainte.

Partea vătămată a făcut vorbire despre starea de teamă pe care i-a creat-o inculpatul „i-a părut că este amenințată dacă nu întreține relații sexuale, „nu știe ce i s-a întâmplat, îi era foarte frică (...) și nu știa decât că trebuie să ajungă acasă, în urma loviturii cu palma a fost izbită de perete”. „(...) am invocat mai multe motive pentru a nu avea relații sexuale cu acesta, însă m-a lovit cu palma peste față (...), nu am cerut ajutor nimănui din toaletă pentru că mi-a fost frică că era cu toți prietenii lui la masă, (...) m-a amenințat că dacă nu vreau toți prietenii lui mă vor face poștă.” Inculpatul G.G. a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, însă cu consimțământul acesteia, această din urmă împrejurare nefiind dovedită în cauză.

Declarațiile părții vătămate privitoare la starea psihică în care s-a aflat după consumarea actului sexual fără consimțământul său se coroborează cu declarațiile martorilor - persoane ce au stat la masă cu părțile și au petrecut în barul respectiv. „L. a început să plângă, mi-a zis că o doare burta, mi-a spus că T. a bătut-o. L. era speriată (...) e adevărat că se uita în spate și a zis că vine „după mine”, dar nu era nimeni în spatele ei (declarație martor P.R.), (declară „Când a venit la mine acasă L. era speriată, tremura, plângea”, „n-a vrut să meargă la poliție pentru că-i era frică” - declarație S.A.). Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 21 iunie 2012, partea vătămată V.L.G.

a prezentat o minimă leziune traumatică himenială ce poate fi consecința unui raport sexual fiziologic (normal) efectuat fără preludiu și petrecut în seara zilei de 20 iunie 2012. Așa fiind, din coroborarea probelor administrate, Curtea constată că, în seara de 20 iunie 2012, inculpatul G.G. a întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal, prin constrângerea acesteia. De altfel, victima și-a dat seama că orice împotrivire este zadarnică, fiind constrânsă fizic și moral. Dacă acest raport sexual ar fi avut loc cu acceptul părții vătămate - versiunea inculpatului - aceasta nu putea să aibă o stare psihică depresivă, disperată, în momentul când a revenit la masă și nu se prezenta în fața organelor de poliție în acea seară pentru a formula plângere penală.

Despre starea psihică a părții vătămate a făcut vorbire și raportul de evaluare psihologică, V.L.G. se dovedește a fi o fire sensibilă, anameza consemnând existența unui eveniment cu potențial traumatizant, relatările în această privință fiind relative și circumstanțiale cu sincope amnezice, posibil explicabile prin instalarea unei stări de perplexitate și stupoare. Relatarea evenimentelor de către aceasta a fost acompaniată în plan expresiv corporal nonverbal de o atitudine nedisimulată și sincronă afectiv, susținând intensitatea trăirilor emoționale în acord cu pericolul perceput. Din coroborarea acestor probe, Curtea reține că reacția părții vătămate, după ce a venit la masă, a fost nedisimulată, starea psihică demonstrând abuzul sexual al inculpatului asupra sa prin constrângere.

Prin rechizitoriul procurorului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. Potrivit art. 197 alin. (3) C. pen., violul este mai grav dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani. Rațiunea agravării se găsește în vârsta fragedă a victimei, vârstă datorită căreia fapta poate avea consecințe grave în ceea ce privește dezvoltarea sa ulterioară fizică și morală. Agravanta este realizată dacă în momentul săvârșirii faptei victima nu a împlinit 15 ani și făptuitorul a cunoscut această împrejurare. Din probele administrate se constată că inculpatul nu a cunoscut că victima este minoră. Partea vătămată V.L.G. i-a fost prezentată inculpatului de către martora S.A., moment în care nu i-a spus vârsta acesteia „când am prezentat-o pe partea vătămată inculpatului, i-am spus că este prietena mea, nu i-am spus nimic în legătură cu vârsta acesteia”.

Din declarațiile martorilor P.R., A.D., ale inculpatului, dar și ale părții vătămate se constată că aceasta din urmă a fost o dată în casă la inculpat împreună cu ceilalți unde nu s-a discutat despre starea de minorat a fetelor. Instanța reține că o persoană neavizată nu-și putea da seama de vârsta reală a minorei deoarece aspectul general dă impresia unei vârste mai mari de 16 ani (raport de expertiză medico-legală din 20 iunie 2012). Ca atare, cum inculpatul a declarat că partea vătămată i-ar fi spus că are 18 ani, față de susținerile acesteia în sensul că nu i-a spus vârsta, având în vedere că, prin aspectul general, nu se prezenta ca o persoană de sub 15 ani la momentul iunie 2012, Curtea constată că există un dubiu în ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută în alin. (3) al art. 197 C. pen., respectiv a existenței împrejurării că inculpatul ar fi cunoscut vârsta părții vătămate.

Cum agravanta menționată este realizată în momentul săvârșirii faptei asupra unei victime care nu a împlinit 15 ani și făptuitorul a cunoscut această împrejurare, condiție care nu este îndeplinită, prin aplicarea principiului in dubio pro reo, Curtea va proceda la o schimbare de încadrare juridică. Prin urmare, fapta inculpatului G.G., care în data de 20 iunie 2012, prin constrângere fizică și psihică, a determinat-o pe partea vătămată V.L.G. să întrețină un raport sexual normal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., sens în care se va opera o schimbare de încadrare juridică. La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale Codului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală și persoana inculpatului.

Cu referire la acest din urmă aspect, s-a reținut că inculpatul G.G. este o persoană în vârstă de 26 de ani, a absolvit 4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă. Din fișa de cazier judiciar rezultă că nu este la primul conflict cu legea penală. În raport de condamnările anterioare și data săvârșirii prezentelor fapte, față de inculpat se rețin dispozițiile legale referitoare la recidiva postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., instanța de apel a avut în vedere și împrejurările concrete în care s-a comis. Din vizionarea casetei video s-a constatat că părțile se cunoșteau - nu erau la prima întâlnire, au dansat împreună, au băut bere din aceeași halbă, au fumat, s-au îmbrățișat.

La termenul de judecată din data de 25 iunie 2013, instanța de apel a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. Față de starea de fapt reținută și cele arătate anterior, s-a operat la schimbarea de încadrare juridică în sensul celor solicitate de către inculpat prin motivele de apel, încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa fiind infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Pentru a se fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. trebuie ca actul sexual să se fi realizat cu consimțământul victimei, ceea ce nu este cazul în speță așa cum rezultă din cele arătate.

Pentru aceste considerente, instanța de apel a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin admiterea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 66/S din 14 decembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, care a fost desființată în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de viol și individualizarea judiciară - art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. Cu referire la pedepsele aplicate pentru celelalte infracțiuni pe care inculpatul le-a recunoscut, s-a constatat o individualizare judiciară temeinic realizată de către instanța de fond, cuantumul stabilit atinge scopul înscris în art. 52 C. pen.

Ca atare, s-a procedat la descontopirea pedepsei de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor și a înlăturat sporul de 1 an închisoare. S-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. instanța de apel a condamnat pe inculpatul G.G.

la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Cum faptele deduse judecății au fost comise de aceeași persoană până să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În raport de împrejurările concrete în care au avut loc faptele, de modalitatea de săvârșire, consecințele comportamentului inculpatului, instanța de apel a apreciat că nu se impune nici majorarea cuantumului pedepselor aplicate - așa cum a solicitat procurorul - nici reducerea acestuia, - conform celor arătate de inculpat - oferind suficiente garanții privind realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. îndeosebi în ceea ce privește realizarea prevenției speciale. Ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul G.G.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. În primul rând, se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., modificate prin această lege. Recurentul-inculpat G.G. a depus motivele de recurs în data de 20 ianuarie 2014, circumstanțe în care Înalta Curte a apreciat că recursul a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Inculpatul a invocat motivele de cazare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc.

pen. În baza primului motiv de recurs invocat, cu trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul recurent a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol, pentru care el a fost condamnat, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzute de art 197 alin. (1) C. pen. în infracțiune a prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., respectiv act sexual cu un minor. Astfel, inculpatul a apreciat că victima nu a fost constrânsă fiind vorba de un act sexual liber consimțit de către ambele părți. Inculpatul a precizat că în situația în care instanța de recurs și-ar însuși solicitarea făcută, în sensul admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, el ar trebui să fie achitat pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., întrucât s-ar fi aflat în eroare cu privire la vârsta părții vătămate.

În ceea ce privește al doilea caz de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., în baza acestuia inculpatul a solicitat instanței de recurs reindividualizarea pedepsei, el apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a legii în condițiile în care pedepsele care i-au fost aplicate ar fi în cuantum nejustificat de mare. În cadrul dezbaterilor, raportat la aspectele precizate de inculpat, apărătorul ales al inculpatului a invocat același cazuri de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen. Înalta Curte apreciează că aspectele invocate de inculpat nu pot fi analizate prin prisma cazurilor de casare invocate respectiv cele prev. de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc.

pen. Trebuie reamintit că instanța de recurs desfășoară judecata în limitele învestirii potrivit art. 385 9 C. proc. pen. - din perspectiva cazurilor de casare invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, așa încât în speță nu este abilitată să reanalizeze situația de fapt, ci, pe baza situației de fapt stabilită de instanța de fond și de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfășurată la prima instanță și în apel. Referitor la greșita încadrare juridică a faptei, instanța de recurs ar fi avut posibilitatea să analizeze această critică, în temeiul de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen., dacă ceea ce se dorea a fi modificat nu era situația de fapt reținută în speță, ci norma de încriminare aplicabilă.

Or, în speță, inculpatul a solicitat instanței de recurs să reanalizeze situația de fapt, aspect imposibil de realizat în această fază procesuală. Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanțele de fond și cea de apel au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., respingând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. De asemenea, Înalta Curte apreciează ca fiind justă schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța de apel, din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în condițiile în care inculpatul, ținând cont de aspectul general al părții vătămate, care dădea impresia unei vârste mai mari de 16 ani, era în imposibilitate de a realiza care este vârsta reală a acesteia. În ceea ce privește al doilea caz de casare invocat, Înalta Curte constată că, urmare modificării art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, care a exclus componenta referitoare la posibilitatea casării unei hotărâri în situația aplicării unor pedepse greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., acest motiv de casare nu poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. și nici din perspectiva altor cazuri de casare. Înalta Curte nu a identificat încălcări prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 1, 3-6, 13, 14 și 15 C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, referitoare la respectarea dispozițiilor privind competența după materie sau calitatea persoanei, compunerea și continuitatea completului de judecată, cazurile de incompatibilitate, publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului, avocatului sau a inculpatului la judecată, precum și condamnarea inculpatului pentru o faptă neprevăzută de legea penală. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.G.

împotriva deciziei penale nr. 87 din 09 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2012 la 27 ianuarie 2014 și va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.G. împotriva deciziei penale nr. 87 din 09 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2012 la 27 ianuarie 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.