ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3331/2012

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 94 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează: 1. I.I.M. la pedepsele de 6 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, 2 ani închisoare pentru infracțiunea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Conform art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. 2. V.G. la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

pentru trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 și art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Conform art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. 3. R.A.F. la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap.

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Conform art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. În baza art. 71 C. pen., pentru fiecare dintre inculpați, s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., ca pedeapsă accesorie. S-a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepselor de executat reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 11 ianuarie 2012, la zi.

În latură civilă, conform art. 18 C. proc. pen., inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F. au fost obligați în solidar la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale către partea vătămată minoră M.C.V., luându-se act că aceasta și victima N.M.A., nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În baza disp. art. 118 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a luat măsura de siguranță privind confiscarea sumei de 60.000 RON de la inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F., reprezentând beneficii financiare obținute în urma exploatării sexuale a părților vătămate M.C.V. și N.M.A. În fine, aceștia au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 7.100 RON pe fiecare dintre inculpații I.I.M.

și R.A.F. și sumă de 7.300 RON pe inculpatul V.G. Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală și însușite de inculpați în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul nr. 95/D/P/2011 din 07 februarie 2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița s-a reținut că în vara anului 2010 inculpatul I.I.M. a recrutat pe victima M.C.V., cunoscând că este minoră și profitând de situația familială, i-a propus să practice prostituția, sens în care a găzduit-o într-o garsonieră închiriată de acesta în municipiul Târgoviște. Astfel, zilnic în locația respectivă, victima a întreținut relații sexuale comandate, având în medie 4-5 clienți, toți fiind racolați de același inculpat.

Deși, inițial, i-a promis că vor împărți bani obținuți în modalitatea expusă, în realitate din sumele încasate, respectiv 300-400 RON zilnic, minorei i-au revenit numai 15-20 RON, primiți pentru a-și achiziționa mâncare și țigări, diferența fiind preluată de traficantul-inculpat. Ca urmare, după circa o lună, partea vătămată M.C.V. și-a manifestat dorința de a pleca acasă, însă a fost amenințată cu acte de violență pentru a nu renunța la prestațiile executate până la aceea dată. La sfârșitul lunii septembrie 2011 inculpatul I.I.M. a propus aceleiași victime să plece cu el și alte două fete în Grecia pentru a practica prostituția, situație în care a continuat prestarea de acte sexuale plătite într-un club, având în medie 2-3 clienți pe noapte.

Și de această dată, banii câștigați au ajuns în totalitate la acesta, prin intermediul coinculpatei R.A.F. S-a stabilit, de asemenea, că inculpata avea rolul de a supraveghea fetele cât timp acestea racolau clienți din club, dar și de a ține evidența sumelor de bani obținute din prestațiile sexuale comandate, în același club practicând prostituția și martora D.R., care se înțelesese anterior cu inculpatul I.I.M. să-i remită doar jumătate din banii obținuți. După aproximativ o lună partea vătămată M.C.V. s-a întors în țară și fiind din nou abordată de inculpatul I.I.M., în același scop, a fost cazată într-o garsonieră aparținând coinculpatei G.C.C. În această perioadă, minora M.C.V. a fost supravegheată de aceeași inculpată, racolarea clienților s-a efectuat de inculpatul V.G., bun prieten al inculpatului I.I.M., iar dacă refuza să mai întrețină relații sexuale contra cost, era amenințată cu acte de violență.

Profitând de neatenția celor care exercitau supravegherea în luna decembrie a anului 2011, partea vătămată M.C.V. a reușit să plece din garsonieră, revenind la domiciliul părinților săi, însă având nevoie de bani, la scurt timp a reluat legătura cu inculpatul I.I.M. și a reînceput să practice prostituția pentru acesta. Cât privește pe inculpatul V.G., s-a reținut și faptul că pe lângă rolul de a-i găsi clienți, perioada respectivă s-a ocupat și de supravegherea efectivă a aceleiași victime, în situațiile în care clienți erau prieteni sau cunoscuți de ai lui, precum și de colectarea sumelor obținute, din care reținea un procent de 30% pentru sine, iar diferența era remisă inculpatului I.I.M. Pentru a practica prostituția în Grecia, tot în cursul anului 2011, inculpatul I.I.M.

a încercat să o racoleze și pe partea vătămată N.M.A., însă a fost refuzat, situație în care a început să facă presiuni asupra acesteia și familiei sale, amenințându-i cu acte de violență, incendierea locuinței și chiar cu moartea. Ca urmare, la aproximativ 3 luni de zile de la revenirea în țară, de teamă, victima a cedat insistențelor repetate, astfel că la sfârșitul lunii noiembrie 2011, împreună cu partea vătămată M.C.V. au mers într-o garsonieră din municipiul Târgoviște, unde au întreținut relații sexuale cu clienții racolați de acesta. Prima instanță a constatat că prin probele administrate s-a făcut dovada că în cursul anului 2011 coinculpații I.I.M., V.G. și R.A.F. s-au constituit într-o grupare infracțională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, iar prin acte de violență fizică și verbală ori înșelăciune, au recrutat, au transferat și au găzduit în acest scop pe victima M.C.V.

despre care cunoșteau că este minoră, iar primii doi inculpați și pe vătămată N.M.A. S-a mai reținut că activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfășurat în timp și în mod repetat, ei neacționând de sine stătător, ci în cadrul grupării infracționale ce avea ca scop exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin printre care și minore. În acest sens, aceștia au recrutat persoane lipsite de o situație materială satisfăcătoare, cu nivel scăzut de pregătire și fără un minimum necesar de cunoștințe, ceea ce Ie-a făcut ușor de convins, cu atât mai mult cu cât cel puțin una dintre ele era minoră, fiind determinate să practice prostituția prin promisiunea unei vieți mai bune și a unui câștig ușor, dar și prin amenințări.

S-a apreciat că faptele săvârșite au fost comise cu vinovăție, sub forma intenției directe, ei prevăzând rezultatul lor și urmărind producerea lui prin comiterea acelor acțiuni, astfel cum cer dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. Ca urmare, activitatea infracțională desfășurată de inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F. privind pe minora M.C.V. a fost încadrată în infracțiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Cât privește pe inculpații I.I.M. și V.G., actele materiale vizând pe partea vătămată N.M.A. s-au apreciat ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor Tribunalul a avut în vedere criteriile generale înscrise sub art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social ridicat al acestora, numărul actelor materiale de recrutare, transferare, transport și cazare a părților vătămate, precum și circumstanțele personale ale inculpaților. Referitor la inculpatul I.I.M.

s-a reținut că chiar dacă acesta este unul dintre cei care au constituit grupul infracțional, coordonându-l și însușindu-și o mare parte din sumele obținute de părțile vătămate din practicarea prostituției, deoarece a avut un comportament sincer în fața instanței, recunoscând și regretând faptele comise, scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate către minimul special prevăzut de textele încriminatorii, redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Pe de alte parte, constatându-se că a comis faptele în condițiile în care mai fusese condamnat prin sentința penală nr. 1711 din 29 mai 2007, în Dosarul nr. 3694/2006 al Judecătoriei Târgoviște, la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală pentru lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

și sancționat administrativ cu 300 RON amendă, pentru faptă de același gen prin ordonanța nr. 4215 din 05 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a considerat că se impune executarea pedepsei judiciare prin privare de libertate. Cât privește pe inculpații V.G. și R.A.F. s-a considerat că se impune atenuarea răspunderii penale conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în funcție de participația mai redusă la activitatea infracțională, lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterioară, realizarea de venituri licite (din meseria de spălător auto - primul) și întreținerea unui copil minor (secunda).

Și în cazul acestora s-a concluzionat că față de gravitatea concretă a faptelor, respectiv comiterea de acte materiale privind racolarea, transportul, transferul, cazarea și supravegherea în vederea practicării prostituției de către o victimă minoră, scopul educativ sancționator al pedepselor judiciare poate fi atins numai prin executare efectivă și prin în regim privativ de libertate. În latură civilă, s-a stabilit că prin declarațiile martorilor și părților vătămate s-a dovedit că în perioada august - decembrie 2011 împreună cei trei inculpați au obținut beneficii financiare în cuantum de cel puțin 60.000 RON, din practicarea prostituției de către victima minoră M.C.V., luându-se în calcul un câștig mediu de 600 RON/zi.

Totodată, deși s-a constatat că minora nu s-a constituit parte civilă și nu a solicitat despăgubiri civile în procesul penal, conform art. 18 C. proc. pen. s-a admis cererea reprezentantului Ministerului Public formulată la data de 19 martie 2012, dispunându-se obligarea în solidar a celor trei inculpați la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale, avându-se în vedere traumele psihice suferite de aceasta, ca urmare a faptelor stabilite în sarcină. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat apel inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F., criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor. S-a susținut că, raportat la conduita sinceră și de regret manifestată, în sensul recunoașterii vinovăției și însușirii probelor administrate la urmărirea penală, mai înaintea începerii cercetării judecătorești conform art. 320 1 C. proc.

pen., dificultățile materiale și sociale cu care se confruntă, fiind întreținători de familie, în care există și persoane în vârstă, afectate de boli grave ori minori, scopul pedepselor ar putea fi atins printr-o reducere mai substanțială a cuantumului acestora, în cazul inculpatului I.I.M. fiind incidente și dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., privind atenuarea răspunderii penale. Separat, inculpata R.A.F. a învederat și faptul că față de actele materiale concrete comise și în contextul relațiilor de concubinaj consumate circa opt ani cu inculpatul I.I.M., că nu a avut o contribuție substanțială în racolarea victimelor care practicau prostituția și asigură creșterea unui copil minor în vârstă de 5 ani, ca și lipsa antecedentelor penale, funcția retributivă a pedepsei judiciare poate fi realizată prin suspendarea sub supraveghere a executării în condițiile art. 86 1 C. pen.

Apelanții inculpați au solicitat admiterea căilor de atac exercitate, desființarea sentinței atacate în parte, în latură penală, iar pe fond pronunțarea unei hotărârii prin care să se dispună reaprecierea cuantumului și respectiv a modalității de executare a pedepselor în sensul celor menționate. Prin decizia penală nr. 92 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de inculpații V.G. și R.A.F. S-a desființat în parte, în latură penală, sentința primei instanțe cu privire la cei doi inculpați și rejudecând cauza, pe fond, dispune: I. S-a descontopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

aplicată inculpatului V.G. în componentele sale de 1 an și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., precum și 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și a fost condamnat inculpatul V.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., iar potrivit art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului V.G. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului V.G. și s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 11 ianuarie 2012, la zi. II. S-a descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. aplicată inculpatei R.A.F., în componentele sale de 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei R.A.F. pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei R.A.F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare și a celei accesorii privind interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare inculpata R.A.F. se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv: a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Potrivit art. 86 3 alin. (3) lit. b) C. pen., a fost obligată inculpata R.A.F. să respecte obligația de a nu-și schimba domiciliul sau reședința avută, decât în condițiile fixate de instanță. Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei R.A.F. asupra dispozițiilor art. 86 4 rap. la art. 83 și 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv: dacă în cursul termenului de încercare comite din nou o infracțiune, dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, dacă deși a avut posibilitatea până la expirarea termenului de încercare nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 383 rap. la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei R.A.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 12 ianuarie 2012 emis de Tribunalul Dâmbovița, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză, constatând că în prezentul dosar a fost reținută și arestată preventiv începând cu data de 11 ianuarie 2012 și până la data punerii efective în libertate potrivit prezentei decizii. Conform art. 359 alin. (3) și (4) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei decizii în ce privește pe inculpata R.A.F. Poliției Municipiului Târgoviște și Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței primei instanțe.

A fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de către inculpatul I.I.M. și s-a menținut starea de arest a acestuia. Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, raportat la motivele de reformare invocate de inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) comb. cu art. 372 alin. (1) C. proc. pen., la exercitarea controlului jurisdicțional s-a constatat că într-adevăr aceasta este afectată de nelegalitate și netemeinicie, dar în limitele ce se vor expune în continuare. Faptele, împrejurările săvârșirii și vinovăția acestora s-au reținut corect, găsindu-și corespondent în probele administrate în cursul urmăririi penale și însușite de apelanți în condițiile art. 320 1 C. proc.

pen., cu ocazia audierii mai înaintea începerii cercetării judecătorești. Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale aceștia au contestat activitatea infracțională dedusă judecății, limitând actele materiale la înlesnirea dezinteresată a practicării prostituției de către diferite persoane majore. După trimiterea în judecată cei trei inculpați au înțeles să-și reconsidere poziția procesuală, recunoscând fără rezerve și regretând participația la traficarea în asociere a prostituției practicate de victima minoră M.C.V. și victima majoră N.M.A., astfel cum s-au descris în considerentele rechizitoriului nr. 95/D/P/2011 din 07 februarie 2012, întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița.

Declarațiile făcute în ședința publică din data de 19 martie 2012 se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în prima fază procesuală, respectiv procesele-verbale de sesizare întocmite de poliția competentă material, cele conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice și mesajelor scrise interceptate potrivit art. 91 1 și urm. C. proc. pen., purtate în principal de inculpatul I.I.M. cu ceilalți inculpați și părțile vătămate. Împrejurările de fapt relatate de acestea din urmă, se regăsesc în declarațiile martorilor D.R., V.I.G., R.F.R., D.C.I., I.S.A., I.M., Ș.V., R.P., D.M.C., G.V.G., N.M.B., C.F.B.

și S.Ș., parte fiind clienții care au beneficiat de prestațiile sexuale comandate, întreținute în locațiile de pe raza municipiul Târgoviște, în cursul anului 2011. Probele menționate s-au reținut justificat drept concludente pentru confirmarea existenței faptei și vinovăției apelanților-inculpați, deoarece sunt specifice descoperirii infracțiunilor de trafic de persoane în vederea obținerii de beneficii financiare din exploatarea prostituției, comise în asociere de mai mulți infractori și implicații transfrontaliere, precum și a autorilor acestora. S-a făcut astfel dovada că fiind fără ocupație și nerealizând venituri fiscalizate în mod permanent, în cursul anului 2011 inculpatul I.I.M.

s-a asociat cu inculpații R.A.F., (cu care se afla într-o uniune consensuală de circa opt ani) și V.G., prietenul său, având drept scop recrutarea, găzduirea, transferarea, transportul tinerelor femei care acceptau să practice prostituția sub supravegherea acestora, ei beneficiind în mare parte de sumele obținute din prestațiile sexuale comandate. Ca urmare, profitând de vulnerabilitățile materiale și de supraveghere parentală, în vara anului 2011, inculpatul I.I.M. a reușit să racoleze victima minoră M.C.V., determinând-o să accepte găzduirea într-o garsonieră anume închiriată în municipiul Târgoviște, și circa o lună să consume zilnic circa 4-5 acte sexuale cu clienții racolați de acesta, iar din sumele obținute de circa de 300-400 RON/zi, remițându-i numai 15-20 RON pentru achiziționarea de mâncare și țigări.

Pe baza aceleiași rezoluții infracționale, consecință între altele și a amenințării cu acte de violență, la sfârșitul lunii septembrie 2011, acesta a convins minora să-l însoțească în Grecia, unde timp de o lună și alături de alte tinere femei, între care și martora D.R., secunda a fost obligată să practice prostituția într-un club din localitatea Platania (Creta), supravegheată fiind de coinculpata R.A.F., prezentată drept soția sa. Ca și în precedente sumele de bani au revenit inculpatului I.I.M., evidența încasărilor și colectarea acestora realizându-se de concubina sa, care a executat și acte de racolare a clienților, serviciile acordându-se în media a 2-3 bărbați/noapte. Revenind pe teritoriul României, minora M.C.V.

a fost din nou preluată de inculpatul I.I.M. și obligată prin amenințarea cu acte de violență să continue practicarea prostituției, în folosul său, folosindu-se diferite locații de pe raza municipiului Târgoviște. De această dată, victima a fost cazată și supravegheată într-una din garsonierele puse la dispoziție de inculpata G.C.C. (față de care prin încheierea din 19 martie 2012 s-a dispus disjungerea judecății conform art. 320 1 C. proc. pen., aceasta înțelegând să nu beneficieze de procedura simplificată în contextul nerecunoașterii faptelor imputate). Prin declarațiile părților vătămate M.C.V. și N.M.A. coroborate cu acelea făcute de martorii bărbați care au beneficiat de prestații sexuale plătite s-a dovedit și faptul că, în contextul gradului de rudenie existent între acestea și a relațiilor de prietenie contactate încă din copilărie de inculpații I.I.M.

și V.G., în perioada noiembrie-decembrie 2011 cele două tinere (minoră, respectiv majoră) au practicat prostituția tot în acest municipiu, recrutate fiind de primul și sub supravegherea și a secundului. Captarea consimțământului s-a realizat, în principal, prin amenințarea cu exercitarea de violențe fizice și verbale asupra tinerelor femei și familiilor acestora, inclusiv incendierea casei secundei ori divulgarea conduitei imorale anterioare, toate credibile în contextul comportamentului violent notoriu al inculpatul I.I.M., concretizate în agresarea fizică de către inculpatul V.G. sau consumarea de acte sexuale forțate cu ambii și găzduire. Rezultă, de asemenea, că actele sexuale comandate s-au prestat de regulă, într-o garsonieră din municipiul respectiv, transportul victimelor s-a făcut sub supravegherea inculpatului V.G., iar sumele obținute s-au împărțit între cei doi apelanți-proxeneți, primul reținând o cotă procentuală de 70%, iar secundul de 30%.

Față de cele ce preced, Curtea de Apel reține că încadrarea juridică a activității infracționale stabilite în sarcina coinculpatilor I.I.M., V.G. și R.A.F., respectiv în infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, este legală, dovedindu-se că în cursul anului 2011, conjugându-și acțiunile împreună sau și cu alte persoane, în perioadele menționate aceștia au executat acte materiale constând în racolarea, recrutarea, transportarea, găzduirea și supravegherea victimelor N.M.A. (primii doi) și M.C.V. (toți trei), obținând beneficii financiare din exploatarea prostituției practicate de către acestea. Și reținerea în sarcina coinculpatilor I.I.M.

și R.A.F. a infracțiunilor concurente de trafic de persoane minore în vederea exploatării prostituției prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind pe victima minoră M.C.V. (ambii), respectiv și trafic de persoane majore în vederea exploatării prostituției prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din același act normativ, (primul), este legală. Aceasta avându-se în vedere că deși actele materiale comise de inculpatul I.I.M. au fost executate în baza aceleiași rezoluții infracționale, luate în vara anului 2011, victima minoră M.C.V.

a fost recrutată, găzduită, transportată și supusă prestării actelor sexuale comandate în perioade și condiții diferite, respectiv în două rânduri, în locații separate de pe raza municipiului Târgoviște, sub supravegherea în principal a acestuia și inculpatei G.C.C., precum și pe teritoriul Greciei, unde exploatarea sexuală s-a realizat cu participarea coinculpatei R.A.F. De aceea, chiar dacă în perioada noiembrie-decembrie 2011 în cadrul activității infracționale dedusă judecății, același inculpat a reușit și racolarea victimei majore N.M.A., întrucât exploatarea sexuală a acesteia s-a realizat în alte condiții și locații, după reluarea practicării prostituției de către minora M.C.V., consecință a sprijinului acordat în considerarea gradului de rudenie și în participație cu inculpatul V.G., diferența de rezoluție infracțională, modalitate de operare și subiect pasiv delimitează conținutul legal al celor două infracțiuni în sensul art. 33 lit. a) C. pen.

Încadrarea juridică dată activității infracționale stabilite în sarcina inculpatului V.G. este însă nelegală și contrară interpretării date dispozițiilor încriminatorii prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, prin decizia nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în interesul legii, în cazul comiterii traficului de persoane asupra mai multor persoane, în aceleași condiții de loc și timp. Cum s-a detaliat în precedente, din declarațiile victimelor traficate și martorii care au beneficiat de prestațiile sexuale comandate, ca și convorbirile telefonice interceptate conform art. 91 1 C. proc. pen., rezultă cu certitudine că apelantul V.G.

a aderat la asocierea inițiată de inculpatul I.I.M., în toamna anului 2011, și a executat efectiv acte specifice traficului de persoane exclusiv în perioada noiembrie-decembrie 2011, conjugându-și acțiunile de racolare, supraveghere și colectare a sumelor de bani încasate din prostituția practicată de minora M.C.V. și majora N.M.A., pe raza municipiului Târgoviște, deci în aceleași condiții de loc și timp, revenindu-i un procent de 30% din sumele obținute de acestea. În atare situație, cum s-a îndrumat de instanța supremă de casație și justiție prin decizia menționată, conform art. 41 alin. (2) C. pen., fapta acestuia de a trafica prin acte repetate două persoane, din care una majoră și alta minoră, dar în realizarea aceleiași rezoluții, constituie infracțiunea unică de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap.

la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar nu concurs de infracțiuni, compus din trafic de persoane minore, prev. de art. 13 și trafic de persoane majore, prev. de art. 12, încriminate separat de legea specială. Aceasta întrucât s-a decis că atâta vreme cât pentru existența infracțiunii continuate de trafic de persoane sau de trafic de minori nu este necesară realizarea unității de subiect pasiv, nu poate fi reținut nici concursul de infracțiuni numai datorită pluralității de subiecți pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, respectiv funcție de subiectul pasiv calificat (victimă minoră ori victimă majoră), indiferent care ar fi fost modalitatea alternativă de săvârșire (recrutare, transferare, cazare, supraveghere etc). Prin urmare, la exercitarea controlului jurisdicțional din oficiu, conform art. 371 alin. (2) rap.

la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel constată că în mod greșit prima instanță a confirmat încadrarea juridică dată de procuror pentru faptele stabilite în sarcina inculpatului V.G. Rezultând, așadar, că sub acest aspect sentința primei instanțe este nelegală, iar potrivit tratamentului sancționator prev. de art. 42 C. pen. prin reîncadrarea juridică a activității infracționale din concurs de infracțiuni într-o infracțiune unică în formă continuată nu i agravează situația, în propria-i calea devolutivă de atac, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul exercitat, procedându-se la rejudecarea cauzei în aceste limite. Pe fond, după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

aplicată acestuia, în componentele sale, conform art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din două infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din același act normativ cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., art. 33 C. pen. comb. cu art. 320 1 C. proc. pen., într-o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. comb. cu art. 320 1 C. proc.

pen. Totodată, față de numărul mai redus de acte materiale și beneficiile obținute în proporție de până la 30%, iar apelantul V.G. se află la primul conflict cu legea penală, înlăturându-se și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., s-a apreciat că cererea acestuia privind modificarea cuantumului pedepsei este justificată, urmând a se dispune reducerea pedepsei principale de la 4 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, menținându-se pedeapsa complementară în limitele stabilite la prima instanță. Și pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate aplicată la primul grad de jurisdicție inculpatei R.A.F. apare ca injustă, contravenind criteriilor de individualizare determinate sub art. 72 C. pen.

Aceasta nu are antecedente penale, prin probele administrate s-a dovedit că actele materiale s-au derulat în contextul uniunii consensuale consumate și sub autoritatea inculpatului inițiator al asocierii infracționale, au constat în repartizarea clienților victimelor ce practicau prostituția în clubul în care era angajată, ținerea evidenței și colectarea sumelor încasate care erau transmise aproape integral acestuia rămas în România, are în creștere și educare exclusivă un copil în vârstă de șase ani rezultat din afara căsătoriei, iar anterior s-a bucurat de o bună reputație în comunitate. Ca atare, prima instanță era datoare să observe că în cazul apelantei R.A.F.

controlul statului asupra ordinii de drept, cât și funcția retributivă pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei judiciare stabilite, prin lăsarea în libertate și impunerea respectării măsurilor și obligațiilor de supraveghere prevăzute de art. 86 1 și urm. C. pen., detenția provizorie de cinci luni reprezentând un avertisment sever și suficient pentru descurajarea reluării activității infracționale atât de aceasta, cât și alte persoane predispuse să încalce normele juridice ce protejează libertatea la viata sexuală. În consecință, constatându-se că apelul declarat de aceasta este fondat, s-a desființat sentința pronunțată în parte, în latură penală și rejudecându-se cauza, pe fond, după descontopirea pedepsei principale rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare, în componentele sale, s-a procedat la reaprecierea sancțiunii stabilite pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap.

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în limitele art. 86 1 alin. (2) C. pen., reducându-se cuantumul de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare. De asemenea, în baza art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii și celei accesorii aplicate apelantei R.A.F. pe o durată de șase ani, termen de încercare calculat conform art. 86 2 C. pen. și prin luarea în considerare a gravității concrete determinate de asocierea și comiterea de acțiuni specifice exploatării sexuale a unei victime minore transferată pe teritoriul altui stat european. Pe durata menționată aceasta va fi obligată să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) și art. 86 3 alin. (3) lit. b) C. pen., precum și aceleia de a nu-și schimba domiciliul sau reședința avută, decât în condițiile fixate de instanță.

Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 rap. la art. 83 și art. 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv: dacă în cursul termenului de încercare comite din nou o infracțiune, dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, dacă deși a avut posibilitatea până la expirarea termenului de încercare nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Apelul declarat de inculpatul I.I.M., vizând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul constatării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen.

și reducerii cuantumului sub limitele înscrise sub textele încriminatorii, determinate conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., nu este fondat. Cum s-a observat la prima instanță, activitatea infracțională obiect al prezentei cauze și urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 95/D/P/2011, instrumentat de D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Dâmbovița, este consecința inițiativei și actelor indispensabile aducerii la îndeplinire a rezoluției infracționale luate de acesta în cursul anului 2011, când lipsit de ocupație și venituri fiscalizate, a înțeles să-și asigure existența din exploatarea prostituției practicate de tinerele femei. Din materialul dosarului rezultă în același timp, perseverența de excepție manifestată de apelantul I.I.M.

pentru racolarea tinerelor minore ori majore, profitând de vulnerabilitățile materiale cu care se confruntau în comunitatea sătească căreia îi aparțineau ori disfuncțiile ivite în asigurarea supravegherii parentale, lipsa de informație, dezmembrarea căsătoriei ori necesitatea întreținerii unor copii minori. Mai mult, captarea consimțământului acestora pentru practicarea prostituției în țară sau în alte state europene s-a realizat prin prezentarea deformată a unor posibilități de a obține venituri mai ușor, exercitarea de violențe sau șantaj, constând în amenințări și presiuni psihice vizând afectarea bunei reputații ori chiar incendierea caselor familiilor.

Nu este de neglijat nici faptul că ceilalți participanți la asocierea criminală au acționat sub coordonarea acestuia, el reușind să racoleze atât victimele, cât și clienții interesați, preocupându-se pentru închirierea unor apartamente în acest scop ori transferul victimelor în afara statului român și beneficiind de cel puțin 70% din sumele obținute din prostituție, aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale fiind consecința manifestă a reputației violente susținută inclusiv prin antecedentele sale penale, în care există o condamnare și o sancțiune administrativă aplicată pentru infracțiunile de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ultima prin ordonanța procurorului din iulie 2011. Aceste date, unite cu conduita nesinceră adoptată în cursul urmăririi penale justifică concluzia că pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare, situată în apropierea limitei speciale stabilită conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., este dreaptă și necesară atât pentru prezervarea ordinii publice, cât și supunerea acestuia la programe de resocializare pe o durată mai îndelungată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații V.G. și I.I.M. Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. În susținerea motivelor de casare, s-a criticat schimbarea încadrării juridice a faptelor la instanța de apel, într-o singură infracțiune de trafic de minori, arătându-se că încadrarea corectă este cea stabilită prin rechizitoriu și sentință, în mod greșit fiind indicată decizia pronunțată în recursul în interesul legii, care vizează alte aspecte.

S-a mai invocat greșita individualizare a pedepselor pentru inculpații V.G. și R.A.F. și a modalității de executare pentru inculpata R.A.F. Pentru a răspunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., se impune menținerea pedepselor aplicate la instanța de fond, care reflectă gradul de pericol social al faptelor, circumstanțele concrete și urmările produse. Inculpatul I.I.M. a invocat aceleași cazuri de casare, susținându-se că în mod nelegal instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice doar pentru unul dintre inculpați, în condițiile în care față de toți inculpații se reține constituirea într-o grupare infracțională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, respectiv victima majoră N.M.

și victima minoră M.C.V. S-a solicitat, de asemenea, reindividualizarea pedepsei, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante și reducerii pedepsei sub minimul special. Inculpatul V.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând redozarea pedepsei. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea reține următoarele: În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că în mod greșit instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatului V.G., din două infracțiuni (de trafic de persoane și trafic de minori) aflate în concurs real, într-o singură infracțiune (de trafic de minori) în formă continuată.

În acest sens, instanța de apel a dat o interpretare eronată deciziei nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, neobservând că obiectul respectivului recurs în interesul legii l-a reprezentat încadrarea juridică a faptei de traficare a mai multor persoane în aceleași condiții de loc și timp, respectiv dacă într-o asemenea ipoteză ne aflăm în fața unei pluralități de infracțiuni, corespunzătoare numărului de persoane traficate, sau a unei infracțiuni în formă continuată, în măsura în care există o rezoluție infracțională unică.

În mod evident decizia în interesul legii a avut în vedere pluralitatea de subiecți pasivi, corespunzătoare fiecărei categorii posibile de victime ale traficului de persoane (majori, respectiv minori), dând o interpretare de principiu care se va particulariza în funcție de situația de fapt concretă (o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată, în cazul mai multor persoane vătămate majore, respectiv o singură infracțiune de trafic de minori în formă continuată, în cazul mai multor victime minore). Această decizie nu-și găsește aplicabilitate în speță, fiind vorba despre o pluralitate de subiecți pasivi, dar care aparțin unor categorii diferite (una majoră și una minoră), astfel încât în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și de trafic de minori, aflate în concurs real.

De altfel, acest sens al deciziei invocate poate fi stabilit din lecturarea considerentelor acesteia: „(...) Or, atât timp cât prin săvârșirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 se încalcă de mai multe ori aceeași dispoziție a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracționale luate de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puțin îndelungat, se impune ca toate aceste acte care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, să fie încadrate, după caz, într-o infracțiune unică, continuată, de trafic de persoane și, respectiv de trafic de minori.

(...) Așadar, câtă vreme pentru existența infracțiunii continuate de trafic de persoane sau de trafic de minori nu este necesară realizarea unității de subiect pasiv, nu poate fi reținut concursul de infracțiuni numai datorită pluralității de subiecți pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, indiferent care ar fi modalitatea lor alternativă de săvârșire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire de persoane)”. Prin urmare, în mod greșit instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice, critica Parchetului fiind astfel întemeiată, sens în care recursul declarat de acesta este fondat și va fi admis, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe sub acest aspect.

În mod corespunzător, întrucât unul dintre motivele de recurs formulate de inculpatul I.I.M. vizează aceeași problemă, dar în sens contrar (solicitându-se astfel să beneficieze la rândul său de schimbarea de încadrare dispusă doar în cazul coinculpatului V.G.), Curtea constată că sub acest aspect recursul respectivului inculpat este neîntemeiat. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată ca fiind fondată doar critica Parchetului referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului V.G. În acest sens, Curtea reține că instanța de fond a evaluat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., apreciind astfel gradul de pericol social concret al faptelor comise de acest inculpat, prin raportare la împrejurările în care acestea au fost săvârșite (prin violență și amenințări).

Beneficiile materiale ilicite mai reduse ale inculpatului V.G., ca și lipsa antecedentelor penale s-au reflectat de asemenea în cuantumul pedepselor stabilite de prima instanță, inclusiv prin raportare la ceilalți coinculpați, fiind reținută în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Prin urmare, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond sunt apte să asigure atât constrângerea, cât și reeducarea acestuia, astfel încât este întemeiată critica Parchetului și, dimpotrivă, nefondată cea a inculpatului, cu referire la individualizarea pedepsei. În privința inculpatei R.A.F., Curtea reține că instanța de apel a evaluat corespunzător atât gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatei, stabilind pedepse corect individualizate, inclusiv sub aspectul modalității de executare a celei rezultante.

Fără a nega pericolul social al faptelor comise, nu se poate face abstracție de contribuția concretă a inculpatei la săvârșirea acestora, care s-a ocupat cu plasarea victimelor și colectarea sumelor rezultate din practicarea prostituției. În același timp, inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are un loc de muncă stabil și un minor în întreținere, acesta având probleme medicale. Toate aceste circumstanțe reale și personale justifică în opinia Curții reducerea de pedeapsă dispusă de instanța de apel și schimbarea modalității de executare a acesteia într-o formă neprivativă de libertate, procesul de reeducare a inculpatei putându-se realiza și fără încarcerarea ei, dar prin impunerea unor obligații și a unei supravegheri stricte a conduitei acesteia pe durata unui termen de încercare.

În consecință, sub acest aspect recursul Parchetului este nefondat. În fine, neîntemeiată este și critica inculpatului I.I.M. referitoare la pedeapsa ce i-a fost dată spre executare. În acest sens, instanțele de fond și apel au reținut contribuția și rolul acestui inculpat în cadrul grupului infracțional, el fiind implicat în racolarea și exploatarea celor două victime, dar și principalul beneficiar al activității acestora. Pe de altă parte, nu este de neglijat violența întrebuințată de inculpat atât la momentul racolării, cât și ulterior, aceasta părând a fi o constantă a conduitei inculpatului, prin raportare și la mențiunile din fișa sa de cazier. Curtea constată astfel că în speță nu este incidență niciuna dintre circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen., astfel încât în lipsa acestora coborârea pedepselor sub minimul special stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de apel, nu este posibilă.

Față de toate aceste considerente și în limitele expuse anterior, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va fi admis recursul Parchetului și casată decizia exclusiv cu privire la inculpatul V.G., cu consecința menținerii sentinței instanței de fond. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaților V.G. și I.I.M. Văzând și disp. art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva deciziei penale nr. 92 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la inculpatul V.G. și menține sentința penală nr. 94 din 28 martie 2012 a Tribunalului Dâmbovița referitoare la acest inculpat. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.G. și I.I.M. împotriva deciziei penale nr. 92 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților V.G. și I.I.M. durata reținerii și arestării preventive de la 11 ianuarie 2012 la 18 octombrie 2012. Obligă recurentul inculpat V.G. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat I.I.M. la plata sumei de 300 RON cheltuieli