ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3331/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3331/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința

penală nr. 94 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a dispus

condamnarea inculpaților, după cum urmează:

pedepsele de 6 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.,

pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a

ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, 2 ani închisoare

pentru infracțiunea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 3 ani și 4 luni

închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane majore

prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Conform art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 6 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din

Legea nr. 39/2003, 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit.

e) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) și

(3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pentru trafic de persoane

majore prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate

cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 și art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Conform art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din

Legea nr. 39/2003 și 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit.

e) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) și

(3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate

cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Conform art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de

3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art.

71 C. pen., pentru fiecare dintre inculpați, s-a interzis exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.,

ca pedeapsă accesorie.

S-a menținut

starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a computat din

durata pedepselor de executat reținerea și arestarea preventivă începând cu

data de 11 ianuarie 2012, la zi.

În latură

civilă, conform art. 18 C. proc. pen., inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F. au

fost obligați în solidar la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de despăgubiri

morale către partea vătămată minoră M.C.V., luându-se act că aceasta și victima

N.M.A., nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza disp.

art. 118 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a luat măsura

de siguranță privind confiscarea sumei de 60.000 RON de la inculpații I.I.M., V.G.

și R.A.F., reprezentând beneficii financiare obținute în urma exploatării sexuale

a părților vătămate M.C.V. și N.M.A.

În fine, aceștia

au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte

7.100 RON pe fiecare dintre inculpații I.I.M. și R.A.F. și sumă de 7.300 RON pe

inculpatul V.G.

Pentru a hotărî

astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală și însușite de inculpați

în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

Prin rechizitoriul

nr. 95/D/P/2011 din 07 februarie 2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița s-a reținut

că în vara anului 2010 inculpatul I.I.M. a recrutat pe victima M.C.V., cunoscând

că este minoră și profitând de situația familială, i-a propus să practice prostituția,

sens în care a găzduit-o într-o garsonieră închiriată de acesta în municipiul Târgoviște.

Astfel, zilnic

în locația respectivă, victima a întreținut relații sexuale comandate, având în

medie 4-5 clienți, toți fiind racolați de același inculpat.

Deși, inițial,

i-a promis că vor împărți bani obținuți în modalitatea expusă, în realitate din

sumele încasate, respectiv 300-400 RON zilnic, minorei i-au revenit numai 15-20

RON, primiți pentru a-și achiziționa mâncare și țigări, diferența fiind preluată

de traficantul-inculpat.

Ca urmare, după

circa o lună, partea vătămată M.C.V. și-a manifestat dorința de a pleca acasă, însă

a fost amenințată cu acte de violență pentru a nu renunța la prestațiile executate

până la aceea dată.

La sfârșitul lunii

septembrie 2011 inculpatul I.I.M. a propus aceleiași victime să plece cu el și alte

două fete în Grecia pentru a practica prostituția, situație în care a continuat

prestarea de acte sexuale plătite într-un club, având în medie 2-3 clienți pe noapte.

Și de această

dată, banii câștigați au ajuns în totalitate la acesta, prin intermediul coinculpatei

R.A.F.

S-a stabilit,

de asemenea, că inculpata avea rolul de a supraveghea fetele cât timp acestea racolau

clienți din club, dar și de a ține evidența sumelor de bani obținute din prestațiile

sexuale comandate, în același club practicând prostituția și martora D.R., care

se înțelesese anterior cu inculpatul I.I.M. să-i remită doar jumătate din banii

obținuți.

După aproximativ

o lună partea vătămată M.C.V. s-a întors în țară și fiind din nou abordată de inculpatul

I.I.M., în același scop, a fost cazată într-o garsonieră aparținând coinculpatei

G.C.C.

În această perioadă,

minora M.C.V. a fost supravegheată de aceeași inculpată, racolarea clienților s-a

efectuat de inculpatul V.G., bun prieten al inculpatului I.I.M., iar dacă refuza

să mai întrețină relații sexuale contra cost, era amenințată cu acte de violență.

Profitând de neatenția

celor care exercitau supravegherea în luna decembrie a anului 2011, partea vătămată

M.C.V. a reușit să plece din garsonieră, revenind la domiciliul părinților săi,

însă având nevoie de bani, la scurt timp a reluat legătura cu inculpatul I.I.M.

și a reînceput să practice prostituția pentru acesta.

Cât privește pe

inculpatul V.G., s-a reținut și faptul că pe lângă rolul de a-i găsi clienți, perioada

respectivă s-a ocupat și de supravegherea efectivă a aceleiași victime, în situațiile

în care clienți erau prieteni sau cunoscuți de ai lui, precum și de colectarea sumelor

obținute, din care reținea un procent de 30% pentru sine, iar diferența era remisă

inculpatului I.I.M.

Pentru a practica

prostituția în Grecia, tot în cursul anului 2011, inculpatul I.I.M. a încercat să

o racoleze și pe partea vătămată N.M.A., însă a fost refuzat, situație în care a

început să facă presiuni asupra acesteia și familiei sale, amenințându-i cu acte

de violență, incendierea locuinței și chiar cu moartea.

Ca urmare, la

aproximativ 3 luni de zile de la revenirea în țară, de teamă, victima a cedat insistențelor

repetate, astfel că la sfârșitul lunii noiembrie 2011, împreună cu partea vătămată

M.C.V. au mers într-o garsonieră din municipiul Târgoviște, unde au întreținut relații

sexuale cu clienții racolați de acesta.

Prima instanță

a constatat că prin probele administrate s-a făcut dovada că în cursul anului 2011

coinculpații I.I.M., V.G. și R.A.F. s-au constituit într-o grupare infracțională

având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, iar prin

acte de violență fizică și verbală ori înșelăciune, au recrutat, au transferat și

au găzduit în acest scop pe victima M.C.V. despre care cunoșteau că este minoră,

iar primii doi inculpați și pe vătămată N.M.A.

S-a mai reținut

că activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați nu a fost rezultatul

unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfășurat în timp și în mod repetat,

ei neacționând de sine stătător, ci în cadrul grupării infracționale ce avea ca

scop exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin printre care și minore.

În acest sens,

aceștia au recrutat persoane lipsite de o situație materială satisfăcătoare, cu

nivel scăzut de pregătire și fără un minimum necesar de cunoștințe, ceea ce Ie-a

făcut ușor de convins, cu atât mai mult cu cât cel puțin una dintre ele era minoră,

fiind determinate să practice prostituția prin promisiunea unei vieți mai bune și

a unui câștig ușor, dar și prin amenințări.

S-a apreciat că

faptele săvârșite au fost comise cu vinovăție, sub forma intenției directe, ei prevăzând

rezultatul lor și urmărind producerea lui prin comiterea acelor acțiuni, astfel

cum cer dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

Ca urmare, activitatea

infracțională desfășurată de inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F. privind pe minora

M.C.V. a fost încadrată în infracțiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Cât privește pe

inculpații I.I.M. și V.G., actele materiale vizând pe partea vătămată N.M.A. s-au

apreciat ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane

majore prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea

pedepselor Tribunalul a avut în vedere criteriile generale înscrise sub art. 72

C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime conform

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social ridicat al

acestora, numărul actelor materiale de recrutare, transferare, transport și cazare

a părților vătămate, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

Referitor la inculpatul

I.I.M. s-a reținut că chiar dacă acesta este unul dintre cei care au constituit

grupul infracțional, coordonându-l și însușindu-și o mare parte din sumele obținute

de părțile vătămate din practicarea prostituției, deoarece a avut un comportament

sincer în fața instanței, recunoscând și regretând faptele comise, scopul pedepsei

poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate către minimul

special prevăzut de textele încriminatorii, redus ca urmare a aplicării dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

Pe de alte parte,

constatându-se că a comis faptele în condițiile în care mai fusese condamnat prin

sentința penală nr. 1711 din 29 mai 2007, în Dosarul nr. 3694/2006 al Judecătoriei

Târgoviște, la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală pentru lovire prev. de art. 180

alin. (2) C. pen. și sancționat administrativ cu 300 RON amendă, pentru faptă de

același gen prin ordonanța nr. 4215 din 05 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Târgoviște, s-a considerat că se impune executarea pedepsei judiciare

prin privare de libertate.

Cât privește pe

inculpații V.G. și R.A.F. s-a considerat că se impune atenuarea răspunderii penale

conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în funcție de participația mai redusă

la activitatea infracțională, lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterioară,

realizarea de venituri licite (din meseria de spălător auto - primul) și întreținerea

unui copil minor (secunda).

Și în cazul acestora

s-a concluzionat că față de gravitatea concretă a faptelor, respectiv comiterea

de acte materiale privind racolarea, transportul, transferul, cazarea și supravegherea

în vederea practicării prostituției de către o victimă minoră, scopul educativ sancționator

al pedepselor judiciare poate fi atins numai prin executare efectivă și prin în

regim privativ de libertate.

În latură civilă,

s-a stabilit că prin declarațiile martorilor și părților vătămate s-a dovedit că

în perioada august - decembrie 2011 împreună cei trei inculpați au obținut beneficii

financiare în cuantum de cel puțin 60.000 RON, din practicarea prostituției de către

victima minoră M.C.V., luându-se în calcul un câștig mediu de 600 RON/zi.

Totodată, deși

s-a constatat că minora nu s-a constituit parte civilă și nu a solicitat despăgubiri

civile în procesul penal, conform art. 18 C. proc. pen. s-a admis cererea reprezentantului

Ministerului Public formulată la data de 19 martie 2012, dispunându-se obligarea

în solidar a celor trei inculpați la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de daune

morale, avându-se în vedere traumele psihice suferite de aceasta, ca urmare a faptelor

stabilite în sarcină.

Împotriva acestei

hotărâri, în termenul legal au declarat apel inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F.,

criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor.

S-a susținut că,

raportat la conduita sinceră și de regret manifestată, în sensul recunoașterii vinovăției

și însușirii probelor administrate la urmărirea penală, mai înaintea începerii cercetării

judecătorești conform art. 320

1

C. proc. pen., dificultățile materiale

și sociale cu care se confruntă, fiind întreținători de familie, în care există

și persoane în vârstă, afectate de boli grave ori minori, scopul pedepselor ar putea

fi atins printr-o reducere mai substanțială a cuantumului acestora, în cazul inculpatului

I.I.M. fiind incidente și dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., privind

atenuarea răspunderii penale.

Separat, inculpata

R.A.F. a învederat și faptul că față de actele materiale concrete comise și în contextul

relațiilor de concubinaj consumate circa opt ani cu inculpatul I.I.M., că nu a avut

o contribuție substanțială în racolarea victimelor care practicau prostituția și

asigură creșterea unui copil minor în vârstă de 5 ani, ca și lipsa antecedentelor

penale, funcția retributivă a pedepsei judiciare poate fi realizată prin suspendarea

sub supraveghere a executării în condițiile art. 86

1

C. pen.

Apelanții inculpați

au solicitat admiterea căilor de atac exercitate, desființarea sentinței atacate

în parte, în latură penală, iar pe fond pronunțarea unei hotărârii prin care să

se dispună reaprecierea cuantumului și respectiv a modalității de executare a pedepselor

în sensul celor menționate.

Prin decizia penală

nr. 92 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de inculpații

V.G. și R.A.F.

S-a desființat

în parte, în latură penală, sentința primei instanțe cu privire la cei doi inculpați

și rejudecând cauza, pe fond, dispune:

I. S-a descontopit

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. aplicată

inculpatului V.G. în componentele sale de 1 an și 6 luni închisoare, 4 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., precum și 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 334

C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni de

trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și prev. de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76

C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 33 lit. a) C.

pen., într-o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată, prev.

de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a),

art. 76 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a fost condamnat

inculpatul V.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e)

C. pen.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare

stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.

art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

iar potrivit art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului

V.G. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e)

C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului V.G. și s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea

preventivă de la 11 ianuarie 2012, la zi.

II. S-a descontopit

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. aplicată

inculpatei R.A.F., în componentele sale de 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani și

6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

S-a redus pedeapsa

aplicată inculpatei R.A.F. pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu

aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat

inculpatei R.A.F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b)

și lit. e) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani

închisoare și a celei accesorii privind interzicerea exercițiului drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen., sub supraveghere

pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului

de încercare inculpata R.A.F. se va supune măsurilor de supraveghere prev. de

art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte

la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia sau la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Potrivit art.

86

3

alin. (3) lit. b) C. pen., a fost obligată inculpata R.A.F. să respecte

obligația de a nu-și schimba domiciliul sau reședința avută, decât în condițiile

fixate de instanță.

Conform art. 359

alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei R.A.F. asupra dispozițiilor

art. 86

4

rap. la art. 83 și 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv: dacă în cursul

termenului de încercare comite din nou o infracțiune, dacă nu îndeplinește cu rea-credință

măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță,

dacă deși a avut posibilitatea până la expirarea termenului de încercare nu a îndeplinit

obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 383

rap. la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatei R.A.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din

12 ianuarie 2012 emis de Tribunalul Dâmbovița, dacă nu este reținută sau arestată

în altă cauză, constatând că în prezentul dosar a fost reținută și arestată preventiv

începând cu data de 11 ianuarie 2012 și până la data punerii efective în libertate

potrivit prezentei decizii.

Conform art. 359

alin. (3) și (4) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei

decizii în ce privește pe inculpata R.A.F. Poliției Municipiului Târgoviște și Serviciului

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței primei instanțe. A fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva

aceleiași sentințe de către inculpatul I.I.M. și s-a menținut starea de arest a

acestuia.

Verificând sentința

primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, raportat

la motivele de reformare invocate de inculpații I.I.M., V.G. și R.A.F., precum și

sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371 alin.

(2) comb. cu art. 372 alin. (1) C. proc. pen., la exercitarea controlului jurisdicțional

s-a constatat că într-adevăr aceasta este afectată de nelegalitate și netemeinicie,

dar în limitele ce se vor expune în continuare.

Faptele, împrejurările

săvârșirii și vinovăția acestora s-au reținut corect, găsindu-și corespondent în

probele administrate în cursul urmăririi penale și însușite de apelanți în condițiile

art. 320

1

C. proc. pen., cu ocazia audierii mai înaintea începerii cercetării

judecătorești.

Prin declarațiile

date în cursul urmăririi penale aceștia au contestat activitatea infracțională dedusă

judecății, limitând actele materiale la înlesnirea dezinteresată a practicării prostituției

de către diferite persoane majore.

După trimiterea

în judecată cei trei inculpați au înțeles să-și reconsidere poziția procesuală,

recunoscând fără rezerve și regretând participația la traficarea în asociere a prostituției

practicate de victima minoră M.C.V. și victima majoră N.M.A., astfel cum s-au descris

în considerentele rechizitoriului nr. 95/D/P/2011 din 07 februarie 2012, întocmit

de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița.

Declarațiile făcute

în ședința publică din data de 19 martie 2012 se coroborează cu celelalte mijloace

de probă administrate în prima fază procesuală, respectiv procesele-verbale de sesizare

întocmite de poliția competentă material, cele conținând redarea în scris a convorbirilor

telefonice și mesajelor scrise interceptate potrivit art. 91

1

și urm.

C. proc. pen., purtate în principal de inculpatul I.I.M. cu ceilalți inculpați și

părțile vătămate. Împrejurările de fapt relatate de acestea din urmă, se regăsesc

în declarațiile martorilor D.R., V.I.G., R.F.R., D.C.I., I.S.A., I.M., Ș.V., R.P.,

D.M.C., G.V.G., N.M.B., C.F.B. și S.Ș., parte fiind clienții care au beneficiat

de prestațiile sexuale comandate, întreținute în locațiile de pe raza municipiul

Târgoviște, în cursul anului 2011.

Probele menționate

s-au reținut justificat drept concludente pentru confirmarea existenței faptei și

vinovăției apelanților-inculpați, deoarece sunt specifice descoperirii infracțiunilor

de trafic de persoane în vederea obținerii de beneficii financiare din exploatarea

prostituției, comise în asociere de mai mulți infractori și implicații transfrontaliere,

precum și a autorilor acestora.

S-a făcut astfel

dovada că fiind fără ocupație și nerealizând venituri fiscalizate în mod permanent,

în cursul anului 2011 inculpatul I.I.M. s-a asociat cu inculpații R.A.F., (cu care

se afla într-o uniune consensuală de circa opt ani) și V.G., prietenul său, având

drept scop recrutarea, găzduirea, transferarea, transportul tinerelor femei care

acceptau să practice prostituția sub supravegherea acestora, ei beneficiind în mare

parte de sumele obținute din prestațiile sexuale comandate.

Ca urmare, profitând

de vulnerabilitățile materiale și de supraveghere parentală, în vara anului 2011,

inculpatul I.I.M. a reușit să racoleze victima minoră M.C.V., determinând-o să accepte

găzduirea într-o garsonieră anume închiriată în municipiul Târgoviște, și circa

o lună să consume zilnic circa 4-5 acte sexuale cu clienții racolați de acesta,

iar din sumele obținute de circa de 300-400 RON/zi, remițându-i numai 15-20 RON

pentru achiziționarea de mâncare și țigări.

Pe baza aceleiași

rezoluții infracționale, consecință între altele și a amenințării cu acte de violență,

la sfârșitul lunii septembrie 2011, acesta a convins minora să-l însoțească în Grecia,

unde timp de o lună și alături de alte tinere femei, între care și martora D.R.,

secunda a fost obligată să practice prostituția într-un club din localitatea Platania

(Creta), supravegheată fiind de coinculpata R.A.F., prezentată drept soția sa.

Ca și în precedente

sumele de bani au revenit inculpatului I.I.M., evidența încasărilor și colectarea

acestora realizându-se de concubina sa, care a executat și acte de racolare a clienților,

serviciile acordându-se în media a 2-3 bărbați/noapte.

Revenind pe teritoriul

României, minora M.C.V. a fost din nou preluată de inculpatul I.I.M. și obligată

prin amenințarea cu acte de violență să continue practicarea prostituției, în folosul

său, folosindu-se diferite locații de pe raza municipiului Târgoviște.

De această dată,

victima a fost cazată și supravegheată într-una din garsonierele puse la dispoziție

de inculpata G.C.C. (față de care prin încheierea din 19 martie 2012 s-a dispus

disjungerea judecății conform art. 320

1

C. proc. pen., aceasta înțelegând

să nu beneficieze de procedura simplificată în contextul nerecunoașterii faptelor

imputate).

Prin declarațiile

părților vătămate M.C.V. și N.M.A. coroborate cu acelea făcute de martorii bărbați

care au beneficiat de prestații sexuale plătite s-a dovedit și faptul că, în contextul

gradului de rudenie existent între acestea și a relațiilor de prietenie contactate

încă din copilărie de inculpații I.I.M. și V.G., în perioada noiembrie-decembrie

2011 cele două tinere (minoră, respectiv majoră) au practicat prostituția tot în

acest municipiu, recrutate fiind de primul și sub supravegherea și a secundului.

Captarea consimțământului

s-a realizat, în principal, prin amenințarea cu exercitarea de violențe fizice și

verbale asupra tinerelor femei și familiilor acestora, inclusiv incendierea casei

secundei ori divulgarea conduitei imorale anterioare, toate credibile în contextul

comportamentului violent notoriu al inculpatul I.I.M., concretizate în agresarea

fizică de către inculpatul V.G. sau consumarea de acte sexuale forțate cu ambii

și găzduire.

Rezultă, de asemenea,

că actele sexuale comandate s-au prestat de regulă, într-o garsonieră din municipiul

respectiv, transportul victimelor s-a făcut sub supravegherea inculpatului V.G.,

iar sumele obținute s-au împărțit între cei doi apelanți-proxeneți, primul reținând

o cotă procentuală de 70%, iar secundul de 30%.

Față de cele ce

preced, Curtea de Apel reține că încadrarea juridică a activității infracționale

stabilite în sarcina coinculpatilor I.I.M., V.G. și R.A.F., respectiv în infracțiunea

de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, este legală, dovedindu-se că în cursul anului 2011, conjugându-și acțiunile

împreună sau și cu alte persoane, în perioadele menționate aceștia au executat acte

materiale constând în racolarea, recrutarea, transportarea, găzduirea și supravegherea

victimelor N.M.A. (primii doi) și M.C.V. (toți trei), obținând beneficii financiare

din exploatarea prostituției practicate de către acestea.

Și reținerea în

sarcina coinculpatilor I.I.M. și R.A.F. a infracțiunilor concurente de trafic de

persoane minore în vederea exploatării prostituției prev. de art. 13 alin. (1),

(2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

privind pe victima minoră M.C.V. (ambii), respectiv și trafic de persoane majore

în vederea exploatării prostituției prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

același act normativ, (primul), este legală.

Aceasta avându-se

în vedere că deși actele materiale comise de inculpatul I.I.M. au fost executate

în baza aceleiași rezoluții infracționale, luate în vara anului 2011, victima minoră

M.C.V. a fost recrutată, găzduită, transportată și supusă prestării actelor sexuale

comandate în perioade și condiții diferite, respectiv în două rânduri, în locații

separate de pe raza municipiului Târgoviște, sub supravegherea în principal a acestuia

și inculpatei G.C.C., precum și pe teritoriul Greciei, unde exploatarea sexuală

s-a realizat cu participarea coinculpatei R.A.F.

De aceea, chiar

dacă în perioada noiembrie-decembrie 2011 în cadrul activității infracționale dedusă

judecății, același inculpat a reușit și racolarea victimei majore N.M.A., întrucât

exploatarea sexuală a acesteia s-a realizat în alte condiții și locații, după reluarea

practicării prostituției de către minora M.C.V., consecință a sprijinului acordat

în considerarea gradului de rudenie și în participație cu inculpatul V.G., diferența

de rezoluție infracțională, modalitate de operare și subiect pasiv delimitează conținutul

legal al celor două infracțiuni în sensul art. 33 lit. a) C. pen.

Încadrarea juridică

dată activității infracționale stabilite în sarcina inculpatului V.G. este însă

nelegală și contrară interpretării date dispozițiilor încriminatorii prevăzute de

art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, prin decizia nr. 49 din 04 iunie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în interesul legii, în cazul comiterii

traficului de persoane asupra mai multor persoane, în aceleași condiții de loc și

timp.

Cum s-a detaliat

în precedente, din declarațiile victimelor traficate și martorii care au beneficiat

de prestațiile sexuale comandate, ca și convorbirile telefonice interceptate conform

art. 91

1

C. proc. pen., rezultă cu certitudine că apelantul V.G. a aderat

la asocierea inițiată de inculpatul I.I.M., în toamna anului 2011, și a executat

efectiv acte specifice traficului de persoane exclusiv în perioada noiembrie-decembrie

2011, conjugându-și acțiunile de racolare, supraveghere și colectare a sumelor de

bani încasate din prostituția practicată de minora M.C.V. și majora N.M.A., pe raza

municipiului Târgoviște, deci în aceleași condiții de loc și timp, revenindu-i un

procent de 30% din sumele obținute de acestea.

În atare situație,

cum s-a îndrumat de instanța supremă de casație și justiție prin decizia menționată,

conform art. 41 alin. (2) C. pen., fapta acestuia de a trafica prin acte repetate

două persoane, din care una majoră și alta minoră, dar în realizarea aceleiași rezoluții,

constituie infracțiunea unică de trafic de persoane în formă continuată, prev. de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, iar nu concurs de infracțiuni, compus din trafic de persoane

minore, prev. de art. 13 și trafic de persoane majore, prev. de art. 12, încriminate

separat de legea specială.

Aceasta întrucât

s-a decis că atâta vreme cât pentru existența infracțiunii continuate de trafic

de persoane sau de trafic de minori nu este necesară realizarea unității de subiect

pasiv, nu poate fi reținut nici concursul de infracțiuni numai datorită pluralității

de subiecți pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, respectiv funcție de

subiectul pasiv calificat (victimă minoră ori victimă majoră), indiferent care ar

fi fost modalitatea alternativă de săvârșire (recrutare, transferare, cazare, supraveghere

etc).

Prin urmare, la

exercitarea controlului jurisdicțional din oficiu, conform art. 371 alin. (2) rap.

la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel constată că în mod greșit prima

instanță a confirmat încadrarea juridică dată de procuror pentru faptele stabilite

în sarcina inculpatului V.G.

Rezultând, așadar,

că sub acest aspect sentința primei instanțe este nelegală, iar potrivit tratamentului

sancționator prev. de art. 42 C. pen. prin reîncadrarea juridică a activității infracționale

din concurs de infracțiuni într-o infracțiune unică în formă continuată nu i agravează

situația, în propria-i calea devolutivă de atac, în baza art. 379 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. s-a admis apelul exercitat, procedându-se la rejudecarea cauzei în

aceste limite.

Pe fond, după

descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c)

C. pen. aplicată acestuia, în componentele sale, conform art. 334 C. proc. pen.

s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din două infracțiuni de trafic de persoane

prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din același

act normativ cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., art. 33 C. pen. comb.

cu art. 320

1

C. proc. pen., într-o singură infracțiune de trafic de persoane

în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. comb. cu art. 320

1

C. proc.

pen.

Totodată, față

de numărul mai redus de acte materiale și beneficiile obținute în proporție de până

la 30%, iar apelantul V.G. se află la primul conflict cu legea penală, înlăturându-se

și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., s-a apreciat că cererea acestuia privind

modificarea cuantumului pedepsei este justificată, urmând a se dispune reducerea

pedepsei principale de la 4 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, menținându-se

pedeapsa complementară în limitele stabilite la prima instanță.

Și pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate aplicată la primul

grad de jurisdicție inculpatei R.A.F. apare ca injustă, contravenind criteriilor

de individualizare determinate sub art. 72 C. pen.

Aceasta nu are

antecedente penale, prin probele administrate s-a dovedit că actele materiale s-au

derulat în contextul uniunii consensuale consumate și sub autoritatea inculpatului

inițiator al asocierii infracționale, au constat în repartizarea clienților victimelor

ce practicau prostituția în clubul în care era angajată, ținerea evidenței și colectarea

sumelor încasate care erau transmise aproape integral acestuia rămas în România,

are în creștere și educare exclusivă un copil în vârstă de șase ani rezultat din

afara căsătoriei, iar anterior s-a bucurat de o bună reputație în comunitate.

Ca atare, prima

instanță era datoare să observe că în cazul apelantei R.A.F. controlul statului

asupra ordinii de drept, cât și funcția retributivă pot fi realizate și fără executarea

efectivă a pedepsei judiciare stabilite, prin lăsarea în libertate și impunerea

respectării măsurilor și obligațiilor de supraveghere prevăzute de art. 86

1

și urm. C. pen., detenția provizorie de cinci luni reprezentând un avertisment sever

și suficient pentru descurajarea reluării activității infracționale atât de aceasta,

cât și alte persoane predispuse să încalce normele juridice ce protejează libertatea

la viata sexuală.

În consecință,

constatându-se că apelul declarat de aceasta este fondat, s-a desființat sentința

pronunțată în parte, în latură penală și rejudecându-se cauza, pe fond, după descontopirea

pedepsei principale rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare, în componentele sale,

s-a procedat la reaprecierea sancțiunii stabilite pentru infracțiunea prev. de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în limitele art. 86

1

alin. (2) C. pen., reducându-se

cuantumul de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

De asemenea, în

baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepsei închisorii și celei accesorii aplicate apelantei R.A.F. pe o durată de

șase ani, termen de încercare calculat conform art. 86

2

C. pen. și prin

luarea în considerare a gravității concrete determinate de asocierea și comiterea

de acțiuni specifice exploatării sexuale a unei victime minore transferată pe teritoriul

altui stat european.

Pe durata menționată

aceasta va fi obligată să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) și art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. pen., precum și

aceleia de a nu-și schimba domiciliul sau reședința avută, decât în condițiile fixate

de instanță. Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 86

4

rap. la art. 83 și art. 84 C. pen. a căror

nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere,

respectiv: dacă în cursul termenului de încercare comite din nou o infracțiune,

dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege

ori obligațiile stabilite de instanță, dacă deși a avut posibilitatea până la expirarea

termenului de încercare nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea

de condamnare.

Apelul declarat

de inculpatul I.I.M., vizând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul constatării

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. și reducerii cuantumului sub

limitele înscrise sub textele încriminatorii, determinate conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., nu este fondat.

Cum s-a observat

la prima instanță, activitatea infracțională obiect al prezentei cauze și urmăririi

penale efectuate în Dosarul nr. 95/D/P/2011, instrumentat de D.I.I.C.O.T - Biroul

Teritorial Dâmbovița, este consecința inițiativei și actelor indispensabile aducerii

la îndeplinire a rezoluției infracționale luate de acesta în cursul anului 2011,

când lipsit de ocupație și venituri fiscalizate, a înțeles să-și asigure existența

din exploatarea prostituției practicate de tinerele femei.

Din materialul

dosarului rezultă în același timp, perseverența de excepție manifestată de apelantul

I.I.M. pentru racolarea tinerelor minore ori majore, profitând de vulnerabilitățile

materiale cu care se confruntau în comunitatea sătească căreia îi aparțineau ori

disfuncțiile ivite în asigurarea supravegherii parentale, lipsa de informație, dezmembrarea

căsătoriei ori necesitatea întreținerii unor copii minori.

Mai mult, captarea

consimțământului acestora pentru practicarea prostituției în țară sau în alte state

europene s-a realizat prin prezentarea deformată a unor posibilități de a obține

venituri mai ușor, exercitarea de violențe sau șantaj, constând în amenințări și

presiuni psihice vizând afectarea bunei reputații ori chiar incendierea caselor

familiilor.

Nu este de neglijat

nici faptul că ceilalți participanți la asocierea criminală au acționat sub coordonarea

acestuia, el reușind să racoleze atât victimele, cât și clienții interesați, preocupându-se

pentru închirierea unor apartamente în acest scop ori transferul victimelor în afara

statului român și beneficiind de cel puțin 70% din sumele obținute din prostituție,

aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale fiind consecința manifestă a

reputației violente susținută inclusiv prin antecedentele sale penale, în care există

o condamnare și o sancțiune administrativă aplicată pentru infracțiunile de lovire

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ultima prin ordonanța procurorului din iulie

2011.

Aceste date, unite

cu conduita nesinceră adoptată în cursul urmăririi penale justifică concluzia că

pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare, situată în apropierea

limitei speciale stabilită conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

este dreaptă și necesară atât pentru prezervarea ordinii publice, cât și supunerea

acestuia la programe de resocializare pe o durată mai îndelungată.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații V.G. și I.I.M.

Parchetul a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În susținerea

motivelor de casare, s-a criticat schimbarea încadrării juridice a faptelor la instanța

de apel, într-o singură infracțiune de trafic de minori, arătându-se că încadrarea

corectă este cea stabilită prin rechizitoriu și sentință, în mod greșit fiind indicată

decizia pronunțată în recursul în interesul legii, care vizează alte aspecte.

S-a mai invocat

greșita individualizare a pedepselor pentru inculpații V.G. și R.A.F. și a modalității

de executare pentru inculpata R.A.F. Pentru a răspunde criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen., se impune menținerea pedepselor aplicate la instanța de fond, care

reflectă gradul de pericol social al faptelor, circumstanțele concrete și urmările

produse.

Inculpatul I.I.M.

a invocat aceleași cazuri de casare, susținându-se că în mod nelegal instanța de

apel a dispus schimbarea încadrării juridice doar pentru unul dintre inculpați,

în condițiile în care față de toți inculpații se reține constituirea într-o grupare

infracțională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin,

respectiv victima majoră N.M. și victima minoră M.C.V.

S-a solicitat,

de asemenea, reindividualizarea pedepsei, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante

și reducerii pedepsei sub minimul special.

Inculpatul V.G.

a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând

redozarea pedepsei.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea

reține următoarele:

În ce privește

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată

că în mod greșit instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice în

cazul inculpatului V.G., din două infracțiuni (de trafic de persoane și trafic de

minori) aflate în concurs real, într-o singură infracțiune (de trafic de minori)

în formă continuată.

În acest sens,

instanța de apel a dat o interpretare eronată deciziei nr. 49 din 04 iunie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, neobservând că obiectul respectivului recurs

în interesul legii l-a reprezentat încadrarea juridică a faptei de traficare a mai

multor persoane în aceleași condiții de loc și timp, respectiv dacă într-o asemenea

ipoteză ne aflăm în fața unei pluralități de infracțiuni, corespunzătoare numărului

de persoane traficate, sau a unei infracțiuni în formă continuată, în măsura în

care există o rezoluție infracțională unică.

În mod evident

decizia în interesul legii a avut în vedere pluralitatea de subiecți pasivi, corespunzătoare

fiecărei categorii posibile de victime ale traficului de persoane (majori, respectiv

minori), dând o interpretare de principiu care se va particulariza în funcție de

situația de fapt concretă (o singură infracțiune de trafic de persoane în formă

continuată, în cazul mai multor persoane vătămate majore, respectiv o singură infracțiune

de trafic de minori în formă continuată, în cazul mai multor victime minore).

Această decizie

nu-și găsește aplicabilitate în speță, fiind vorba despre o pluralitate de subiecți

pasivi, dar care aparțin unor categorii diferite (una majoră și una minoră), astfel

încât în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că faptele inculpaților

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și de

trafic de minori, aflate în concurs real.

De altfel, acest

sens al deciziei invocate poate fi stabilit din lecturarea considerentelor acesteia:

„(...) Or, atât timp cât prin săvârșirea repetată a oricăreia dintre faptele la

care se referă art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 se încalcă de mai multe ori

aceeași dispoziție a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracționale luate

de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puțin îndelungat,

se impune ca toate aceste acte care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași

infracțiuni, să fie încadrate, după caz, într-o infracțiune unică, continuată, de

trafic de persoane și, respectiv de trafic de minori.

(...) Așadar,

câtă vreme pentru existența infracțiunii continuate de trafic de persoane sau de

trafic de minori nu este necesară realizarea unității de subiect pasiv, nu poate

fi reținut concursul de infracțiuni numai datorită pluralității de subiecți pasivi

în cadrul repetării actelor de acest fel, indiferent care ar fi modalitatea lor

alternativă de săvârșire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire

de persoane)”.

Prin urmare, în

mod greșit instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice, critica

Parchetului fiind astfel întemeiată, sens în care recursul declarat de acesta este

fondat și va fi admis, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe sub acest

aspect.

În mod corespunzător,

întrucât unul dintre motivele de recurs formulate de inculpatul I.I.M. vizează aceeași

problemă, dar în sens contrar (solicitându-se astfel să beneficieze la rândul său

de schimbarea de încadrare dispusă doar în cazul coinculpatului V.G.), Curtea constată

că sub acest aspect recursul respectivului inculpat este neîntemeiat.

În ce privește

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată

ca fiind fondată doar critica Parchetului referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului

V.G.

În acest sens,

Curtea reține că instanța de fond a evaluat corespunzător criteriile de individualizare

prev. de art. 72 C. pen., apreciind astfel gradul de pericol social concret al faptelor

comise de acest inculpat, prin raportare la împrejurările în care acestea au fost

săvârșite (prin violență și amenințări).

Beneficiile materiale

ilicite mai reduse ale inculpatului V.G., ca și lipsa antecedentelor penale s-au

reflectat de asemenea în cuantumul pedepselor stabilite de prima instanță, inclusiv

prin raportare la ceilalți coinculpați, fiind reținută în favoarea acestuia circumstanța

atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Prin urmare, Curtea

constată că pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond sunt apte

să asigure atât constrângerea, cât și reeducarea acestuia, astfel încât este întemeiată

critica Parchetului și, dimpotrivă, nefondată cea a inculpatului, cu referire la

individualizarea pedepsei.

În privința inculpatei

R.A.F., Curtea reține că instanța de apel a evaluat corespunzător atât gradul de

pericol social concret al faptelor săvârșite, cât și datele ce caracterizează persoana

inculpatei, stabilind pedepse corect individualizate, inclusiv sub aspectul modalității

de executare a celei rezultante.

Fără a nega pericolul

social al faptelor comise, nu se poate face abstracție de contribuția concretă a

inculpatei la săvârșirea acestora, care s-a ocupat cu plasarea victimelor și colectarea

sumelor rezultate din practicarea prostituției.

În același timp,

inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are un loc de muncă stabil și

un minor în întreținere, acesta având probleme medicale.

Toate aceste circumstanțe

reale și personale justifică în opinia Curții reducerea de pedeapsă dispusă de instanța

de apel și schimbarea modalității de executare a acesteia într-o formă neprivativă

de libertate, procesul de reeducare a inculpatei putându-se realiza și fără încarcerarea

ei, dar prin impunerea unor obligații și a unei supravegheri stricte a conduitei

acesteia pe durata unui termen de încercare.

În consecință,

sub acest aspect recursul Parchetului este nefondat.

În fine, neîntemeiată

este și critica inculpatului I.I.M. referitoare la pedeapsa ce i-a fost dată spre

executare.

În acest sens,

instanțele de fond și apel au reținut contribuția și rolul acestui inculpat în cadrul

grupului infracțional, el fiind implicat în racolarea și exploatarea celor două

victime, dar și principalul beneficiar al activității acestora.

Pe de altă parte,

nu este de neglijat violența întrebuințată de inculpat atât la momentul racolării,

cât și ulterior, aceasta părând a fi o constantă a conduitei inculpatului, prin

raportare și la mențiunile din fișa sa de cazier.

Curtea constată

astfel că în speță nu este incidență niciuna dintre circumstanțele atenuante judiciare

prev. de art. 74 C. pen., astfel încât în lipsa acestora coborârea pedepselor sub

minimul special stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de apel, nu

este posibilă.

Față de toate

aceste considerente și în limitele expuse anterior, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va fi admis recursul Parchetului și casată decizia

exclusiv cu privire la inculpatul V.G., cu consecința menținerii sentinței instanței

de fond.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaților

V.G. și I.I.M.

Văzând și disp.

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Ploiești împotriva deciziei penale nr. 92 din 13 iunie 2012

a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte,

decizia penală atacată numai cu privire la inculpatul V.G. și menține sentința penală

nr. 94 din 28 martie 2012 a Tribunalului Dâmbovița referitoare la acest inculpat.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații V.G. și I.I.M. împotriva deciziei penale

nr. 92 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților V.G. și I.I.M. durata reținerii și arestării preventive de

la 11 ianuarie 2012 la 18 octombrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat V.G. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat I.I.M. la plata sumei de 300 RON cheltuieli