ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1864/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, au fost respinse cererile formulate conform art. 334 C. proc. pen., de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 de către inculpații G.F.Y., G.M.A., B.D.C. și N.A.G.

S-a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează:

1

C. proc. pen.; art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b C. pen.

1

C. proc. pen.; art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

1

C. proc. pen.; art. 74 și art. 76 – art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

1

C. proc. pen.; art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., li s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepselor.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedepse reținerea și arestarea preventivă a acestora de la 07 noiembrie 2011 la zi.

Rezolvând și latura civilă a cauzei, în baza art. 17 și art. 18 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, iar inculpata minoră N.A.G. în solidar și cu partea responsabilă civilmente N.D.R., la plata daunelor morale către părțile vătămate, astfel: 1.000 lei către Z.I.Șt.; 500 lei către C.C.B. și 200 lei către R.A.G.

Inculpații G.F.Y., G.M.A. și B.D.C., au fost obligați, fiecare, iar inculpata minoră N.A.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente N.D.R., la câte 8.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, onorariu pentru apărătorul părților vătămate minore C.C.B. și Z.I.Șt. și 150 lei pentru apărătorul părții vătămate R.A.G., ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut, în esență, pe situația de fapt că în anul 2011, inculpata G.F.Y. a inițiat și ulterior, a coordonat un grup infracțional organizat la care au aderat inculpații G.A.M., B.D.C. și inculpata minoră N.A.G., grupare profilată pe comiterea infracțiunii de trafic de minori și în cadrul acestui grup, în anul 2011, prin fapte repetate, la intervale scurte de timp, dar în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale unice, inculpata a recrutat, transportat și cazat minori, printre care pe părțile vătămate C.C.B., R.A.G. și un anume I., persoană încă neidentificată, în vederea exploatării sexuale sau obligarea la practicarea cerșetoriei ori a unor acte de furt, activitate ce urma a se desfășura pe teritoriul României și Spaniei.

În ceea ce-i privește pe inculpații G.A.M. și B.D.C., s-a reținut faptul că în anul 2011 au aderat la grupul inițiat și coordonat de către inculpata G.F.Y., grupare profilată pe comiterea infracțiunii de trafic de minori și în cadrul acestui grup în anul 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice au recrutat, transportat și cazat minori în vederea exploatării sexuale sau obligarea la practicarea cerșetoriei sau a unor acte de furt, activitate ce urma a se desfășura pe teritoriul României și Spaniei.

Referitor la inculpata minoră N.A.G., activitatea infracțională a acesteia a constat în aceea că în anul 2011 a aderat la același grup infracțional organizat, inițiat și coordonat de inculpata G.F.Y., la care de altfel a aderat și inculpații G.A.M. și B.D.C., profilată pe comiterea infracțiunii de trafic de minori, iar în cadrul acestui grup, în toamna anului 2011 a recrutat și a cazat-o pe minora R.A.G., în vederea exploatării sexuale a acesteia, activitate ce urma a se desfășura pe teritoriul României și Spaniei.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiate părțile vătămate C.C.B., Z.C. și R.A., în prezența reprezentanților legali, dar și a apărătorilor din oficiu desemnați de instanță, care s-au constituit părți civile cu sume de bani reprezentând daune morale.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, toți inculpații au declarat că doresc aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., având în vedere că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Inculpații au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și nu solicită admiterea de noi probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

În atare situație, instanța de fond a reținut situația de fapt și vinovăția inculpaților pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penală, care constau din declarațiile victimelor; procesele verbale și planșe foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoaștere după fotografii; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat în cauză, în copie certificată, declarații de martori, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, atât la urmărirea penală cât și în instanță.

Din motivarea sentinței primei instanțe, a rezultat că la stabilirea și individualizarea pedepselor s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modalitatea de comitere a faptelor, prin exploatarea dorințelor părților vătămate de obținere a unui loc de muncă și asigurarea unor condiții modeste de trai.

Totodată, se arată că au fost avute în vedere pozițiile procesuale de recunoaștere a faptelor de către inculpați, vârsta acestora, împrejurările că nu au antecedente penale, apreciind că se impune pentru toți inculpații, reținerea de circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen. și de aceea, aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege este de natură a contribui la reeducarea acestora, cu atât mai mult cu cât pedepsele urmează a fi executate în regim privativ de libertate.

Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal, inculpații G.F.Y., G.M.A., B.D.C. și N.A.G., care prin apărători aleși au susținut netemeinicia acesteia, referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, pe care le consideră prea aspre, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare a acestora.

De asemenea, au criticat sentința și prin aceea că în mod nejustificat prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din aceeași lege.

Aceasta, deoarece inițierea unui grup infracțional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri.

Inițiatorul acestui grup este persoana care pune bazele unei pluralități constituite de infractori, grup care trebuie să fie structurat, format din trei sau mai multe persoane, să existe pentru o perioadă și să acționeze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect în beneficiul financiar sau altor materiale.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, presupune găzduire, racolare sau exploatare, în cazul de față tinerele recrutate nu au fost obligate să practice prostituția.

Sub acest aspect, s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței și schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate mai înainte.

Referitor la pedepsele aplicate, s-a susținut în apărarea inculpaților că modalitatea de executare a acestora în regim privativ de libertate este o măsură greșită și nu corespunde unei juste individualizări în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Inculpații nu au antecedente penale, au manifestat sinceritate atât în faza de urmărire penală cât și în instanță, sunt persoane tinere, se pot încadra în muncă, așa încât, reeducarea acestora se poate face și fără executarea pedepselor în regim neprivativ de libertate.

S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței și a se dispune suspendarea sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen., a pedepselor aplicate de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 46 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G.F.Y., G.M.A., B.D.C. și N.A.G., împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., a computat din pedepse, reținerea și arestarea preventivă a acestora, de la 07 noiembrie 2011, la zi.

A obligat inculpații la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

A dispus plata sumelor de câte 300 lei onorariu pentru fiecare din apărătorii desemnați din oficiu pentru fiecare din cele trei intimate, părți civile din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită.

De asemenea, s-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din aceeași lege, probele administrate în cauză, atestând că, inculpata G.F.Y. în anul 2011 a inițiat și ulterior a coordonat un grup infracțional organizat la care au aderat și ceilalți inculpați.

În ceea ce privește încadrarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de prim control judiciar, prin raportare la criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., a apreciat că nu se impune modificarea cuantumului acestora și nici schimbarea modalității de executare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs, inculpații N.A.G., G.F.Y., G.M.A., solicitând casarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din aceeași lege (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.) și reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora, cât și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pe cele ale inculpaților G.F.Y. și G.M.A. și fondat pe cel al inculpatei N.A.G., pentru următoarele considerente.

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.

Faptele inculpatei G.F.Y. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere și organizare a unui grup infracțional organizat, constând în aceea că în anul 2011 a inițiat și ulterior a coordonat un grup infracțional organizat la care au aderat G.M.A., B.D.C., N.A.G., grupare profilată pe comiterea infracțiunii de trafic de minori.

În cadrul acestui grup, în anul 2011, în baza unei rezoluții unice, a recrutat, transportat și cazat minori (printre care C.C.B., R.A.G. și un anume Ion, persoană încă neidentificată)

în vederea exploatării sexuale sau obligarea la practicarea cerșetoriei ori a unor acte de furt, activități ce urmau a se desfășura pe teritoriul României și Spaniei.

Inculpatul G.A.M. a săvârșit infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat și trafic de minori în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în anul 2011 a aderat la un grup infracțional organizat inițiat și coordonat de către G.Y., la care au aderat și B.D.C., N.A.G., grupare profilată pe comiterea infracțiunii de trafic de minori și, în cadrul acestui grup, în anul 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, a recrutat, transportat și cazat minori (dintre care C.C.B., R.A.G. și un anume Ion, persoană încă neidentificată în vederea exploatării sexuale sau obligarea la practicarea cerșetoriei sau a unor acte de furt, activitate ce urma a se desfășura pe teritoriul României și Spaniei.

Inculpata N.A.G. a săvârșit infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat și trafic de minori, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în anul 2011 a aderat

la un grup infracțional organizat inițiat și coordonat de către G.Y. la care au aderat și B.D.C., grupare profilată pe comiterea infracțiunii de trafic de minori și, în cadrul acestui grup, în toamna anului 2011, a recrutat-o și cazat-o pe minora R.A.G. în vederea exploatării, activitate ce urma a se desfășura pe teritoriul României și Spaniei.

Solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din același act normativ este nefondată.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt întrunite trăsăturile specifice existenței unui grup infracțional organizat și anume: colaborarea dintre mai mult de două persoane, în care fiecare are sarcini proprii stabilite, o organizare pentru o perioadă de timp, prin exercitarea anumitor forme de disciplină și control, pentru săvârșirea de infracțiuni grave (trafic de persoane), urmărirea obținerii de beneficii materiale.

Astfel, în cauză exista o colaborare între trei persoane, activitatea infracțională a inculpaților în cadrul grupului, așa cum a fost reținută de instanțele de fond și prim control judiciar și recunoscută de fiecare dintre ei, nu este identică, ci, dimpotrivă evidențiază o implicare de ordin personal, mai evidentă în cazul unora și mai puțin fățișă în cazul altora. Ceea ce însă constituie un liant subiectiv în aprecierea contribuției fiecăruia, chiar și a acelora care se aflau în contact doar cu un alt membru, dat fiind specificul activității de recrutare a victimelor, erau metodele vizate de către membrii grupului, constrângerea, precum și faptul că toate acestea erau făcute în scopul exploatării sexuale sau al determinării săvârșirii infracțiunii de furt sau cerșetorie pentru obținerea de beneficii materiale. Pentru asigurarea succesului întregii operațiuni, în considerarea rolului fiecăruia dintre inculpați și în raport de acțiunile multiple și succesive ce erau întreprinse pentru a se ajunge la exploatarea sexuală a părților vătămate fiecare membru al grupului desfășura diferite activități.

Astfel, metodele vizate de grup au fost folosirea constrângerii pentru determinarea victimelor de a întreține acte sexuale contra cost cu diverși clienți, înșelăciunea, ultima variantă presupunând chiar și implicarea lui B.D.C. în a le propune victimelor o căsătorie ulterioară, motivând necesitatea obținerii banilor ca utilă pentru crearea unei bunăstări a viitoarei familii.

Membrii grupului nu au ignorat nici posibilitatea de exploatare a victimelor, prin constrângerea și determinarea acestora la comiterea de alte fapte antisociale (furt și cerșetorie), activități la fel de profitabile, ca și prostituția, sens în care l-au recrutat pe minorul Z.I.

Grupul infracțional avea o ierarhizare și o structură bine determinată, liderul fiind inculpata G.Y.F., persoană care avea la rândul său și atribuții de recrutare a tinerelor, precum și de stabilire a „sarcinilor” celorlalți membri. Sub aspect pecuniar, inculpatul G. stabilise reguli clare pentru fiecare persoană recrutată, recrutorul primea jumătate din profitul obținut din exploatarea acesteia, iar jumătate revenea liderului grupării G.F.Y. În principal, s-a urmărit, în recrutarea unor persoane, ușor de manevrat, persoane care au fost cazate în locuințele inculpaților, pentru a fi transportate ulterior în Spania, în vederea exploatării propriu-zise. Acest aspect rezultă și din declarația inculpatului B.D.C., dată la 7 noiembrie 2011: „Urma ca aceasta să se prostitueze pe stradă, iar banii obținuți de ele, să-i împărțim jumătate soții G. și ei”.

Relevante, în ceea ce privește atribuțiile avute de fiecare membru al grupului, sunt declarațiile victimelor R.A.G., C.C.B., Z.I.Șt., în care sunt descrise în amănunt contribuția infracțională a fiecărui inculpat.

Începând din luna septembrie 2011 la acest grup infracțional organizat a aderat și inculpata N.A.G., care avea atribuții în racolarea tinerelor, urmând să primească același procent de 50 % din profitul obținut în urma exploatării tinerelor pe care le-ar fi recrutat (relevante fiind declarația martorei R.A.G.).

Față de aceste considerente este exclusă posibilitatea de a se dispune schimbarea de încadrare juridică din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din aceeași lege, fapta inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

9

pct. 14 C. proc. pen., este nefondată.

Inculpații, raportat la circumstanțele personale favorabile, au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate și schimbarea modalității de executare, aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut o justă evaluare a dispozițiilor art. 72 C. pen., precum și a dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste,corecte,atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului. În această manieră se realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Cu atât mai mult în cazul infracțiunilor de trafic de persoane care lezează demnitatea umană, și chiar sănătatea individului trebuie avute în vedere în egală măsură, persoana infractorului și, respectiv, reintegrarea si reeducarea sa socială, cât si dimensiunea fenomenului infracțional si așteptările societății față de mecanismul justiției penale pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte, pentru că nu ideea aplicării unor pedepse exemplare cu efect intimidant este cea care dă valoare procesului în sine, ci aplicarea unor pedepse juste, echitabile atât pentru inculpat, cât și pentru societate.

Analiza criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., este obligatorie și trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, dispozițiile Părții generale ale Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară, astfel încât trebuie insistat deopotrivă și asupra celorlalte criterii, și anume gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social al faptei săvârșite nu trebuie analizat în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracțiunilor de trafic de persoane nu trebuie să reprezinte o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează să fie aplicată, ci impune obligația analizării gradului de pericol social concret alături de analiza celorlalte criterii de individualizare.

Pentru a se putea aprecia în mod concret gravitatea faptei și pentru a se realiza o justă individualizare a pedepsei este necesar a se raporta fapta dedusă judecății la sistemul general de valori acceptat de societate și care ar trebui să se reflecte în hotărârea pronunțată. De asemenea, este important a se analiza conținutul concret al faptei, acțiunea sau inacțiunea concretă, mijloacele folosite, urmarea imediată și în egală măsură, caracterul și importanța obiectului infracțiunii, caracterul și importanța urmărilor acesteia, prejudiciul efectiv produs, evaluarea gravității faptei nu se poate realiza în absența unei analize serioase a vinovăției infractorului, a atitudinii psihice a acestuia față de fapta comisă și urmările produse.

În raport de cele arătate, în cauză, instanțele au ținut seama de faptul că gravitatea concretă a faptei este influențată și de mobilul și scopul acesteia, precum și de finalitatea infracțiunilor, însă fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social concret al faptei, a modalității și mijloacelor concrete de săvârșire. Nu au

ignorat nici celelalte aspecte precum circumstanțele reale și personale ale acestora, pentru că dacă nu s-ar proceda în acest mod s-ar ajunge la o inechitabilă aplicare a legii.

Persoana infractorului este un alt criteriu de individualizare judiciară a pedepselor, care trebuie să corespundă și să fie adecvate și proporționale față de fiecare inculpat. Raportat la periculozitatea socială a inculpatului și trăsăturile lor specifice care le definesc personalitatea și care alcătuiesc practic cumulul de circumstanțe care nu pot fi ignorate, circumstanțe care trebuie acordate în considerarea persoanei acestora și din altă perspectivă, conduită profesională bună anterior comiteri faptei și un comportament riguros și ireproșabil, compatibil cu atribuțiile și rolul său în societate și care nu au fost minimizate în alegerea sancțiunii, ce corect a fost aplicată, așa încât, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaților, atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare aleasă sunt juste, de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpaților, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.

Atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale s-au reflectat în reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen.

Reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar reprezenta decât o încurajare a acestora în săvârșirea de noi infracțiuni, iar în rândul opiniei publice ar crea sentimentul de nesiguranță în capacitatea de ripostă a organelor abilitate să sancționeze asemenea fapte care aduc atragere unor valori sociale ocrotite de lege.

Examinând hotărârea atacată și prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea constată, în ceea ce privește pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatei N.A.G. pe o perioadă de 2 ani pe lângă pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99, 109 C. pen., art. 74, 76 lit. b) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., a fost greșit aplicată, întrucât au fost încălcare dispozițiile art. 65 C. pen., în sensul că „pedeapsa complementată poate fi aplicată numai dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de cel puțin 2 ani”. Or, în speță, nu s-a stabilit o pedeapsă de cel puțin 2 ani, ci de un an închisoare, motiv pentru care conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatei N.A.G., va casa în parte decizia și sentința și va înlătura pedeapsa complementare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Față de cele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.F.Y. și G.M.A.

Conform art. 88 C. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților N.A.G., G.F.Y. și G.M.A., durata reținerii și arestării preventive de la 7 noiembrie 2011 la 31 mai 2012.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata N.A.G. împotriva deciziei penale nr. 46 din 14 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 4 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Prahova, numai în ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată inculpatei N.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen., art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și rejudecând:

Descontopește pedeapsa complementară rezultantă de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în pedepsele complementare componente pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată inculpatei N.A.G. pe o perioadă de 2 ani, pe lângă pedeapsa principală de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen., art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.F.Y., G.M.A. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților N.A.G., G.F.Y. și G.M.A., durata reținerii și arestării preventive de la 7 noiembrie 2011 la 31 mai 2012.

Obligă recurenții inculpați G.F.Y. și G.M.A. la plata sumei de câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei N.A.G., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2012.