ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 657/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 44 din 27 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7426/40/2012, Tribunalul Botoșani a respins cererea formulată de inculpați cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003. Prin aceeași sentință inculpatul M.D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an; - trafic de migranți, prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare; În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și s-au interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 666 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava și a adiționat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Din pedeapsa de executat s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie 2012 la 7 decembrie 2012. Inculpatul M.F. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an; - trafic de migranți, prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320 1 C. proc.

pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an. În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Din pedeapsa de executat a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie 2012 la 8 decembrie 2012. Inculpatul F.I.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an; - trafic de migranți, prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Din pedeapsa de executat s-a dedus durata reținerii din data de 9 octombrie 2012. Inculpatul O.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an; - trafic de migranți, prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an. În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Inculpatul S.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an; - trafic de migranți, prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Inculpatul I.V. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an; - complicitate la infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.

raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an. În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost menținută măsura preventivă față de inculpații M.D. și M.F. luată prin încheierea nr. 103 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Botoșani, modificată pentru inculpatul M.D. prin încheierea din 18 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă a hotărârii. În temeiul art. 73 din O.U.G. nr. 105/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpați suma de 8.000 euro, respectiv de la fiecare inculpat câte 1.334 euro. Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 1.100 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut următoarele: În data de 11 septembrie 2011, inculpatul M.D., din localitatea Botoșani, a găzduit la locuința sa din str. A.S., localitatea Botoșani, patru cetățeni de origine afro-asiatică, cetățeni care au intrat ilegal în România în data de 10 septembrie 2011 prin P.T.F Giurgiu cu documente de călătorie false sau falsificate, cu un autocar aparținând firmelor de transport internațional T. sau M. în jurul orei 04:00. Cei patru cetățeni și-au continuat deplasarea cu același mijloc de transport până la intrare în municipiul Botoșani de unde au fost preluați de către inculpatul M.D. și conduși la locuința acestuia. Pentru serviciile oferite (găzduire, procurare de documente și transport), inculpatul M.D., a solicitat celor trei persoane de origine afro-asiatică suma de 2.000 de euro pentru fiecare.

Inculpatul M.D. a fost ajutat în activitatea infracțională de către inculpatul F.I., care în schimbul sumei de 1.700 euro a preluat în data de 11 septembrie 2011 cu autoturismul marca Y1, doi cetățeni de origine afro-asiatică de la locuința inculpatului M.D. cu scopul de ai transporta către frontiera de vest a țării, urmând ca aceștia să treacă frontiera către țări din spațiul Schengen. Astfel, la data de 12 septembrie 2011, în P.T.F. Borș, a fost identificat autoturismul marca Y1 de culoare negru, condus de către inculpatul F.I., în care se aflau doi cetățeni de origine afro-asiatică care au prezentat pentru control la trecerea frontierei două cărți de identitate românești aparținând numiților P.M.G.

și O.C. La controlul de frontieră s-a constatat faptul că cei doi afro-asiatici din autoturism nu sunt una și aceeași cu persoanele din fotografiile documentelor prezentate la control, motiv pentru care persoanele în cauză au fost trecute pentru verificări amănunțite în linia a doua și li s-au întocmit actele premergătoare începerii urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals privind identitatea și tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat. Din investigațiile efectuate a reieșit faptul că la data de 19 septembrie 2011, în jurul orei 03:40, în timp ce se aflau în gara Oradea inculpații M.D. și F.I. au comandat telefonic un taxi. Cei doi au solicitat taximetristei venită să preia comanda, identificată ulterior ca fiind numita T.N.L., să-i ducă până în localitatea S., Ungaria.

Când au ajuns în localitatea N., în jurul orei 04:00, în dreptul stației benzinăriei, inculpatul M.D. a coborât din taxi și s-a întâlnit cu doi cetățeni cărora le-a înmânat un pașaport și o carte de identitate. Inculpatul M.D. a spus taximetristei că s-a răzgândit și că nu mai merge la S. împreună cu prietenul său cu care a urcat din gară ci doar celelalte două persoane, menționând faptul că acestea au documente de călătorie în regulă. Ulterior, în jurul orelor 05:00, în P.T.F. Nădlac, s-a prezentat pe sensul de ieșire din țară conducând autoturismul marca Y2, autoturism inscripționat „TAXI”, numita T.N.L., în autoturism aflându-se ca pasageri două persoane de sex bărbătesc, care s-au legitimat la controlul frontierei după cum urmează: - o persoană de sex bărbătesc, care s-a legitimat cu pașaportul românesc, pe numele A.C.A.; - o persoană de sex bărbătesc, care s-a legitimat cu cartea de identitate, pe numele T.C.R.

La controlul de frontieră s-a constatat faptul că cei doi bărbați din autoturism nu sunt una și aceeași cu persoanele din fotografiile documentelor prezentate la control, motiv pentru care persoanele în cauză au fost trecute pentru verificări amănunțite în linia a doua. La sediul P.T.F Nădlac, persoanele în cauză au declarat că se numesc I.S.A., respectiv A.M. În urma verificărilor efectuate în baza de date rezultă faptul că pe datele de identitate declarate, aceștia nu figurează ca intrați sau ieșiți legal în/din țară. Totodată, sus-numiții nu figurează în baza de date a S.P.F. Nădlac. Numitul I.S.A. figurează ca solicitant de azil în România, cererea sa fiind înregistrată la O.R.I., Centrul Timișoara.

Cartea de identitate și pașaportul, figurează eliberate legal de autoritățile române și nu figurează anulate sau pierdute. În urma investigațiilor efectuate la nivelul I.J.P.F. Botoșani a reieșit faptul că actele de identitate prezentate la controlul frontierei de către cei doi cetățeni de origine afro-asiatică au fost procurate de către inculpatul M.D. Inculpatul M.D. a abandonat printre bagajele celor doi cetățeni străini sus-menționați și o borsetă conținând bunuri personale. La data de 25 septembrie 2011, inculpatul M.D. a plecat însoțit de fratele său, inculpatul M.F. în Istanbul-Turcia, pentru a aranja cu persoanele de contact de acolo efectuarea unui nou transport de migranți. La data de 30 septembrie 2011, inculpatul M.D.

s-a deplasat, însoțit de inculpatul F.I. în localitatea R., județul Neamț, pentru a se întâlni cu niște persoane de etnie rromă, de la care urma să cumpere niște documente de identitate. La data de 2 octombrie 2011, inculpatul M.D. s-a deplasat, însoțit de inculpații M.F. și O.C. în Istanbul, la hotelul „A.”, de unde au preluat o persoană de origine arabă. La data de 4 octombrie 2011, cei trei, însoțiți de o persoană de origine arabă s-au întors din Turcia în Botoșani cu două autocare diferite, aparținând firmelor de transport internațional T. și M. Persoana de origine arabă a venit cu auto carul firmei M., fiind însoțit de inculpatul M.F. De la autogara, aceștia s-au deplasat cu auto turismul inculpatul S.A., către locuința inculpatului M.D.

După câteva ore, persoana de origine arabă a fost condusă pe str. M.K., la domiciliul inculpatului I.V., fiind găzduit de acesta în perioada 4-6 octombrie 2011. La data de 6 octombrie 2011, orele 07:50, persoana de origine arabă a fost mutată la domiciliul inculpatului M.D., unde a stat până pe data de 9 octombrie 2011. La data de 9 octombrie 2011, inculpații M.D., F.I. și persoana de origine arabă s-au deplasat cu mașina condusă de învinuitul A.V., înspre Oradea. La data de 10 octombrie 2011, ora 01:00, persoanele sus menționate au ajuns în P.T.F. Borș, prilej cu care persoana de origine arabă s-a legitimat cu o carte de identitate românească, emisă pe numele F.V.D., fratele inculpatului F.I.

În urma verificărilor efectuate a reieșit că persoana în cauză se numește R.O. și este de naționalitate siriană. La data de 10 octombrie 2011, inculpatul M.D. și-a continuat drumul către Germania, însoțit de inculpatul F.I. și învinuitul A.V., revenind în România pe data de 14 octombrie 2011. La data de 24 octombrie 2011, inculpatul M.D. a primit prin W.U. de la numitul „X”, suma de 300 de euro, bani ce urmau a fi folosiți pentru ca inculpatul M.D. să se deplaseze la Istanbul cu încă trei persoane de naționalitate română, ale căror documente de călătorie să fie folosite pentru introducerea în țară a migranților ilegali, călătorie care nu a mai avut loc. Ulterior, la mijlocul lunii decembrie 2011, din cauza datoriilor acumulate și a lipsei unui venit sigur, inculpatul M.D.

se deplasează în Franța, unde își găsise de munca prin intermediul unei rude, loc în care a rămas până la data de 11 aprilie 2012, când a revenit în România. Imediat după revenirea în România, inculpatul M.D. l-a contactat pe învinuitul S.A. iar la data de 12 aprilie 2012 s-a deplasat cu mașina acestuia în Republica Moldova, cel mai probabil la concubina inculpatului M.D., numita R.M., cetățean al Republicii Moldova, unde a rămas până la data de 17 aprilie 2012 când s-a întors în România prin P.T.F. Stânca în jurul orei 10:00. La data de 17 aprilie 2012, inculpații M.D. și S.A., împreună cu un cetățean român, cu prenumele „V.” au convenit să se deplaseze în Franța, unde inculpatul M.D. avea posibilități de angajare pentru aceștia.

Deplasarea urmând a fi efectuată cu autoturismul proprietatea inculpatului S.A. În sarcina inculpatului M.F., fratele inculpatului M.D., s-a reținut faptul că și împreună cu acesta s-a deplasat în Turcia de unde a preluat persoanele ce urmau a fi traficate. De asemenea, a facilitat transportul migranților și procurarea de documente de identitate pentru aceștia. Astfel, la data de 25 septembrie 2011, s-a deplasat cu inculpatul M.D. în Istanbul, pentru a vedea persoanele ce urmau a fi introduse în mod ilegal în țară și a le procura documente de identitate care să semene cu fizionomia acestora. La data de 2 octombrie 2011 l-a însoțit pe inculpatul M.D. în Turcia și a venit în autocarul firmei M. însoțit de persoana de origine arabă identificată ulterior ca fiind cetățeanul de origine siriană R.O.

La data de 5 octombrie 2011 s-a deplasat din nou în Istambul, la hotel „A.”, pentru a vedea dacă persoana de origine arabă cunoscută sub apelativul „Z.”, seamănă cu fotografia dintr-un pașaport românesc pe care îl avea asupra sa. Tot la data respectivă, inculpatul M.F. a fost contactat de inculpatul M.D., care i-a cerut să fotografieze alte trei persoane de origine arabă, pe care urmau să le introducă în mod ilegal în România, în vederea procurării de acte de identitate românești, aparținând unor persoane cu fizionomii asemănătoare. De asemenea, pe numele inculpatului M.F. au fost trimise diferite sume de bani din Germania, de la o persoană cunoscută sub numele Z.A.A. La data de 4 noiembrie 2011, numita C.T., a intrat în România prin P.T.F.

Stânca. Aceasta a fost preluată de inculpatul M.F., care a transportat-o și cazat-o la locuința fratelui său, inculpatul M.D., unde aceasta a stat până la data de 14 noiembrie 2011. În această perioadă, inculpatul M.D. a procurat o carte de identitate românească, aparținând numitei B.R.C. La data de 14 noiembrie 2011, numita C.T., însoțită de inculpatul M.F. s-a prezentat pe sensul de ieșire din țară în P.T.F. Borș, încercând să părăsească teritoriul României cu cartea de identitate procurată de inculpatul M.D. La efectuarea controlului de frontieră, lucrătorii P.T.F. au constatat faptul că persoana din cartea de identitate nu corespunde cu deținătoarea acesteia, drept pentru care au întocmit numitei C.T.

dosar penal pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea și tentativă de trecere ilegală a frontierei. În ce-l privește pe inculpatul F.I., acesta s-a ocupat cu transportul efectiv și procurarea documentelor de identitate pentru cetățenii străini. La data de 11 septembrie 2011, a preluat cu autoturismul marca Y1 pe cei trei cetățeni de origine afro-asiatică de la locuința inculpatului M.D. cu scopul de a-i transporta către frontiera de vest a țării, urmând ca aceștia să treacă frontiera către țări din spațiul Schengen. La data de 12 septembrie 2011, în P.T.F. Borș, a fost identificat autoturismul marca Y1 de culoare negru, condus de către inculpatul F.I., în care se aflau doi cetățeni de origine afro-asiatică care au prezentat pentru control la trecerea frontierei două cărți de identitate românești aparținând numiților P.M.G.

și O.C. La data de 19 septembrie 2011, în jurul orei 03:00, în timp ce se aflau în gara Oradea inculpații M.D. și F.I. au comandat telefonic un taxi. Cei doi au solicitat taximetristei venită să preia comanda să-i ducă până în localitatea S., Ungaria. Când au ajuns în localitatea N., în jurul orei 04:00, inculpatul M.D. a coborât din taxi s-a întâlnit cu doi cetățeni cărora le-a înmânat un pașaport și o carte de identitate. Inculpatul M.D. i-a spus taximetristei că s-a răzgândit și că nu mai merge la S. împreună cu prietenul său cu care a urcat din gară ci doar celelalte două persoane, menționând faptul că acestea au documente de călătorie în regulă. La data de 30 septembrie 2011, inculpații M.D.

și F.I. s-au deplasat în localitatea R., județul Neamț, pentru a se întâlni cu câteva persoane de etnie rromă, de la care urma să cumpere documente de identitate. La data de 9 octombrie 2011 s-a deplasat împreună cu inculpatul M.D. și cetățeanul de origine siriană R.O. către P.T.F. Borș încercând să-l scoată pe acesta în mod ilegal din țară, cu cartea de identitate a fratelui său F.V.D. În perioada 4 octombrie 2011-9 octombrie 2011 a avut grijă de cazarea cetățeanului sirian R.O. Documentele sale de identitate se aflau în permanență asupra inculpaților M.D. sau M.F., care le foloseau pentru a introduce în mod ilegal în România migranți. Inculpatul O.C. s-a ocupat cu transportul efectiv și procurarea documentelor de identitate pentru cetățenii străini.

A reieșit din probatoriul administrat că acesta are legături strânse cu inculpatul S.A. și împreună cu acesta a participat la sprijinirea activităților infracționale desfășurate de inculpatul M.D. La data de 12 septembrie 2011, una dintre cele două persoane de origine arabă reținute la P.T.F. Borș, s-a legitimat cu cartea de identitate aparținând inculpatului O.C. La data de 2 octombrie 2011 s-a deplasat împreună cu inculpatul M.D. la Istanbul. În perioada 4 octombrie 2011-9 octombrie 2011 a avut grijă de cazarea cetățeanului sirian R.O. În ce privește pe inculpatul S.A., a reieșit din probele administrate în cursul urmăririi penale că în luna octombrie 2011, a fost identificat inculpatul S.A.

care este un apropiat al inculpatului M.D., cu care s-a întâlnit frecvent și avea cunoștință despre preocupările infracționale ale acestuia, fiind folosit de acesta ca șofer. Astfel, la data de 4 octombrie 2011, în jurul orei 13:00, inculpatul S.A. s-a deplasat cu autoturismul marca Y3 în localitatea S., județul Suceava, de unde i-a preluat pe inculpații M.D. și O.C., ce se întorceau din Turcia cu un autocar aparținând operatorului de transport internațional T., ce se defectase. În jurul orei 13:00, aceștia au ajuns cu autoturismul în fața autogării din municipiul Botoșani, în dreapta șoferului aflându-se inculpatul M.D. iar pe bancheta din spate fiind observat inculpatul O.C. Autoturismul a fost parcat în parcarea din incinta autogării municipiului Botoșani după care cei trei au intrat în barul ce aparține de SC A.D.

SRL unde s-au întâlnit și au luat loc la masa la care stătea inculpatul M.F. și cetățeanul de origine arabă R.O. La ora 14:10, din incinta barului au ieșit inculpații M.D., M.F. și O.C., cetățeanul de origine arabă R.O. și inculpatul S.A. Aceștia au discutat timp de câteva secunde în fața barului după care s-au deplasat înspre parcarea din incinta autogării municipiului Botoșani. În parcare, cei cinci s-au urcat în autoturismul marca Y3 condus de inculpatul S.A., la locuința inculpatului M.D. Tot în luna octombrie inculpatul S.A. a efectuat deplasări, la solicitarea inculpatului M.D., în mai multe localități din județul Botoșani, deoarece inculpatul M.D. nu posedă permis de conducere. În luna noiembrie inculpații S.A.

și O.C., în urma unor neînțelegeri cu inculpatul M.D., au purtat unele discuții cu un cetățean de origine arabă, cunoscut sub apelativul „Q.”, care se află în Germania, și care le propune să introducă ilegal în România, pe ruta Grecia-Bulgaria-România, prin metoda substituirii de persoană, folosind cărți de identitate românești, patru cetățeni de origine arabă, în schimbul unor sume de bani, aceștia fiind de acord. În cursul lunii aprilie 2012, inculpatul S.A., a fost contactat telefonic de un bărbat pe nume „F.”, care i-a propus să îl ajute la facilitarea introducerii/scoaterii în/din România, către state din spațiul U.E./Schengen a unor persoane de cetățenie arabă sau afro-asiatică. Ulterior sărbătorilor Pascale, inculpatul S.A.

a plecat la muncă în Franța împreună cu inculpatul M.D., nemairevenind în țară. În sarcina inculpatului I.V. s-a reținut că, în perioada 4-6 octombrie 2011 l-a găzduit la domiciliul său de pe strada M.K., pe cetățeanul de origine siriană R.O. În perioada 4-14 noiembrie 2011, la solicitarea inculpatului M.D., a găzduit la domiciliul său pe numita C.T. Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații M.D., M.F., F.I. și S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate fiind consemnate în partea introductivă a deciziei de față. Prin decizia penală nr. 90 din 17 iunie 2013 Curtea de Apel Suceava secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.D., M.F., F.I.

și S.A. I-a obligat pe inculpații M.D. și M.F. să plătească statului suma de câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300 RON reprezentând onorariile celor doi avocați desemnați din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava. I-a obligat pe inculpații F.I. și S.A. să plătească statului suma de câte 275 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din care, sumele de câte 75 RON pentru onorariile parțiale ale celor doi avocați desemnați din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava. Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța a constatat apelurile neîntemeiate.

Din ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, ordonanțe de extindere a cercetărilor, procese-verbale de efectuare de investigații și verificări, procese-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, procese-verbale și planșe fotografice întocmite cu ocazia înregistrării de imagini și comunicări și supravegheri operative, procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, proces-verbal de efectuare a perchezițiilor informatice, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, declarațiile inculpaților, procese-verbale de predare-primire bunuri, rapoarte de constatare tehnico-științifică, coroborate și cu declarațiile inculpaților, care în fața instanței de fond au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzută la art. 320 1 C. proc.

pen., Curtea a reținut, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că în cursul anului 2011, în scopul obținerii unor importante beneficii materiale, inculpații, cetățeni români și străini au constituit un grup infracțional organizat, recrutând, cazând și transportând către țări din spațiul Schengen (cu predilecție în Germania și Austria), mai multe persoane de origine afro-asiatică, precum și cetățeni moldoveni, ieșirea acestora din țară fiind înlesnită prin procurarea și înmânarea de documente de identitate românești.

Segmentul extern al grupării este constituit din numiții „X” și „XX”, aceștia având rolul de a coordona activitatea grupării în sensul că efectuau recrutarea migranților, plata pentru „serviciile prestate” de către membrii segmentului românesc, stabilirea detaliilor referitoare la transport, locul de întâlnire, locul de destinație, etc. Având în vedere situația de fapt descrisă pe larg de prima instanța, în mod legal s-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și nu aceea prevăzută la art. 8 din același act normativ, așa cum au solicitat inculpații.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege „grupul structurat format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”. Din analiza textului legal mai sus citat, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane și să funcționeze pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat, în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică prestabilită, o ierarhizare în rândul membrilor grupului, respectiv rolul fiecărui membru în comiterea infracțiunilor să fie dinainte cunoscut.

Ori, în speța de față, sunt întrunite aceste condiții atâta timp cât inculpații au avut în cadrul grupării roluri bine determinate, activitatea acestora fiind structurată, fiecare având un rol bine determinat în cadrul grupului. Astfel, din probatoriul administrat în cauză a reieșit că inculpatul M.D. este liderul segmentului românesc al grupării, acesta ocupându-se cu stabilirea contactelor, transportul migranților din Turcia în România și, ulterior din statele U.E. sau Schengen, ocupându-se cu procurarea documentelor de identitate și facilitarea cazării migranților pe teritoriul României. Inculpatul M.F., în calitate de frate al inculpatului M.D. s-a deplasat împreună cu acesta în Turcia de unde a preluat persoane ce urmau a fi traficate.

În cadrul grupului a facilitat transportul migranților și procurarea de documente de identitate pentru aceștia. În ce-i privește pe inculpații F.I., O.C. și S.A., aceștia, în cadrul grupării, au avut ca activitate transportul efectiv și procurarea de documente de identitate pentru migranți. Referitor la inculpatul I.V., acesta a avut ca activitate în cadrul grupării, cazarea migranților, dintre care au fost identificați numiții R.O. și C.T. Față de aceste considerente, în mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpați, prin apărători ca fiind neîntemeiată. Prin urmare, fiind întrunite elementele constitutive și ale infracțiunii de trafic de migranți, prevăzute și pedepsite de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 243/2002, infracțiune comisă de inculpați în formă continuată sub forma autoratului în ceea ce privește pe inculpații M.D., M.F., S.A., O.C. și F.I. și sub forma complicității comisă de către inculpatul I.V., în mod just s-a reținut de către prima instanță vinovăția inculpaților pentru aceste fapte și li s-a aplicat câte o pedeapsă în baza textelor de lege mai sus-arătate.

În ce privește stabilirea și individualizarea pedepselor, aspect criticat de inculpați prin apelurile de față, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o justă individualizare a acestora, având în vedere criteriile prevăzute la art. 72 C. pen., în conformitate cu care, la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, pentru inculpatul M.D., Tribunalul Botoșani a avut în mod corect în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatului, care a comis fapta în termenul de încercare al suspendării condiționate în ce privește pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 666 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, că este cunoscut cu comportări bune în familie și societate, lucru reieșit din actele depuse de acesta în circumstanțiere și a apreciat că se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., care au permis coborârea pedepselor sub minimul special.

Întrucât inculpatul a comis două fapte în concurs, în mod legal s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că în cauză a fost necesar a se da eficiență dispozițiilor art. 83 C. pen., în mod corect s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare cu executare în regim de detenție. În ce-l privește pe inculpatul M.F., la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, în mod judicios, faptul că acesta are antecedente penale, însă față de pedeapsa la care a fost condamnat s-a împlinit termenul de reabilitare, starea de sănătate precară a acestuia, lucru reieșit din actele medicale depuse la dosar și, a apreciat că și față de acest inculpat se pot reține circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., care a permis coborârea pedepsei sub minimul special.

De asemenea, având în vedere că inculpatul a comis două fapte în concurs real, în mod legal prima instanță a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul Botoșani a apreciat în mod just că pentru reeducarea acestuia este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoare a cărei executare să fie suspendată condiționat. Cât privește critica adusă de acest inculpat sentinței apelate, referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, Curtea nu a primit această critică, atâta timp cât respectivul text de lege prevede ca pedeapsa stabilită de judecător pentru infracțiunea mijloc să nu depășească limitele pedepselor prevăzută de lege pentru infracțiunea scop și nicidecum cuantumul pedepsei stabilit de instanță pentru infracțiunea scop.

Referitor la inculpații F.I. și S.A. în mod temeinic instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor, faptul că aceștia nu au antecedente penale, sunt cunoscuți cu comportări bune în familie și societate așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, că au avut o poziție procesuală corectă, recunoscând faptele reținute în sarcina lor, și a apreciat că și pentru acești inculpați s-au putut reține circumstanțe atenuante care a permis coborârea pedepselor sub minimul special și că, pe cale de consecință, pot să beneficieze de dispozițiile art. 81 C. pen.

Față de motivele arătate mai sus, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanță celor patru inculpați apelanți au fost în mod judicios individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, exprimând gradul concret de pericol social al infracțiunilor și periculozitatea inculpaților, încât nu se impune o reducere a acestora, așa cum ei au solicitat. De asemenea, prima instanță a menținut în mod corect măsura preventivă față de inculpații M.D. și M.F. luată prin încheierea nr. 103 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Botoșani, modificată pentru inculpatul M.D. prin încheierea din 18 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă a hotărârii. În fine, în cauză s-a făcut, în mod legal, și aplicarea art. 73 din O.U.G.

nr. 105/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., în sensul că s-a confiscat de la inculpați, în folosul statului suma de 8.000 euro, respectiv de la fiecare inculpat câte 1.334 euro. La confiscarea acestei sume, instanța de fond a avut în vedere, în mod temeinic, că din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și însușit de către inculpați, a reieșit că inculpații primeau pentru fiecare migrant traficat sume de până la 2.000 euro, în speța de față reținându-se traficarea a patru cetățeni străini. Față de cele mai sus expuse, și cum nici alte motive pentru desființarea sentinței apelate nu au putut fi reținute, Curtea, a constatat că sentința tribunalului este legală și temeinică sub toate aspectele de fapt și de drept.

Împotriva hotărârilor a formulat recurs inculpatul M.D., care a criticat, prin motivele depuse la data de 27 noiembrie 2013, condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și a solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, având în vedere că a recunoscut faptele, precum și circumstanțele favorabile rezultând din actele depuse la dosar. Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior. Primul termen a fost acordat la data de 6 decembrie 2013. La data de 6 decembrie 2013, recurentul a depus completări la motivele de recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului și modalității de executare.

A invocat, în acest sens, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, arătând că se impune, conform art. 5 din noul C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la infracțiunea de grup infracțional organizat, care în noua reglementare este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar cu privire la infracțiunea de trafic de migranți, aceasta se regăsește în art. 263 din noul C. pen., cu aceleași limite de pedeapsă. Având în vedere că prin aplicarea legii penale mai favorabile urmează să execute o pedeapsă într-un cuantum redus față de cea stabilită de instanțele inferioare, a solicitat aplicarea unei pedepse rezultante neprivative de libertate, în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (1) din noul C. pen.

Analizând recursul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiat, pentru motivele ce se vor expune în continuare. Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidență în prezenta speță. Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., Înalta Curte urmează a analiza incidența în cauză a acestora.

Preparator, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat și, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, și în fața instanței de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situația particulară a speței constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluționării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Constituția României. În consecință, în caz de situație tranzitorie, legal și constituțional, raportul juridic de drept penal va fi soluționat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcție de instituțiile penale incidente.

Față de cele arătate, Înalta Curte va analiza solicitarea recurentului de reducere a limitelor de pedeapsă prin prisma aplicării principiului legii penale mai favorabile. În ceea ce privește modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că întreaga construcție a C. pen. s-a realizat pe principiul aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome. Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Sintagma la care face referire art. 5 C. pen. trebuie înțeleasă în sensul de normă de drept penal.

Noțiunea de lege penală nu privește indisolubil un întreg act normativ care aduce atât modificări ale limitelor de pedeapsă pentru o anumită infracțiune, dar și modificări ale unor instituții precum concursul de infracțiuni, recidiva, măsuri de individualizare ale executării pedepsei etc. Așadar unitatea la care se face raportarea privește dispoziția penală și nu întreaga lege în cuprinsul căreia se găsește acea dispoziție penală. Conform art. 173 C. pen., prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege. Având în vedere dispozițiile at. 173 C. pen., Înalta Curte constată că aplicarea legii mai favorabile în condițiile art. 5 C. pen.

se face prin aplicarea normelor cu caracter penal din cuprinsul mai multor legi penale succesive, dacă este vorba de dispoziții care reglementează instituții penale care se pot aplica în mod independent (autonom). Concepția legiuitorului cu privire la aplicarea legii penale în funcție de instituțiile juridice autonome rezultă și din conținutul art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare a C. pen. conform căruia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Din acest text rezultă fără echivoc faptul că, în opinia legiuitorului, în caz de succesiune de legi incidente în materia pluralității de infracțiuni, mai întâi se stabilesc pedepsele pentru fiecare infracțiune aplicându-se legea mai favorabilă în cazul fiecăreia dintre ele și abia apoi, pornind de la pedepsele astfel stabilite, se pune problema aplicării tratamentului prevăzut pentru pluralitate. Prin urmare, legea penală în sensul art. 5 C. pen. trebuie înțeleasă ca o dispoziție cu caracter penal și nu ca o lege în sensul de act normativ în ansamblul său. În plus, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă nu se aplică în abstract, ci în concret, ținând cont de toate împrejurările cauzei, doar în acest mod putându-se respecta principiul constituțional enunțat anterior.

De asemenea, doar identificând legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituție autonomă, în parte, efectul acesteia devine previzibil, fiind respectat dreptul la un proces echitabil și principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, consacrate în art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (12) din Constituția României, respectiv art. 6 parag. 1 și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Adoptarea soluției contrare, aplicarea globală a legii penale mai favorabile, poate conduce nu numai la încălcarea principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, ci și la încălcarea principiului legalității pedepselor. În concluzie, Înalta Curte apreciază că singurul mecanism de evaluare și aplicare a legii penale mai favorabile constă în identificarea și aplicarea distinctă a fiecărei instituții autonome incidente în speță.

Aplicarea regulii miliar lex trebuie să se facă în funcție de instituțiile penale autonome, iar nu global. Procedând în acest mod, nu se creează o lex terticu interdicția fiind limitată la aplicarea concurentă a unor dispoziții din legi diferite cu privire la aceeași instituție. Înalta Curte constată că inculpatul M.D. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sancționată cu pedeapsa închisorii de Ia 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, incriminată în prezent în dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de Ia 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Întrucât dispozițiile C. pen. în vigoare sunt mai favorabile inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă, Înalta Curte, în aplicarea art. 5 C. pen. va reduce proporțional pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 8 luni închisoare. Întrucât și în noua reglementare este prevăzută obligativitatea pedepselor complementare, Înalta Curte va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, perioadă egală cu cea aplicată și de instanța de fond.

În ceea ce privește circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului de instanța de fond, este de observat că acestea nu au corespondent în dispozițiile legii noi, nefiind prevăzute în art. 75 C. pen. În acest context, Înalta Curte apreciază, în raport de doctrina și jurisprudența în materie, că circumstanțele atenuante nu sunt instituții susceptibile de a funcționa autonom. Astfel, aplicarea legii mai favorabile nu se face în doi pași, ei pe baza aprecierii globale. Pe cale de consecință, nu este posibilă aplicarea separată a dispozițiilor legale din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei și a circumstanțelor atenuante. Acestea se rețin conform legii determinate ea fiind mai favorabilă pentru inculpat.

Față de cele arătate, constatând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, va reține în sarcina acestuia, așa cum s-a menționat și anterior, infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea corespondentului procedural al art. 320 C. proc. pen. anterior, respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Referitor la cea de a doua infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea recurentului inculpat, infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută și pedepsită de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, ce are corespondent în dispozițiile C. pen. în vigoare în art. 263, dat fiind că ambele reglementări prevăd aceleași limite de pedeapsă, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, Înalta Curte constată că nu se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile, urmând a fi menținută condamnarea inculpatului dispusă prin hotărârile recurate.

Având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea celor două infracțiuni, Înalta Curte urmează a stabili pedeapsa rezultantă prin aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni. Ori, în cazul concursului de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile se face în două etape: într-o primă etapă se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă, în baza principiului legii penale mai favorabile și, într-o a două etapă, se aplică pedeapsa pentru concurs, în baza aceluiași principiu. Aplicarea legii penale mai favorabile în doi timpi este justificată de caracterul autonom al concursului de infracțiuni, așa încât aplicarea pedepsei rezultante este o operațiune autonomă în raport de stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune concurentă.

Ori, așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, odată fapta stabilită și pedeapsa aplicată conform uneia dintre legi, se poate recurge la instituțiile care funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile inculpatului. Întrucât tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil pe C. pen. anterior, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. anterior, Înalta Curte va contopi pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, respectiv 8 luni închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de trafic de migranți prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. anterior, art. 320 1 C. proc. pen. anterior, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. anterior, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Axând în vedere că potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. anterior, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969, Înalta Curte, va menține revocarea beneficiului suspendării condiționate, dispusă în temeiul art. 83 C. pen.

anterior, cu privire la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 666 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, pe care o va executa alături de pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, inculpatul M.D. urmând să execute, în total, pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii. Referitor la solicitarea recurentului inculpat de schimbare a modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., referitoare la suspendarea pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte apreciază că raportat la cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, instanța de recurs nu mai poate cenzura temeinicia pedepselor deja aplicate în cauză, sub aspectul modalității de executare. Prin modificările aduse C. proc. pen. anterior prin Legea nr. 2/2013, în speță prin modificarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14, în calea de atac a recursului se poate analiza doar legalitatea pedepselor aplicate. În aceste condiții, reducând pedeapsa aplicată recurentului inculpat, urmare a aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte va menține modalitatea de executare stabilită prin hotărârile recurate, neputându-le cenzura sub acest aspect. Față de cele arătate anterior, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursul declarat de inculpatul M.D., va casa în parte hotărârile pronunțate în cauză, în sensul celor arătate anterior în considerentele prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior;

PENTRU ACESTE MOTI