ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 657/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 657/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele
Prin sentința penală nr. 44 din 27
februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7426/40/2012, Tribunalul Botoșani a respins
cererea formulată de inculpați cu privire la schimbarea încadrării juridice din
infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea
prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Prin aceeași sentință
inculpatul M.D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire
grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., art. 74 alin. (2),
art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;
- trafic de migranți,
prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea
art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., art. 74
alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;
În temeiul
art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea
de 2 ani închisoare și s-au interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În temeiul
art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa
de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 666 din 15 martie 2010 a
Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din 11 octombrie
2010 a Curții de Apel Suceava și a adiționat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta
sentință, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare
și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)
C. pen., pe o durată de 1 an.
În cauză s-a făcut
aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Din pedeapsa de
executat s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie 2012
la 7 decembrie 2012.
Inculpatul M.F.
a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire
grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76
lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;
- trafic de migranți,
prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea
art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., art. 74
alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul
art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai
grea de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În cauză s-a făcut
aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul
art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat
executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se
atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Din pedeapsa de
executat a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie
2012 la 8 decembrie 2012.
Inculpatul F.I.
a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire
grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit.
c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;
- trafic de migranți,
prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea
art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., art. 74
lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul
art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea
de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În cauză s-a făcut
aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul
art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat
executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se
atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Din pedeapsa de
executat s-a dedus durata reținerii din data de 9 octombrie 2012.
Inculpatul O.C.
a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire
grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., art. 74 lit. a),
art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;
- trafic de migranți,
prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea
art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., art. 74
lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul
art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea
de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În cauză s-a făcut
aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul
art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat
executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se
atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Inculpatul S.A.
a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire
grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit.
c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;
- trafic de migranți,
prevăzut și pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea
art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., art. 74
lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul
art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea
de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În cauză s-a făcut
aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul
art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat
executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se
atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Inculpatul I.V.
a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire
grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit.
c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;
- complicitate
la infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută și pedepsită de art. 26 C.
pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41
alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., art. 74 lit. a)
și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul
art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea
de 2 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În cauză s-a făcut
aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul
art. 81, art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat
executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se
atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
A fost menținută
măsura preventivă față de inculpații M.D. și M.F. luată prin încheierea nr. 103
din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Botoșani, modificată pentru inculpatul M.D.
prin încheierea din 18 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul
art. 73 din O.U.G. nr. 105/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat
în folosul statului de la inculpați suma de 8.000 euro, respectiv de la fiecare
inculpat câte 1.334 euro.
Fiecare inculpat
a fost obligat să plătească statului câte 1.100 RON fiecare, cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a pronunța
această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 11
septembrie 2011, inculpatul M.D., din localitatea Botoșani, a găzduit la locuința
sa din str. A.S., localitatea Botoșani, patru cetățeni de origine afro-asiatică,
cetățeni care au intrat ilegal în România în data de 10 septembrie 2011 prin P.T.F
Giurgiu cu documente de călătorie false sau falsificate, cu un autocar aparținând
firmelor de transport internațional T. sau M. în jurul orei 04:00.
Cei patru cetățeni
și-au continuat deplasarea cu același mijloc de transport până la intrare în municipiul
Botoșani de unde au fost preluați de către inculpatul M.D. și conduși la locuința
acestuia.
Pentru serviciile
oferite (găzduire, procurare de documente și transport), inculpatul M.D., a solicitat
celor trei persoane de origine afro-asiatică suma de 2.000 de euro pentru fiecare.
Inculpatul M.D.
a fost ajutat în activitatea infracțională de către inculpatul F.I., care în schimbul
sumei de 1.700 euro a preluat în data de 11 septembrie 2011 cu autoturismul marca
Y1, doi cetățeni de origine afro-asiatică de la locuința inculpatului M.D. cu scopul
de ai transporta către frontiera de vest a țării, urmând ca aceștia să treacă frontiera
către țări din spațiul Schengen.
Astfel, la data
de 12 septembrie 2011, în P.T.F. Borș, a fost identificat autoturismul marca Y1
de culoare negru, condus de către inculpatul F.I., în care se aflau doi cetățeni
de origine afro-asiatică care au prezentat pentru control la trecerea frontierei
două cărți de identitate românești aparținând numiților P.M.G. și O.C. La controlul
de frontieră s-a constatat faptul că cei doi afro-asiatici din autoturism nu sunt
una și aceeași cu persoanele din fotografiile documentelor prezentate la control,
motiv pentru care persoanele în cauză au fost trecute pentru verificări amănunțite
în linia a doua și li s-au întocmit actele premergătoare începerii urmăririi penale,
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals privind identitatea și tentativă
de trecere ilegală a frontierei de stat.
Din investigațiile
efectuate a reieșit faptul că la data de 19 septembrie 2011, în jurul orei 03:40,
în timp ce se aflau în gara Oradea inculpații M.D. și F.I. au comandat telefonic
un taxi. Cei doi au solicitat taximetristei venită să preia comanda, identificată
ulterior ca fiind numita T.N.L., să-i ducă până în localitatea S., Ungaria. Când
au ajuns în localitatea N., în jurul orei 04:00, în dreptul stației benzinăriei,
inculpatul M.D. a coborât din taxi și s-a întâlnit cu doi cetățeni cărora le-a înmânat
un pașaport și o carte de identitate. Inculpatul M.D. a spus taximetristei că s-a
răzgândit și că nu mai merge la S. împreună cu prietenul său cu care a urcat din
gară ci doar celelalte două persoane, menționând faptul că acestea au documente
de călătorie în regulă.
Ulterior, în jurul
orelor 05:00, în P.T.F. Nădlac, s-a prezentat pe sensul de ieșire din țară conducând
autoturismul marca Y2, autoturism inscripționat „TAXI”, numita T.N.L., în autoturism
aflându-se ca pasageri două persoane de sex bărbătesc, care s-au legitimat la controlul
frontierei după cum urmează:
- o persoană de
sex bărbătesc, care s-a legitimat cu pașaportul românesc, pe numele A.C.A.;
- o persoană de
sex bărbătesc, care s-a legitimat cu cartea de identitate, pe numele T.C.R.
La controlul de
frontieră s-a constatat faptul că cei doi bărbați din autoturism nu sunt una și
aceeași cu persoanele din fotografiile documentelor prezentate la control, motiv
pentru care persoanele în cauză au fost trecute pentru verificări amănunțite în
linia a doua.
La sediul P.T.F
Nădlac, persoanele în cauză au declarat că se numesc I.S.A., respectiv A.M.
În urma verificărilor
efectuate în baza de date rezultă faptul că pe datele de identitate declarate, aceștia
nu figurează ca intrați sau ieșiți legal în/din țară. Totodată, sus-numiții nu figurează
în baza de date a S.P.F. Nădlac. Numitul I.S.A. figurează ca solicitant de azil
în România, cererea sa fiind înregistrată la O.R.I., Centrul Timișoara.
Cartea de identitate
și pașaportul, figurează eliberate legal de autoritățile române și nu figurează
anulate sau pierdute.
În urma investigațiilor
efectuate la nivelul I.J.P.F. Botoșani a reieșit faptul că actele de identitate
prezentate la controlul frontierei de către cei doi cetățeni de origine afro-asiatică
au fost procurate de către inculpatul M.D.
Inculpatul M.D.
a abandonat printre bagajele celor doi cetățeni străini sus-menționați și o borsetă
conținând bunuri personale.
La data de 25
septembrie 2011, inculpatul M.D. a plecat însoțit de fratele său, inculpatul M.F.
în Istanbul-Turcia, pentru a aranja cu persoanele de contact de acolo efectuarea
unui nou transport de migranți.
La data de 30
septembrie 2011, inculpatul M.D. s-a deplasat, însoțit de inculpatul F.I. în localitatea
R., județul Neamț, pentru a se întâlni cu niște persoane de etnie rromă, de la care
urma să cumpere niște documente de identitate.
La data de 2 octombrie
2011, inculpatul M.D. s-a deplasat, însoțit de inculpații M.F. și O.C. în Istanbul,
la hotelul „A.”, de unde au preluat o persoană de origine arabă.
La data de 4 octombrie
2011, cei trei, însoțiți de o persoană de origine arabă s-au întors din Turcia în
Botoșani cu două autocare diferite, aparținând firmelor de transport internațional
T. și M. Persoana de origine arabă a venit cu auto carul firmei M., fiind însoțit
de inculpatul M.F. De la autogara, aceștia s-au deplasat cu auto turismul inculpatul
S.A., către locuința inculpatului M.D. După câteva ore, persoana de origine arabă
a fost condusă pe str. M.K., la domiciliul inculpatului I.V., fiind găzduit de acesta
în perioada 4-6 octombrie 2011.
La data de 6 octombrie
2011, orele 07:50, persoana de origine arabă a fost mutată la domiciliul inculpatului
M.D., unde a stat până pe data de 9 octombrie 2011.
La data de 9 octombrie
2011, inculpații M.D., F.I. și persoana de origine arabă s-au deplasat cu mașina
condusă de învinuitul A.V., înspre Oradea.
La data de 10
octombrie 2011, ora 01:00, persoanele sus menționate au ajuns în P.T.F. Borș, prilej
cu care persoana de origine arabă s-a legitimat cu o carte de identitate românească,
emisă pe numele F.V.D., fratele inculpatului F.I. În urma verificărilor efectuate
a reieșit că persoana în cauză se numește R.O. și este de naționalitate siriană.
La data de 10
octombrie 2011, inculpatul M.D. și-a continuat drumul către Germania, însoțit de
inculpatul F.I. și învinuitul A.V., revenind în România pe data de 14 octombrie
2011.
La data de 24
octombrie 2011, inculpatul M.D. a primit prin W.U. de la numitul „X”, suma de 300
de euro, bani ce urmau a fi folosiți pentru ca inculpatul M.D. să se deplaseze la
Istanbul cu încă trei persoane de naționalitate română, ale căror documente de călătorie
să fie folosite pentru introducerea în țară a migranților ilegali, călătorie care
nu a mai avut loc.
Ulterior, la mijlocul
lunii decembrie 2011, din cauza datoriilor acumulate și a lipsei unui venit sigur,
inculpatul M.D. se deplasează în Franța, unde își găsise de munca prin intermediul
unei rude, loc în care a rămas până la data de 11 aprilie 2012, când a revenit în
România.
Imediat după revenirea
în România, inculpatul M.D. l-a contactat pe învinuitul S.A. iar la data de 12 aprilie
2012 s-a deplasat cu mașina acestuia în Republica Moldova, cel mai probabil la concubina
inculpatului M.D., numita R.M., cetățean al Republicii Moldova, unde a rămas până
la data de 17 aprilie 2012 când s-a întors în România prin P.T.F. Stânca în jurul
orei 10:00.
La data de 17
aprilie 2012, inculpații M.D. și S.A., împreună cu un cetățean român, cu prenumele
„V.” au convenit să se deplaseze în Franța, unde inculpatul M.D. avea posibilități
de angajare pentru aceștia. Deplasarea urmând a fi efectuată cu autoturismul proprietatea
inculpatului S.A.
În sarcina inculpatului
M.F., fratele inculpatului M.D., s-a reținut faptul că și împreună cu acesta s-a
deplasat în Turcia de unde a preluat persoanele ce urmau a fi traficate. De asemenea,
a facilitat transportul migranților și procurarea de documente de identitate pentru
aceștia.
Astfel, la data
de 25 septembrie 2011, s-a deplasat cu inculpatul M.D. în Istanbul, pentru a vedea
persoanele ce urmau a fi introduse în mod ilegal în țară și a le procura documente
de identitate care să semene cu fizionomia acestora.
La data de 2 octombrie
2011 l-a însoțit pe inculpatul M.D. în Turcia și a venit în autocarul firmei M.
însoțit de persoana de origine arabă identificată ulterior ca fiind cetățeanul de
origine siriană R.O.
La data de 5 octombrie
2011 s-a deplasat din nou în Istambul, la hotel „A.”, pentru a vedea dacă persoana
de origine arabă cunoscută sub apelativul „Z.”, seamănă cu fotografia dintr-un pașaport
românesc pe care îl avea asupra sa. Tot la data respectivă, inculpatul M.F. a fost
contactat de inculpatul M.D., care i-a cerut să fotografieze alte trei persoane
de origine arabă, pe care urmau să le introducă în mod ilegal în România, în vederea
procurării de acte de identitate românești, aparținând unor persoane cu fizionomii
asemănătoare.
De asemenea, pe
numele inculpatului M.F. au fost trimise diferite sume de bani din Germania, de
la o persoană cunoscută sub numele Z.A.A.
La data de 4 noiembrie
2011, numita C.T., a intrat în România prin P.T.F. Stânca. Aceasta a fost preluată
de inculpatul M.F., care a transportat-o și cazat-o la locuința fratelui său, inculpatul
M.D., unde aceasta a stat până la data de 14 noiembrie 2011. În această perioadă,
inculpatul M.D. a procurat o carte de identitate românească, aparținând numitei
B.R.C.
La data de 14
noiembrie 2011, numita C.T., însoțită de inculpatul M.F. s-a prezentat pe sensul
de ieșire din țară în P.T.F. Borș, încercând să părăsească teritoriul României cu
cartea de identitate procurată de inculpatul M.D. La efectuarea controlului de frontieră,
lucrătorii P.T.F. au constatat faptul că persoana din cartea de identitate nu corespunde
cu deținătoarea acesteia, drept pentru care au întocmit numitei C.T. dosar penal
pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea și tentativă de trecere
ilegală a frontierei.
În ce-l privește
pe inculpatul F.I., acesta s-a ocupat cu transportul efectiv și procurarea documentelor
de identitate pentru cetățenii străini.
La data de 11
septembrie 2011, a preluat cu autoturismul marca Y1 pe cei trei cetățeni de origine
afro-asiatică de la locuința inculpatului M.D. cu scopul de a-i transporta către
frontiera de vest a țării, urmând ca aceștia să treacă frontiera către țări din
spațiul Schengen.
La data de 12
septembrie 2011, în P.T.F. Borș, a fost identificat autoturismul marca Y1 de culoare
negru, condus de către inculpatul F.I., în care se aflau doi cetățeni de origine
afro-asiatică care au prezentat pentru control la trecerea frontierei două cărți
de identitate românești aparținând numiților P.M.G. și O.C. La data de 19 septembrie
2011, în jurul orei 03:00, în timp ce se aflau în gara Oradea inculpații M.D. și
F.I. au comandat telefonic un taxi. Cei doi au solicitat taximetristei venită să
preia comanda să-i ducă până în localitatea S., Ungaria. Când au ajuns în localitatea
N., în jurul orei 04:00, inculpatul M.D. a coborât din taxi s-a întâlnit cu doi
cetățeni cărora le-a înmânat un pașaport și o carte de identitate. Inculpatul M.D.
i-a spus taximetristei că s-a răzgândit și că nu mai merge la S. împreună cu prietenul
său cu care a urcat din gară ci doar celelalte două persoane, menționând faptul
că acestea au documente de călătorie în regulă.
La data de 30
septembrie 2011, inculpații M.D. și F.I. s-au deplasat în localitatea R., județul
Neamț, pentru a se întâlni cu câteva persoane de etnie rromă, de la care urma să
cumpere documente de identitate.
La data de 9 octombrie
2011 s-a deplasat împreună cu inculpatul M.D. și cetățeanul de origine siriană R.O.
către P.T.F. Borș încercând să-l scoată pe acesta în mod ilegal din țară, cu cartea
de identitate a fratelui său F.V.D.
În perioada 4
octombrie 2011-9 octombrie 2011 a avut grijă de cazarea cetățeanului sirian R.O.
Documentele sale
de identitate se aflau în permanență asupra inculpaților M.D. sau M.F., care le
foloseau pentru a introduce în mod ilegal în România migranți.
Inculpatul O.C.
s-a ocupat cu transportul efectiv și procurarea documentelor de identitate pentru
cetățenii străini.
A reieșit din
probatoriul administrat că acesta are legături strânse cu inculpatul S.A. și împreună
cu acesta a participat la sprijinirea activităților infracționale desfășurate de
inculpatul M.D.
La data de 12
septembrie 2011, una dintre cele două persoane de origine arabă reținute la P.T.F.
Borș, s-a legitimat cu cartea de identitate aparținând inculpatului O.C.
La data de 2 octombrie
2011 s-a deplasat împreună cu inculpatul M.D. la Istanbul.
În perioada 4
octombrie 2011-9 octombrie 2011 a avut grijă de cazarea cetățeanului sirian R.O.
În ce privește
pe inculpatul S.A., a reieșit din probele administrate în cursul urmăririi penale
că în luna octombrie 2011, a fost identificat inculpatul S.A. care este un apropiat
al inculpatului M.D., cu care s-a întâlnit frecvent și avea cunoștință despre preocupările
infracționale ale acestuia, fiind folosit de acesta ca șofer.
Astfel, la data
de 4 octombrie 2011, în jurul orei 13:00, inculpatul S.A. s-a deplasat cu autoturismul
marca Y3 în localitatea S., județul Suceava, de unde i-a preluat pe inculpații M.D.
și O.C., ce se întorceau din Turcia cu un autocar aparținând operatorului de transport
internațional T., ce se defectase. În jurul orei 13:00, aceștia au ajuns cu autoturismul
în fața autogării din municipiul Botoșani, în dreapta șoferului aflându-se inculpatul
M.D. iar pe bancheta din spate fiind observat inculpatul O.C. Autoturismul a fost
parcat în parcarea din incinta autogării municipiului Botoșani după care cei trei
au intrat în barul ce aparține de SC A.D. SRL unde s-au întâlnit și au luat loc
la masa la care stătea inculpatul M.F. și cetățeanul de origine arabă R.O.
La ora 14:10,
din incinta barului au ieșit inculpații M.D., M.F. și O.C., cetățeanul de origine
arabă R.O. și inculpatul S.A. Aceștia au discutat timp de câteva secunde în fața
barului după care s-au deplasat înspre parcarea din incinta autogării municipiului
Botoșani. În parcare, cei cinci s-au urcat în autoturismul marca Y3 condus de inculpatul
S.A., la locuința inculpatului M.D.
Tot în luna octombrie
inculpatul S.A. a efectuat deplasări, la solicitarea inculpatului M.D., în mai
multe localități din județul Botoșani, deoarece inculpatul M.D. nu posedă permis
de conducere.
În luna noiembrie
inculpații S.A. și O.C., în urma unor neînțelegeri cu inculpatul M.D., au purtat
unele discuții cu un cetățean de origine arabă, cunoscut sub apelativul „Q.”, care
se află în Germania, și care le propune să introducă ilegal în România, pe ruta
Grecia-Bulgaria-România, prin metoda substituirii de persoană, folosind cărți de
identitate românești, patru cetățeni de origine arabă, în schimbul unor sume de
bani, aceștia fiind de acord.
În cursul lunii
aprilie 2012, inculpatul S.A., a fost contactat telefonic de un bărbat pe nume „F.”,
care i-a propus să îl ajute la facilitarea introducerii/scoaterii în/din România,
către state din spațiul U.E./Schengen a unor persoane de cetățenie arabă sau afro-asiatică.
Ulterior sărbătorilor
Pascale, inculpatul S.A. a plecat la muncă în Franța împreună cu inculpatul M.D.,
nemairevenind în țară.
În sarcina inculpatului
I.V. s-a reținut că, în perioada 4-6 octombrie 2011 l-a găzduit la domiciliul său
de pe strada M.K., pe cetățeanul de origine siriană R.O.
În perioada 4-14
noiembrie 2011, la solicitarea inculpatului M.D., a găzduit la domiciliul său pe
numita C.T.
Împotriva acestei
sentințe au formulat apel inculpații M.D., M.F., F.I. și S.A., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate fiind consemnate în partea introductivă
a deciziei de față.
Prin decizia penală
nr. 90 din 17 iunie 2013 Curtea de Apel Suceava secția penală și pentru cauze
cu minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.D., M.F.,
F.I. și S.A.
I-a obligat pe
inculpații M.D. și M.F. să plătească statului suma de câte 500 RON fiecare cu titlu
de cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300 RON reprezentând onorariile
celor doi avocați desemnați din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului
Justiției către Baroul Suceava.
I-a obligat pe
inculpații F.I. și S.A. să plătească statului suma de câte 275 RON fiecare cu titlu
de cheltuieli judiciare din care, sumele de câte 75 RON pentru onorariile parțiale
ale celor doi avocați desemnați din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului
Justiției către Baroul Suceava.
Examinând apelurile
prin prisma motivelor invocate cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept,
în conformitate cu dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constatat
apelurile neîntemeiate.
Din ansamblul
probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal
de sesizare din oficiu, ordonanțe de extindere a cercetărilor, procese-verbale de
efectuare de investigații și verificări, procese-verbale de transcriere a interceptărilor
convorbirilor telefonice, procese-verbale și planșe fotografice întocmite cu ocazia
înregistrării de imagini și comunicări și supravegheri operative,
procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, procese-verbale de efectuare
a perchezițiilor domiciliare, proces-verbal de efectuare a perchezițiilor informatice,
declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, declarațiile inculpaților,
procese-verbale de predare-primire bunuri, rapoarte de constatare tehnico-științifică,
coroborate și cu declarațiile inculpaților, care în fața instanței de fond au recunoscut
faptele pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitat aplicarea procedurii
simplificate prevăzută la art. 320
1
C. proc. pen., Curtea a reținut,
așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că în cursul anului 2011, în
scopul obținerii unor importante beneficii materiale, inculpații, cetățeni români
și străini au constituit un grup infracțional organizat, recrutând, cazând și transportând
către țări din spațiul Schengen (cu predilecție în Germania și Austria), mai multe
persoane de origine afro-asiatică, precum și cetățeni moldoveni, ieșirea acestora
din țară fiind înlesnită prin procurarea și înmânarea de documente de identitate
românești. Segmentul extern al grupării este constituit din numiții „X” și „XX”,
aceștia având rolul de a coordona activitatea grupării în sensul că efectuau recrutarea
migranților, plata pentru „serviciile prestate” de către membrii segmentului românesc,
stabilirea detaliilor referitoare la transport, locul de întâlnire, locul de destinație,
etc.
Având în vedere
situația de fapt descrisă pe larg de prima instanța, în mod legal s-a apreciat că
în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire
grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003 și nu aceea prevăzută la art. 8 din același act normativ, așa cum au
solicitat inculpații.
Astfel, în conformitate
cu dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat
se înțelege „grupul structurat format din trei sau mai multe persoane care există
pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai
multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar
sau alt beneficiu material”.
Din analiza textului
legal mai sus citat, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe
persoane și să funcționeze pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat, în
cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică prestabilită, o ierarhizare în
rândul membrilor grupului, respectiv rolul fiecărui membru în comiterea infracțiunilor
să fie dinainte cunoscut.
Ori, în speța
de față, sunt întrunite aceste condiții atâta timp cât inculpații au avut în cadrul
grupării roluri bine determinate, activitatea acestora fiind structurată, fiecare
având un rol bine determinat în cadrul grupului.
Astfel, din probatoriul
administrat în cauză a reieșit că inculpatul M.D. este liderul segmentului românesc
al grupării, acesta ocupându-se cu stabilirea contactelor, transportul migranților
din Turcia în România și, ulterior din statele U.E. sau Schengen, ocupându-se cu
procurarea documentelor de identitate și facilitarea cazării migranților pe teritoriul
României.
Inculpatul M.F.,
în calitate de frate al inculpatului M.D. s-a deplasat împreună cu acesta în Turcia
de unde a preluat persoane ce urmau a fi traficate. În cadrul grupului a facilitat
transportul migranților și procurarea de documente de identitate pentru aceștia.
În ce-i privește
pe inculpații F.I., O.C. și S.A., aceștia, în cadrul grupării, au avut ca activitate
transportul efectiv și procurarea de documente de identitate pentru migranți.
Referitor la inculpatul
I.V., acesta a avut ca activitate în cadrul grupării, cazarea migranților, dintre
care au fost identificați numiții R.O. și C.T.
Față de aceste
considerente, în mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare de încadrare
juridică formulată de inculpați, prin apărători ca fiind neîntemeiată.
Prin urmare, fiind
întrunite elementele constitutive și ale infracțiunii de trafic de migranți, prevăzute
și pedepsite de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu modificările și completările
aduse de Legea nr. 243/2002, infracțiune comisă de inculpați în formă continuată
sub forma autoratului în ceea ce privește pe inculpații M.D., M.F., S.A., O.C. și
F.I. și sub forma complicității comisă de către inculpatul I.V., în mod just s-a
reținut de către prima instanță vinovăția inculpaților pentru aceste fapte și li
s-a aplicat câte o pedeapsă în baza textelor de lege mai sus-arătate.
În ce privește
stabilirea și individualizarea pedepselor, aspect criticat de inculpați prin apelurile
de față, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o justă individualizare a
acestora, având în vedere criteriile prevăzute la art. 72 C. pen., în conformitate
cu care, la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile generale
a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol
social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală.
Astfel, pentru
inculpatul M.D., Tribunalul Botoșani a avut în mod corect în vedere, pe lângă criteriile
generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatului,
care a comis fapta în termenul de încercare al suspendării condiționate în ce privește
pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 666 din
15 martie 2010 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin decizia penală
nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, că este cunoscut cu comportări
bune în familie și societate, lucru reieșit din actele depuse de acesta în circumstanțiere
și a apreciat că se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, prevăzute
de art. 74 alin. (2) C. pen., care au permis coborârea pedepselor sub minimul special.
Întrucât inculpatul
a comis două fapte în concurs, în mod legal s-a făcut în cauză aplicarea art. 33
lit. a), art. 34 C. pen.
Referitor la modalitatea
de executare a pedepsei, având în vedere că în cauză a fost necesar a se da eficiență
dispozițiilor art. 83 C. pen., în mod corect s-a aplicat inculpatului o pedeapsă
cu închisoare cu executare în regim de detenție.
În ce-l privește
pe inculpatul M.F., la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond
a avut în vedere, în mod judicios, faptul că acesta are antecedente penale, însă
față de pedeapsa la care a fost condamnat s-a împlinit termenul de reabilitare,
starea de sănătate precară a acestuia, lucru reieșit din actele medicale depuse
la dosar și, a apreciat că și față de acest inculpat se pot reține circumstanțe
atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., care a permis coborârea pedepsei
sub minimul special.
De asemenea, având
în vedere că inculpatul a comis două fapte în concurs real, în mod legal prima instanță
a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.
Referitor la modalitatea
de executare a pedepsei, Tribunalul Botoșani a apreciat în mod just că pentru reeducarea
acestuia este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoare a cărei executare să
fie suspendată condiționat.
Cât privește critica
adusă de acest inculpat sentinței apelate, referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor
art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, Curtea nu a primit această critică, atâta
timp cât respectivul text de lege prevede ca pedeapsa stabilită de judecător pentru
infracțiunea mijloc să nu depășească limitele pedepselor prevăzută de lege pentru
infracțiunea scop și nicidecum cuantumul pedepsei stabilit de instanță pentru infracțiunea
scop.
Referitor la inculpații
F.I. și S.A. în mod temeinic instanța de fond a avut în vedere la individualizarea
pedepselor, faptul că aceștia nu au antecedente penale, sunt cunoscuți cu comportări
bune în familie și societate așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse
la dosarul cauzei, că au avut o poziție procesuală corectă, recunoscând faptele
reținute în sarcina lor, și a apreciat că și pentru acești inculpați s-au putut
reține circumstanțe atenuante care a permis coborârea pedepselor sub minimul special
și că, pe cale de consecință, pot să beneficieze de dispozițiile art. 81 C.
pen.
Față de motivele
arătate mai sus, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanță celor
patru inculpați apelanți au fost în mod judicios individualizate atât sub aspectul
cuantumului cât și al modalității de executare, exprimând gradul concret de pericol
social al infracțiunilor și periculozitatea inculpaților, încât nu se impune o reducere
a acestora, așa cum ei au solicitat.
De asemenea, prima
instanță a menținut în mod corect măsura preventivă față de inculpații M.D. și M.F.
luată prin încheierea nr. 103 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Botoșani, modificată
pentru inculpatul M.D. prin încheierea din 18 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă
a hotărârii.
În fine, în cauză
s-a făcut, în mod legal, și aplicarea art. 73 din O.U.G. nr. 105/2001 raportat la
art. 118 lit. e) C. pen., în sensul că s-a confiscat de la inculpați, în folosul
statului suma de 8.000 euro, respectiv de la fiecare inculpat câte 1.334 euro.
La confiscarea
acestei sume, instanța de fond a avut în vedere, în mod temeinic, că din probatoriul
administrat în cursul urmăririi penale și însușit de către inculpați, a reieșit
că inculpații primeau pentru fiecare migrant traficat sume de până la 2.000 euro,
în speța de față reținându-se traficarea a patru cetățeni străini.
Față de cele mai
sus expuse, și cum nici alte motive pentru desființarea sentinței apelate nu au
putut fi reținute, Curtea, a constatat că sentința tribunalului este legală și temeinică
sub toate aspectele de fapt și de drept.
Împotriva hotărârilor
a formulat recurs inculpatul M.D., care a criticat, prin motivele depuse la data
de 27 noiembrie 2013, condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunile
prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. (1) din O.U.G.
nr. 105/2001 și a solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, având
în vedere că a recunoscut faptele, precum și circumstanțele favorabile rezultând
din actele depuse la dosar.
Recursul a fost
întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. anterior.
Primul termen
a fost acordat la data de 6 decembrie 2013.
La data de 6 decembrie
2013, recurentul a depus completări la motivele de recurs, solicitând reindividualizarea
pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului și modalității de executare.
A invocat, în
acest sens, cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 14 și pct.
17
2
C. proc. pen. anterior, arătând că se impune, conform art. 5 din
noul C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la infracțiunea de
grup infracțional organizat, care în noua reglementare este pedepsită cu închisoarea
de la 1 la 5 ani, iar cu privire la infracțiunea de trafic de migranți, aceasta
se regăsește în art. 263 din noul C. pen., cu aceleași limite de pedeapsă. Având
în vedere că prin aplicarea legii penale mai favorabile urmează să execute o pedeapsă
într-un cuantum redus față de cea stabilită de instanțele inferioare, a solicitat
aplicarea unei pedepse rezultante neprivative de libertate, în conformitate cu dispozițiile
art. 91 alin. (1) din noul C. pen.
Analizând recursul
declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Înalta
Curte apreciază că este întemeiat, pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Preparator,
Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile
în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva
hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența
aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la
recurs, situație incidență în prezenta speță.
Având în vedere
că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014,
au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., Înalta
Curte urmează a analiza incidența în cauză a acestora.
Preparator, cu
privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul
legii mai blânde poate fi invocat și, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare
a procesului, inclusiv, direct, și în fața instanței de recurs, fiind vorba de un
motiv de ordine publică. Situația particulară a speței constând în intervenirea
unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluționării căii de atac
a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în
art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Constituția României. În consecință,
în caz de situație tranzitorie, legal și constituțional, raportul juridic de drept
penal va fi soluționat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită
în funcție de instituțiile penale incidente.
Față de cele arătate,
Înalta Curte va analiza solicitarea recurentului de reducere a limitelor de pedeapsă
prin prisma aplicării principiului legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește
modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că
întreaga construcție a C. pen. s-a realizat pe principiul aplicării legii penale
mai favorabile pe instituții autonome.
Potrivit art.
5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea
definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea
mai favorabilă.
Sintagma la care
face referire art. 5 C. pen. trebuie înțeleasă în sensul de normă de drept penal.
Noțiunea de lege penală nu privește indisolubil un întreg act normativ care aduce
atât modificări ale limitelor de pedeapsă pentru o anumită infracțiune, dar și modificări
ale unor instituții precum concursul de infracțiuni, recidiva, măsuri de individualizare
ale executării pedepsei etc. Așadar unitatea la care se face raportarea privește
dispoziția penală și nu întreaga lege în cuprinsul căreia se găsește acea dispoziție
penală.
Conform art. 173
C. pen., prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă
în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării
lor aveau putere de lege.
Având în vedere
dispozițiile at. 173 C. pen., Înalta Curte constată că aplicarea legii mai favorabile
în condițiile art. 5 C. pen. se face prin aplicarea normelor cu caracter penal din
cuprinsul mai multor legi penale succesive, dacă este vorba de dispoziții care reglementează
instituții penale care se pot aplica în mod independent (autonom).
Concepția legiuitorului
cu privire la aplicarea legii penale în funcție de instituțiile juridice autonome
rezultă și din conținutul art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare
a C. pen. conform căruia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni
se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din
structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte
infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Din
acest text rezultă fără echivoc faptul că, în opinia legiuitorului, în caz de succesiune
de legi incidente în materia pluralității de infracțiuni, mai întâi se stabilesc
pedepsele pentru fiecare infracțiune aplicându-se legea mai favorabilă în cazul
fiecăreia dintre ele și abia apoi, pornind de la pedepsele astfel stabilite, se
pune problema aplicării tratamentului prevăzut pentru pluralitate.
Prin urmare, legea
penală în sensul art. 5 C. pen. trebuie înțeleasă ca o dispoziție cu caracter penal
și nu ca o lege în sensul de act normativ în ansamblul său.
În plus,
Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă nu se aplică în abstract,
ci în concret, ținând cont de toate împrejurările cauzei, doar în acest mod putându-se
respecta principiul constituțional enunțat anterior. De asemenea, doar identificând
legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituție autonomă, în parte, efectul
acesteia devine previzibil, fiind respectat dreptul la un proces echitabil și principiul
legalității infracțiunilor și pedepselor, consacrate în art. 21 alin. (3) și
art. 23 alin. (12) din Constituția României, respectiv art. 6 parag. 1 și art. 7
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Adoptarea soluției
contrare, aplicarea globală a legii penale mai favorabile, poate conduce nu numai
la încălcarea principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile,
ci și la încălcarea principiului legalității pedepselor.
În concluzie,
Înalta Curte apreciază că singurul mecanism de evaluare și aplicare a legii penale
mai favorabile constă în identificarea și aplicarea distinctă a fiecărei instituții
autonome incidente în speță. Aplicarea regulii miliar lex trebuie să se facă în
funcție de instituțiile penale autonome, iar nu global. Procedând în acest mod,
nu se creează o lex terticu interdicția fiind limitată la aplicarea concurentă a
unor dispoziții din legi diferite cu privire la aceeași instituție.
Înalta Curte constată
că inculpatul M.D. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de constituire
a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
sancționată cu pedeapsa închisorii de Ia 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi,
incriminată în prezent în dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen., sancționată cu
pedeapsa închisorii de Ia 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
Întrucât dispozițiile
C. pen. în vigoare sunt mai favorabile inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă,
Înalta Curte, în aplicarea art. 5 C. pen. va reduce proporțional pedeapsa aplicată
inculpatului M.D. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat
prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.
proc. pen. la 8 luni închisoare.
Întrucât și în
noua reglementare este prevăzută obligativitatea pedepselor complementare,
Înalta Curte va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă
de 1 an, perioadă egală cu cea aplicată și de instanța de fond.
În ceea ce privește
circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului de instanța de fond,
este de observat că acestea nu au corespondent în dispozițiile legii noi, nefiind
prevăzute în art. 75 C. pen.
În acest context,
Înalta Curte apreciază, în raport de doctrina și jurisprudența în materie, că circumstanțele
atenuante nu sunt instituții susceptibile de a funcționa autonom. Astfel, aplicarea
legii mai favorabile nu se face în doi pași, ei pe baza aprecierii globale. Pe cale
de consecință, nu este posibilă aplicarea separată a dispozițiilor legale din legile
succesive privind încadrarea juridică a faptei și a circumstanțelor atenuante. Acestea
se rețin conform legii determinate ea fiind mai favorabilă pentru inculpat.
Față de cele arătate,
constatând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, va reține în sarcina
acestuia, așa cum s-a menționat și anterior, infracțiunea prevăzută de art. 367
alin. (1) C. pen. cu aplicarea corespondentului procedural al art. 320 C. proc.
pen. anterior, respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Referitor la cea
de a doua infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea recurentului inculpat,
infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută și pedepsită de art. 71 alin. (1)
din O.U.G. nr. 105/2001, ce are corespondent în dispozițiile C. pen. în vigoare
în art. 263, dat fiind că ambele reglementări prevăd aceleași limite de pedeapsă,
respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, Înalta Curte constată că nu se pune problema
stabilirii legii penale mai favorabile, urmând a fi menținută condamnarea inculpatului
dispusă prin hotărârile recurate.
Având în vedere
că în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea celor două infracțiuni, Înalta
Curte urmează a stabili pedeapsa rezultantă prin aplicarea tratamentului sancționator
al concursului de infracțiuni.
Ori, în cazul
concursului de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile se face în două
etape: într-o primă etapă se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă,
în baza principiului legii penale mai favorabile și, într-o a două etapă, se aplică
pedeapsa pentru concurs, în baza aceluiași principiu. Aplicarea legii penale mai
favorabile în doi timpi este justificată de caracterul autonom al concursului de
infracțiuni, așa încât aplicarea pedepsei rezultante este o operațiune autonomă
în raport de stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune concurentă.
Ori, așa cum s-a
arătat și în literatura de specialitate, odată fapta stabilită și pedeapsa aplicată
conform uneia dintre legi, se poate recurge la instituțiile care funcționează independent
din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile inculpatului.
Întrucât tratamentul
sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil pe C. pen. anterior,
în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. anterior, Înalta Curte va contopi
pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, respectiv 8 luni închisoare pentru
infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art.
367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu pedeapsa
de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de trafic de migranți
prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41
alin. (2), art. 42 C. pen. anterior, art. 320
1
C. proc. pen. anterior,
art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. anterior, urmând ca acesta să execute
pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.
Axând în vedere
că potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate
a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. anterior, inclusiv sub aspectul revocării
sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969, Înalta Curte, va menține
revocarea beneficiului suspendării condiționate, dispusă în temeiul art. 83 C.
pen. anterior, cu privire la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 666 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin
decizia penală nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, pe care o
va executa alături de pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, inculpatul M.D. urmând
să execute, în total, pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, precum și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.
(1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
Referitor la solicitarea
recurentului inculpat de schimbare a modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor
art. 91 C. pen., referitoare la suspendarea pedepsei sub supraveghere, Înalta
Curte apreciază că raportat la cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen. anterior, instanța de recurs nu mai poate cenzura temeinicia pedepselor
deja aplicate în cauză, sub aspectul modalității de executare.
Prin modificările
aduse C. proc. pen. anterior prin Legea nr. 2/2013, în speță prin modificarea cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14, în calea de atac a recursului
se poate analiza doar legalitatea pedepselor aplicate.
În aceste condiții,
reducând pedeapsa aplicată recurentului inculpat, urmare a aplicării legii penale
mai favorabile, Înalta Curte va menține modalitatea de executare stabilită prin
hotărârile recurate, neputându-le cenzura sub acest aspect.
Față de cele arătate
anterior, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va
admite recursul declarat de inculpatul M.D., va casa în parte hotărârile pronunțate
în cauză, în sensul celor arătate anterior în considerentele prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior;