ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3537/2012

Completul compus din:

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 139/A din 10 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat N.M. împotriva sentinței penale nr. 242 din 28 martie 2012 a Tribunalului București, secția I penală.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 08 octombrie 2011 la zi și a fost obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 242 din 28 martie 2012 a Judecătoriei sector 6 București, în baza art. 183 C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 08 octombrie 2011 la 09 octombrie 2011 și de la 10 noiembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului N.M.

În baza art. 14, art. 16

1

alin. (3), art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., a obligat inculpatul la plata următoarelor despăgubiri:

- 16.000 RON către partea civilă O.D. reprezentând daune materiale;

- 150 RON prestație lunară periodică părții civile A.E.F. de la data de 08 octombrie 2011 și până la împlinirea vârstei de 18 ani;

- câte 100.000 RON către fiecare din părțile civile O.D. și A.E.F. reprezentând daune morale.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 998 - 999 C. civ., a obligat inculpatul la plata următoarelor despăgubiri:

- 1.068,08 RON și a dobânzii legale aferente calculată de la data de 08 octombrie 2011 și până la data plății efective către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență;

- 11.387,67 RON către partea civilă Institutul Național de Boli Infecțioase.

În baza art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența valorii daunelor acordate părții civile minore A.E.F.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cuantum de 200 RON s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 6131/P/2011 din 01 martie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.M., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămare cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt s-a reținut că

la data de 02 octombrie 2011, în jurul orelor 08.00, în localitatea Pantelimon, inculpatul N.M., pe fondul unor conflicte anterioare, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei A.F.C. În urma leziunilor suferite A.F.C. a decedat la data de 08 octombrie 2011 la Spitalul Clinic de Urgență.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții civile O.D.; raport de expertiză medico-legală; procese-verbale încheiate cu ocazia conducerii în teren; declarațiile martorilor D.G., Ț.V.I., D.E.R., R.A., D.M., procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și declarațiile inculpatului N.M.

Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul personal a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând că își exercită dreptul la tăcere.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul N.M. și victima A.F.C. locuiau în localitatea Pantelimon și se cunoșteau de mai multă vreme, ambii fiind consumatori de droguri.

În cursul anului 2011, victima i-a sustras inculpatului niște droguri și l-a agresat. După acest incident, inculpatul N.M. i-a transmis lui A.F.C. prin intermediul concubinei, partea civilă O.D., că îl va agresa în momentul în care se vor întâlni.

În data de 02 octombrie 2011, în jurul orelor 08.00, victima a plecat de la domiciliul din Pantelimon spre locul de muncă din București. În drum spre autogară, victima s-a oprit la magazinul aparținând SC D.M. SRL unde a băut o cafea și a fumat. În exteriorul magazinului se aflau martorii D.G., Ț.V.I., N.A.C. și L.A. care stăteau de vorbă.

După ce și-a terminat cafeaua, A.F.C. și-a continuat drumul spre autogară, deplasându-se pe str. E.

Imediat după plecarea victimei, la magazinul aparținând SC D.M. SRL a venit inculpatul N.M.. Acesta din urmă i-a salutat pe martori, iar în momentul în care a văzut-o pe victimă s-a îndreptat spre ea cu intenția de a se răzbuna.

Inculpatul a ajuns-o din urmă pe victimă pe str. E., la circa 50 de metri de locul unde se aflau martorii, și a lovit-o din spate cu pumnul în zona capului. Victima a căzut la pământ, iar inculpatul a continuat să-i aplice multiple lovituri cu picioarele și pumnii, cu o intensitate mare, pe toată suprafața corpului. Agresiunea a încetat doar în momentul în care un locatar al blocului în fața căruia avea loc agresiunea a amenințat că va chema poliția.

După agresiune, inculpatul N.M. a revenit în locul unde se aflau martorii și le-a spus motivul pentru care l-a agresat pe A.F.C., respectiv pentru a se răzbuna pe acesta din urmă întrucât i-a sustras niște droguri.

A.F.C. și-a continuat drumul spre locul de muncă, ajungând acolo în jurul orelor 09.00. Le-a povestit martorilor D.E.R., D.M. și R.A. că a fost agresat de către inculpatul N.M. în localitatea Pantelimon.

Victima a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență la data de 05 octombrie 2011, unde a și decedat la data de 08 octombrie 2011, din raportul medico-legal de necropsie rezultând că moartea numitului A.F.C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței multiorganice acute survenite în evoluția unui traumatism toraco-abdominal, cu ruptură subscapulară splenică și hematom splenic intraparenchinos, hemoperitoneu mediu și hemotorax bilateral, contuzii viscerale la nivelul colonului, pancreasului și rinichiului stâng și infiltrate sanguine bilaterale la nivelul diafragmului, complicat în evoluție cu bronhopneumonie și pleurezie purulentă și cu stare toxico-septică. Evoluția nefavorabilă a leziunilor traumatice și apariția complicațiilor septice grave au survenit pe fondul multiplelor afecțiuni patologice cronice ale sus-numitului: splenomegalie, miocardioscleroză și nefroangiosleroză, hepatită cronică cu virus C și cu infecție HIV, consumator cronic de etnobotanice și posibil heroină. Leziunile traumatice au putut fi produse cu circa o săptămână anterior decesului, prin loviri repetate cu corp dur și lovire de plan dur și care au legătură de cauzalitate indirectă cu decesul Examenul toxicologic general pe materialul cadaveric a evidențiat metamizol, fluconazol și sulfametoxanzol în sânge.

Inculpatul N.M. a dat declarații contradictorii în cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut că a lovit pe victimă în împrejurarea descrisă de martori însă a încercat să minimalizeze numărul loviturilor aplicate și intensitatea acestora și să inducă ideea că victima ar fi suferit și alte lovituri care nu i-ar fi imputabile.

Cu privire la acest din urmă aspect de fapt instanța de fond a constatat că nu există probe care să confirme această teză, iar în raportul medico-legal se menționează că vătămările au fost produse în același context lezionar, iar din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate rezultă în mod evident că inculpatul a încercat să influențeze pe martorii Ț.V.I. și D.G.

De altfel, inculpatul și-a reconsiderat poziția procesuală, recunoscând în fața instanței fapta reținută în sarcina sa și solicitând judecarea potrivit procedurii speciale prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.M., solicitând admiterea, desființarea sentinței penale și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea sinceră de care a dat dovadă și circumstanțele personale. A criticat, de asemenea, latura civilă a cauzei, solicitând diminuarea despăgubirilor acordate părților civile O.D. și A.E., precum și înlăturarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit în baza art. 163 alin. (6) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constat că apelul este nefondat și l-a respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

S-a arătat că instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică, dar și vinovăția inculpatului în raport de acuzația care i se aduce prin actul de inculpare.

De altfel, chiar inculpatul a recunoscut în totalitate faptele, solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a dat semnificația cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen., în condițiile în care probele dosarului au relevat aspecte de natură a sublinia periculozitatea socială a inculpatului, fiind avute în vedere în acest sens modalitatea și împrejurările de comitere a faptei, precum și urmarea produsă, dar și din atitudinea de desconsiderare a valorilor sociale și nu în ultimul rând starea de recidivă postexecutorie ce indică un potențial criminogen ridicat și posibilități scăzute de reintegrare în societate.

Ca atare, pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, nu reprezintă o represiune excesivă, acestea justificându-se atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în art. 52 C. pen.

Cât privește împrejurarea că victima avea o stare de sănătate precară, așa cum rezultă din actele medicale existente la dosar, aceasta nu îl exonerează pe inculpat de răspundere penală și nici nu poate conduce la diminuarea acesteia, câtă vreme în concluziile raportului de necropsie se menționează că „moartea victimei a fost violentă și se datorează insuficienței multiorganice acute survenite în evoluția unui traumatism toraco-abdominal, cu ruptură subcapsulară splenică și hematom splenic intraparenchimatos, hemoperitoneu mediu și hemotorax bilateral, contuzii viscerale la nivelul colonului, pancreasului și rinichiului stâng și infiltrate sanguine bilaterale și la nivelul diafragmului, complicat în evoluție cu bronhopneumonie și pleurezie purulentă și cu stare toxico-septică”.

Nici o eventuală stare conflictuală preexistentă între cele două părți, cum a încercat să acrediteze apărarea nu justifică o altă concluzie, dat fiind că la acțiunea victimei de a-i sustrage cu violență bunuri inculpatului riposta acestuia de a o lovi în mod repetat cu pumnii și picioarele este vădit disproporționată și cu consecințe tragice.

Referitor la critica vizând soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că aceasta a fost soluționată în raport de exigențele art. 998 - 999 C. civ. și de probele administrate în cauză.

Astfel, acordarea de daune morale se justifică în cauză, acestea reprezentând satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice cauzate părților civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și ca orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.

Este îndeobște cunoscută împrejurarea potrivit căreia, sub aspectul cuantumului, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței.

În speță, s-a apreciat că în mod corect instanța a apreciat că sunt evidente suferințele psihice la care au fost expuse părțile civile ca urmare a decesului partenerului de viață și respectiv a tatălui, că acest deces le-a afectat cursul normal al vieții, în condițiile în care din probele administrate a rezultat că cele două părți civile erau sprijinite moral și material de victimă.

Instanța de control judiciar a apreciat că nu se justifică reducerea acestora, constatând că au fost corect stabilite prin raportare la distrugerea definitivă și iremediabilă a stabilității familiale și emoționale a celor apropiați victimei, la importanța valorilor morale lezate și la consecințele și măsura în care s-au afectat situația profesională, socială și familială.

În acest context și ținând cont de interesul părții civile minore A.E.F., Curtea a constatat că nici critica vizând aplicarea de către instanța de fond a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența valorii daunelor acordate acesteia este nefondată.

Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul ca nefondat.

În baza art. 383 alin. (1

1

) și alin. (2) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 08 octombrie 2011 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând reținerea circumstanței legale a provocării și diminuarea pedepsei.

A mai arătat că actele medico-legale aflate la dosar nu confirmă o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și decesul victimei.

Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu de către instanță constată că recursul formulat este nefondat.

Critica formulată de inculpat conform căreia între fapta sa și rezultat - moartea victimei - nu există legătură de cauzalitate deoarece victima consuma droguri și avea o stare de sănătate alterată - critică ce se circumscrie în realitate cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., nu poate fi reținută de către instanță.

Conform raportului de expertiză medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă și ea s-a datorat insuficienței multiorganice acute survenite în evoluția unui traumatism toraco-abdominal.

Leziunile traumatice au putut fi produse cu circa o săptămână anterior decesului prin loviri repetate cu corp dur și lovire de plan dur și care au legătură de cauzalitate indirectă cu decesul.

Deși moartea victimei a fost favorizată de afecțiunile de care suferea, iar legătura de cauzalitate între lovituri și urmarea imediată - decesul - este una indirectă nu înseamnă că nu există legătură de cauzalitate și că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii.

Aspectul că victima suferea de niște afecțiuni grave și că era consumatoare de droguri nu poate conduce la o schimbare a încadrării juridice sau la inexistența infracțiunii, câtă vreme între faptă și rezultat există o legătură de cauzalitate.

În cauză nu poate fi reținută starea de provocare, așa cum a solicitat inculpatul, deoarece presupusa sustragere a unor droguri cu multă vreme înainte de ziua incidentului nu poate fi considerată ca o împrejurare de natură a conduce la concluzia că săvârșirea infracțiunii a avut loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că aceasta este adecvată gravității faptei și circumstanțelor penale ale inculpatului care este recidivist și că o reducere a cuantumului sancțiunii ar înfrânge scopurile vizate de prevenția generală și prevenția specială.

De aceea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, va deduce prevenția și îl va obliga, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 10 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii preventive de 24 de ore, de la 08 octombrie 2011 la 09 octombrie 2011 și a arestării preventive, de la 10 noiembrie 2011 la 01 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 noiembrie 2012.