ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 34/2013

Asupra cauzei

de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea depusă la dosar

contestatorul C.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale

nr. 2647 din 4 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 15449/62/2010.

Contestatorul

a invocat, în motivare, cazul prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen.

Verificând

actele dosarului se constată că, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatorul C.I. a formulat contestație în anulare în termenul prevăzut de

lege, însă motivele pe care se întemeiază contestația nu subzistă, respectiv,

la termenul din 4 septembrie 2012, la care s-a judecat cauza de către instanța

de recurs, procedura de citare a fost legal îndeplinită și, deși partea a

lipsit la acel termen, nu a dovedit că a fost în imposibilitate de a se

prezenta și, respectiv, de a înștiința instanța de recurs despre această

împrejurare, reprezentarea sa fiind asigurată, conform legii, de apărătorul

ales F.C., semnatar și al contestației de față, de altfel.

Astfel, la

termenul de judecare a recursului, inculpatul a fost citat la trei adrese,

conform datelor existente la dosarul cauzei, una dintre acestea fiind chiar la

domiciliul procesual ales, ce coincide cu cel din prezenta cauză, respectiv la

cabinetul apărătorului ales, avocat F.C.

Constatând că

în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., prezenta contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva

deciziei penale nr. 2647 din 4 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 15449/62/2010.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 ianuarie 2013.