ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4053/2010

Asupra contestației

de față

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1584 din 23 aprilie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca

nefondat recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 8/A

din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin care au fost admise apelurile declarate de procuror și de

inculpați și a fost casată sentința penală cauza fiind trimisă spre rejudecare

la instanța de fond, respectiv Tribunalul Satu Mare.

S-a reținut astfel,

că în raport de motivele de apel invocate de inculpatul R.C., de aspectele

avute în vedere de instanța de apel, care a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare, în raport și de prevederile art. 385

5

C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpat este nefondat. Această concluzie se impunea

întrucât cu ocazia rejudecării inculpatul are posibilitatea să-și facă toate

apărările pe care le consideră necesare în legătură cu infracțiunile pentru

care a fost trimis în judecată.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat

contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la 13 mai 2010,

invocând prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Astfel, contestatorul a

arătat că pentru termenul de judecată din 23 aprilie 2010 acesta nu a

recepționat citația, aflând ulterior despre soluția pronunțate de pe portalul

instanței de judecată.

Contestația în

anulare formulată este nefondată.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., care să impună

admiterea contestației formulate.

Verificând actele

dosarului și hotărârile pronunțate, se constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 55 din 5 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare inculpatul R.C.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 1

lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 8 din23 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, au fost admise apelurile

declarate de procuror și de inculpați, a fost casată sentința penală și a

trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Satu

Mare.

Prin Decizia nr. 1584

din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a

fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.C., fiind menținută

ca legală și temeinică hotărârea atacată.

Potrivit art. 387

alin. (1) și (2) cererea de contestație poate fi făcută de oricare dintre părți

iar în cererea de contestație trebuie să se arate toate cazurile de contestație

pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul

acestora.

Examinând, conform

art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., contestația formulată se constată că

deși este introdusă în termen legal, nefiind începută executarea, aceasta nu

cuprinde motive din cele menționate în textul evocat și nu indică dovezi în

sprijinul acesteia.

Astfel, conform art.

386 lit. a) C. proc. pen. există motiv de contestație în anulare când

"procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de

către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii".

Din dispoziția legală

menționată rezultă expres că una dintre condițiile esențiale pentru a exista acest

caz de contestație în anulare este ca inculpatul să fi fost citat în mod legal

la termenul fixat pentru judecarea recursului.

Or, în speță această

condiție nu este îndeplinită din verificările efectuate în cauză rezultând că

inculpatul a fost citat în mod legal pentru termenul din 23 aprilie 2010.

Având în vedere

considerentele expuse Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare

formulată.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R.C.I. împotriva

Deciziei penale nr. 1584 din 23 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 623/35/2008.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 noiembrie 2010.