ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4053/2010

Asupra contestației de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1584 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care au fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpați și a fost casată sentința penală cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Satu Mare. S-a reținut astfel, că în raport de motivele de apel invocate de inculpatul R.C., de aspectele avute în vedere de instanța de apel, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport și de prevederile art. 385 5 C. proc.

pen., recursul declarat de inculpat este nefondat. Această concluzie se impunea întrucât cu ocazia rejudecării inculpatul are posibilitatea să-și facă toate apărările pe care le consideră necesare în legătură cu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la 13 mai 2010, invocând prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Astfel, contestatorul a arătat că pentru termenul de judecată din 23 aprilie 2010 acesta nu a recepționat citația, aflând ulterior despre soluția pronunțate de pe portalul instanței de judecată. Contestația în anulare formulată este nefondată. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen., care să impună admiterea contestației formulate. Verificând actele dosarului și hotărârile pronunțate, se constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 55 din 5 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare inculpatul R.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin Decizia penală nr. 8 din23 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, au fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpați, a fost casată sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Satu Mare.

Prin Decizia nr. 1584 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.C., fiind menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată. Potrivit art. 387 alin. (1) și (2) cererea de contestație poate fi făcută de oricare dintre părți iar în cererea de contestație trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora. Examinând, conform art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., contestația formulată se constată că deși este introdusă în termen legal, nefiind începută executarea, aceasta nu cuprinde motive din cele menționate în textul evocat și nu indică dovezi în sprijinul acesteia.

Astfel, conform art. 386 lit. a) C. proc. pen. există motiv de contestație în anulare când "procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii". Din dispoziția legală menționată rezultă expres că una dintre condițiile esențiale pentru a exista acest caz de contestație în anulare este ca inculpatul să fi fost citat în mod legal la termenul fixat pentru judecarea recursului. Or, în speță această condiție nu este îndeplinită din verificările efectuate în cauză rezultând că inculpatul a fost citat în mod legal pentru termenul din 23 aprilie 2010. Având în vedere considerentele expuse Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 1584 din 23 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 623/35/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.