ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1634/2013

Asupra cauzei de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe contestatoarea condamnată S.L. a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 3080 din 9

septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală

pronunțată în Dosarul nr. 9718/118/2008.

Prin cererea formulată, contestatoarea

a invocat, în esență, faptul că nu este vinovată.

Verificând admisibilitatea în

principiu a contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., Înalta Curte constată

că motivele invocate de

contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 386 C.

proc. pen., aspect ce nu face posibilă nici verificarea respectării termenelor

de introducere a acestei căi extraordinare de atac, prevăzute de art. 388 C.

proc. pen., care sunt reglementate funcție de delimitarea limitativă a

cazurilor de casare.

În

consecință, contestația în anulare formulată de

contestatoare se va respinge, ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatoarea S.L. împotriva deciziei penale nr. 3080

din 9 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală

pronunțată în Dosarul nr. 9718/118/2008.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

mai 2013.