ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 946/2013

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

decizia penală nr. 3875 din 27 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 348/108/2008, a fost admis

recursul declarat de inculpatul S.E. împotriva deciziei penale nr. 183 din 15

noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

A fost casată decizia atacată numai

sub aspectul înlăturării sporului de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Au fost respinse, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, de

partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare

Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și de partea

responsabilă civilmente B.A. SRL Arad împotriva aceleiași decizii.

S-a dispus a se avansa din fondul

Ministerului Justiției onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat G.V., în sumă de 300 RON, precum și onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I.M., în sumă de 75 RON.

A fost obligată recurenta parte civilă

Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad la plata sumei de 600 RON cheltuieli

judiciare către stat.

A fost obligată recurenta parte

responsabilă civilmente B.A. SRL Arad la plata sumei de 600 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, a formulat

contestație în anulare contestatorul S.E., aceasta fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 10 decembrie

2012.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 386 lit. c) și d) din C. proc. pen.

Examinând contestația în anulare formulată

de contestatorul S.E., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte constată

că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o cale

extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi,

și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un

motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual

este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate

fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a

pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și

de a o infirma eventual.

În

conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) din C. proc.

pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de

îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare

prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 din

C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de

atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art. 386 din C. proc. pen. prevede cazurile

în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale

definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile

prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației

nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 din C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri;

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul

la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute

în art. 10 alin. (1) lit. f)-alin. (1

1

),

cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat

două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat,

iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

)

ori art. 385

16

alin. (1) din C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și

limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul

contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va

da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe

care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză se constată că a fost

promovată contestația în anulare invocându-se, în mod formal, dispozițiile art.

386 lit. c) și d) din C. proc. pen., însă, în cuprinsul cererii, contestatorul nu

a formulat nici un fel de critică ce ar putea fi circumscrisă dispozițiilor legale

anterior menționate, calea de atac nefiind motivată, iar pe de altă parte, nu se

identifică la dosarul cauzei dovezi în sprijinul acesteia.

Astfel fiind, contestația în anulare formulată

de contestatorul S.E. apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ

cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei soluții sprijinite pe dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. a) din C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) din C. proc.

pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva

deciziei penale nr. 3875 din 27 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 348/108/2008.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 martie 2013.