ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2013

Deliberând

asupra cererii de contestație în anulare de față, constată următoarele:

La 4

decembrie 2012 (data poștei), numitul N.I. a înaintat Tribunalului Neamț

cererea de contestație în anulare "la sentința penală nr. 13/2011 din Dosar

nr. 3297.1/291/2008 rămasă definitivă".

La 7

decembrie 2012, Tribunalul Neamț a dispus înaintarea cererii de contatatie în

anulare Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde, la 12 decembrie 2012, a

fost înregistrată sub nr. 37698 la registratura generală, iar la 13 decembrie

2013, pe rolul secției penale, sub nr. 7931/1/2012, fixându-se termen la 6

martie 2013, și fiind repartizată aleatoriu completului 8.

În motivarea demersului

său, contestatorul a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. a), c)

și e) C. proc. pen..

Prin sentința

penală nr. 13/P din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul

3297.1/291/2008, inculpatul N.I., a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de

art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen..

În baza art. 357

alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile

art. 71 alin. (2) C. pen..

Conform art. 81,

art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe o perioadă

de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

executării pedepsei principale.

Potrivit art.

359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83

C. pen..

S-a respins, ca

inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de Primăria comunei Dulcești, județul Neamț.

În baza art. 189

C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, s-a avansat

către Baroul de Avocați Neamț, din fondurile Ministerului Justiției.

Potrivit art.

191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1.000

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul era administratorul Societății

Agricole „D." Roșiori și al SC N.P. SRL Dulcești.

Prin protocolul

nr. 155 din 10 ianuarie 2003, Societatea Agricolă „D." Roșiori a preluat de

la SC A. SA Dulcești mai multe imobile.

Prin sentința

civilă nr. 1364/F din 05 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț, societatea

agricolă administrată de inculpat a intrat în procedura reorganizării judiciare

și a falimentului, la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice Roman.

Ulterior deschiderii

acestei proceduri, Societatea Agricolă „D." Roșiori, administrată de inculpat,

a vândut către SC N.P. SRL, administrată tot de inculpat, bunurile achiziționate

în anul 2003, respective, două silozuri pentru depozitarea porumbului și un siloz

pentru depozitarea borhotului. Această vânzare s-a realizat prin factura fiscală

din 31 octombrie 2005, în care s-a făcut mențiunea că aceste construcții se vând

și cu terenul pe care se află amplasate, precum și cu căile de acces aferente.

Faptele inculpatului,

așa cum au fost reținute și dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006,

cu aplicarea art. 13 C. pen., întrucât noua lege a falimentului conține dispoziții

mai favorabile decât cea anterioară, sub imperiul căreia s-au săvârșit faptele.

Împotriva acestei

sentințe inculpatul N.I. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul greșitei sale condamnări, apreciind că probele administrate în cursul

procesului penal nu au aptitudinea de a demonstra vinovăția sa pentru de fapta imputată.

Prin decizia penală nr. 75/A din 03 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, a fost admis apelul inculpatului, a fost desființată, în parte, sentința

apelată și, în rejudecare, în fond, a fost înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. aplicată inculpatului, în temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate iar conform art. 192 alin.

(3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Curtea a apreciat

că prima instanță, în urma analizei probelor administrate în cauză, a reținut o

situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă

a faptei supuse judecății, pronunțând legal și temeinic o soluție de condamnare

a inculpatului pentru fapta ce a făcut obiectul acuzației în prezentul proces penal.

Împotriva aceste

decizii inculpatul a declarat recurs , care prin decizia penală nr. 3196 din 22

septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 3297.1/291/2008, a fost respins ca tardiv.

Pentru a se decide

astfel, s-a reținut că recurentul inculpat N.I. a fost prezent la termenul de judecată

din 3 mai 2011, când au avut loc dezbaterile și pronunțarea asupra apelului declarat

de acesta împotriva sentinței penale nr. 13/P din 27 ianuarie 2011 pronunțată de

Tribunalul Neamț astfel că ultima zi în care aceasta putea declara recurs a fost

14 mai 2011; cu toate aceste inculpatul a formulat cerere de recurs la data de 3

iunie 2011, cu depășirea celor 10 zile prevăzute de art. 385 alin. (1) raportat

la art. 365 C. proc. pen..

Împotriva acestei

din urmă decizii penale nr. 3196 din 22 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3297.1/291/2008, contestatorul

N.I., la 4 decembrie 2012 (data poștei), a formulat prezenta cerere de contestație

în anulare care, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare , se apreciază

ca inadmisibilă.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori

ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii

și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii

acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilității

hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai caracterul

de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această

cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare

a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura

de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care existau

probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent

nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Conform dispozițiilor

art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen. este supusă unei verificări prealabile judecării

în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra fondului cererii

de contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu

a acesteia.

În această etapă

procesuală, instanța verifică dacă cererea privește o hotărâre definitivă, dacă

acesta cerere a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă

motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute

de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă

dovezi existente la dosar.

Înalta Curte,

analizând cererea de față constată că primul motiv al cererii de contestație în

anulare indicat de contestator - cel prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.:

"când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza

de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii"- nu este incident

în cauză.

Pentru termenul

de judecată din 22 septembrie 2011, inculpatul N.I. a fost legal citat (dosar recurs

dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost semnată de soție) și acesta

a fost prezent, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Ș.R.C..

Referitor la celelalte

două cazuri invocate de contestator - lit. c), respectiv lit. e) ale art. 386 C.

proc. pen. - se constată că instanța de recurs nu a putut proceda la examinarea

pe fond a recursului declarat în cauză întrucât având a se pronunța cu precădere

pe execepția tardivitătății recursului, la respins ca atare.

În consecință,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată

de contestatorul N.I. împotriva deciziei penale nr. 3196 din 22 septembrie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 3297.1/291/2008.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul N.I. împotriva deciziei

penale nr. 3196 din 22 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3297.1/291/2008.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

6 martie 2013.