ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1635/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1635/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei
de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul acestei instanțe contestatorul W.A.K. a formulat contestație în anulare
împotriva deciziei penale nr. 234 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 36907/3/2010.
Prin cererea
formulată, contestatorul a invocat, în esență, faptul că nu este vinovat.
Verificând
admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma
dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că
motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile
prevăzute de art. 386 C. proc. pen., aspect ce nu face posibilă nici
verificarea respectării termenelor de introducere a acestei căi extraordinare
de atac, prevăzute de art. 388 C. proc. pen., care sunt reglementate funcție de
delimitarea limitativă a cazurilor de casare.
În consecință,
contestația în anulare formulată de contestator se va respinge, ca
inadmisibilă.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul W.A.K.
împotriva deciziei penale nr. 234 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 36907/3/2010.
Obligă
contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 mai 2013.