ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1635/2013

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe contestatorul W.A.K. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 234 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 36907/3/2010. Prin cererea formulată, contestatorul a invocat, în esență, faptul că nu este vinovat. Verificând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., aspect ce nu face posibilă nici verificarea respectării termenelor de introducere a acestei căi extraordinare de atac, prevăzute de art. 388 C. proc.

pen., care sunt reglementate funcție de delimitarea limitativă a cazurilor de casare. În consecință, contestația în anulare formulată de contestator se va respinge, ca inadmisibilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul W.A.K. împotriva deciziei penale nr. 234 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 36907/3/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2013.