ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

înregistrată inițial sub nr. 2707/325/2009 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanții

L.N. și L.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții T.J.T. și M.N. anularea hotărârii

declarative a morții numitului T.I.E., pronunțată de către Tribunalul Timiș prin

sentința civilă nr. 32 din 24 ianuarie 2003, în Dosar nr. 9991/C/2002.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat ca la data de 19 octombrie 2000 prin sentința civilă nr. 14331

a Judecătoriei Timișoara pronunțată în Dosarul nr. 11038/2000, Primăria

municipiului Timișoara a obținut declararea ca bun abandonat a imobilului situat

în Timișoara str. C., fostul proprietar fiind numitul T.I.E. Cu acea ocazie, instanța

a constatat că Primăria a achitat la Banca C.E.C. contravaloarea imobilului și a

dispus întabularea acestuia ca și titulară a apartamentului și că, Primăria Timișoara

a încheiat cu reclamanții un contract de închiriere.

Prin sentința

civilă nr. 32 din 24 ianuarie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 9991/C/2002, Tribunalul

Timiș a admis cererea formulată de numita M.N., fiica lui T.I.E., iar pe cale de

consecință a declarat moartea prezumată a pârâtului T.I.E., data morții fiind stabilită

ca fiind 31 decembrie 1986.

Ulterior, numita

M.N. a obținut un certificat de moștenitor al defunctului T.I.E., acționând în instanța

Primăria Timișoara pentru a obține restituirea apartamentului.

Prin sentința

civila nr. 571 din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul

nr. 4754 din 6 aprilie 2004, Primăria Timișoara a fost obligata să restituie numitei

M.N. apartamentul, aceasta intabulându-se ca proprietară, în calitate de moștenitoare

a defunctului său tată, iar ulterior numita M.N. a promovat o acțiune prin care

a solicitat evacuarea reclamanților din imobil.

În urma demersurilor

efectuate de către aceștia, angajând o firma de detectivi particulari s-a descoperit

că numitul T.I.E. nu a murit, ci trăiește în S.U.A. fiind în prezent cetățean american,

sub numele de T.J.T.

Reclamanții au

deschis 2 procese împotriva lui T.I.E. și M.N., prin care au solicitat instanței,

pe de o parte să se dispună anularea hotărârii declarative a morții numitului T.I.E.,

iar pe de altă parte anularea certificatului de moștenitor emis pe numele numitei

M.N., tatăl său nefiind mort.

Prin sentința

civilă nr. 7265 din 22 aprilie 2010 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în Dosarul

2707/325/2009, a fost declinată competența materială de soluționare a cererii reclamanților

L.N. și L.V. în favoarea Tribunalului Timiș, care la rândul său, prin sentința civilă

nr. 2767/PI din 21 octombrie 2010, a declinat competența de soluționare a aceleiași

cereri în favoarea Judecătoriei Timișoara, iar prin sentința civilă nr. 35 din 16

noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara a fost stabilită competența de soluționare

a cererii ce face obiectul Dosarului nr. 2707/325/2009 în favoarea Tribunalului

Timiș.

Primăria municipiului Timișoara reprezentată prin primar, municipiul Timișoara și

Consiliul local al municipiului Timișoara, prin cererea înregistrată din 2009, la

Judecătoria Timișoara, au chemat în judecată pârâții T.J.T. și M.N., solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea sentinței civile

nr. 32 din 24 ianuarie 2003 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosar nr. 9991/C/2002

prin care s-a declarat moartea prezumată a pârâtului T.J.T. la data de 31

decembrie 1986.

Prin sentința

civilă nr. 15811 din 17 noiembrie 2009 Judecătoria Timișoara a declinat competența

de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții Primăria municipiului

Timișoara reprezentată prin primar, municipiul Timișoara și Consiliul local al

municipiului Timișoara împotriva pârâților T.J.T. și M.N., precum și a cererii de

intervenție formulată de intervenienții L.V., L.N. și L.G., în favoarea Tribunalului

Timiș, secția civilă.

La Tribunalul

Timiș dosarul a fost înregistrat la data de 7 ianuarie 2010 sub nr. 1072/325/2009.

La termenul de

judecată din 8 septembrie 2010, prin încheiere interlocutorie tribunalul a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a admis în principiu

cererea de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de intervenienții

L.V., L.N. și L.G.

A reținut că,

raportat la prevederile art. 20 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată deoarece în speța

dedusă judecății calitatea procesuală activă echivalează cu interesul reclamanților

de a promova acțiunea în justiție, având în vedere că imobilul în litigiu, situat

în Timișoara, str. C. se afla în patrimoniul Primăriei municipiului Timișoara, iar

potrivit susținerilor reclamanților, numitul T.J.T. a formulat notificare în baza

Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii acestui imobil, notificare ce urmează a

fi soluționată de către Consiliul local al municipiului Timișoara.

De asemenea, tribunalul

a avut în vedere faptul că intervenientii justifică un interes în cauză pentru a

formula cerere de intervenție accesorie, întrucât au avut calitatea de chiriași

ai apartamentului din imobilul situat în Timișoara, str. C. aflat în patrimoniul

primăriei, că cererea de intervenție are legătură cu cererea principală și a fost

depusă în termenul legal.

de judecată din 13 aprilie 2011, Tribunalul Timiș a admis în baza art. 164

alin. (1) și alin. (3) excepția de conexitate a cauzei ce face obiectul prezentului

Dosar nr. 1072/325/2009, cu cea care face obiectul Dosarului nr. 2707/325/2009.

Tribunalul Timiș,

secția civilă, prin sentința civilă nr. 1582/PI din 23 mai 2012 pronunțată în Dosarul

nr. 1072/325/2009, a admis excepția lipsei de interes a reclamanților L.N. și L.V.

și a respins cererea formulata de aceștia în contradictoriu cu pârâții T.I.E. și

M.N., în Dosarul conexat nr. 2707/325/2009, ca lipsită de interes.

A admis acțiunea

formulată în Dosarul nr. 1072/325/2009, de reclamanții municipiul Timișoara și Consiliul

local al municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâții T.I.E. și M.N.

A anulat hotărârea

declarativă de moarte nr. 32 din 24 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș

privind declararea morții pârâtului T.I.E.

A admis pe cale

de consecință cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamanților municipiul

Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara formulată de intervenientii

L.V., L.N. și L.G.

A obligat pârâții

să plătească reclamanților municipiul Timișoara și Consiliul local al

municipiului Timișoara suma de 8,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a dispus

comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea irevocabilă serviciului de stare civilă

al Consiliului Local B. pentru a face cuvenita rectificare în registrul actelor

de stare civilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților municipiul Timișoara și Consiliul local al

municipiului Timișoara și implicit a lipsei de interes a acestora în formularea

prezentei acțiuni, acestea au fost respinse prin încheierea interlocutorie din 8

septembrie 2010, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul acesteia și că

prin aceeași încheiere de ședință, tribunalul a încuviințat în principiu cererea

de intervenție accesorie în favoarea reclamanților, considerând că intervenientii

au interes în formularea cererii de față.

Tribunalul a admis

excepția lipsei de interes a reclamanților L.V. și L.N., având ca obiect anularea

hotărârii declarative a morții pârâtului T.I.E., față de sentința civilă nr. 13543

din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia civilă

nr. 238/A din 12 martie 2010 a Tribunalului Timiș, care are putere de lucru judecat

pe acest aspect, situație în raport de care a respins acțiunea formulata de aceștia

în contradictoriu cu pârâții T.I.E. și M.N., în Dosarul conexat nr. 2707/325/2009,

ca lipsită de interes.

Cu privire la

fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 32 din 24

ianuarie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 9991/C/2002, Tribunalul Timiș a admis acțiunea

civilă formulată de reclamanta M.N., iar pe cale de consecință a declarat moartea

prezumată a pârâtului T.I.E., data morții fiind stabilită ca fiind 31 decembrie

1986.

Pentru a declara

moartea prezumată a pârâtului T.I.E., tribunalul a avut în vedere faptul că de la

data dispariției acestuia au trecut mai mult de 4 ani și că potrivit art. 20 alin.

(1) art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 raportat la art. 42 alin. (3) din

Decretul nr. 32/1954, dacă cel declarat mort este în viață, se poate cere, oricând,

anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea, iar în cazul în care se dovedește

că cel declarat mort trăiește, instanța va anula hotărârea.

Așadar, din textele

legale mai sus citate a rezultat că hotărârea declarativă a morții poate fi anulată

atunci când se dovedește în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ. că persoana

este în viață.

S-a reținut că,

prin adresa din 8 februarie 2008, Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Centrul de Cooperare Polițienească Intemațională, Biroul Național Interpol a comunicat

Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, Serviciul de Investigații Criminale

faptul că urmare a adresei prin care s-a solicitat sprijinul în efectuarea unor

demersuri pe lângă autoritățile din S.U.A. pentru a se stabili dacă T.I.E., este

sau nu decedat, răspunsul primit de la Interpol a fost că autoritățile judiciare

ale statului M. din S.U.A. au stabilit faptul că numitul T.I.E., fost cetățean român

este în prezent cetățean american cu următoarele date de identitate: T.J.T., născut

la data de 23 februarie 1948, cu domiciliul în orașul F., str. L., statul M., fiind

angajat la C.B.M. Că acesta a declarat autorităților judiciare ale statului M. din

S.U.A. că în anul 1987 a avut probleme cu fosta sa soție, G.F., născută în anul

1951, că împreună cu aceasta are o fiică, M.N. născută în anul 1972. A fost anexată

adresei o copie a raportului întocmit de către Departamentul de Poliție al statului

M. ce a fost transmis de partenerii de la Interpol Washington.

Prin urmare, conform

acestor adrese oficiale ale birourilor Interpol din România și S.U.A. a rezultat

că T.I.E., fost cetățean român, născut la data de 23 februarie 1948, trăiește în

prezent în S.U.A., fiind cetățean american și locuind la adresa menționată mia sus

și că fată de această situație, procedura de citare în prezenta cauză s-a efectuat

și la adresa comunicată din S.U.A., conform dispozițiilor art. 114

1

alin. (4) C. proc. civ. cu scrisoare recomandată.

Că prin rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. 791/P/2010

s-a reținut de asemenea că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că într-adevăr

numitul T.I.E., tatăl pârâtei M.N. trăiește și se numește în prezent T.J.T., lucru

comunicat de Biroul Interpol.

Așadar, din ansamblul

probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că în speță a fost dovedit

faptul că pârâtul T.I.E. trăiește, fiind înfrântă prezumția de deces ce a rezultat

din împrejurarea că au trecut 4 ani de la data declarării dispariției fără ca acesta

să fi dat un semn de viață.

Conform art. 274

C. proc. civ. a obligat pârâții să plătească reclamanților municipiul Timișoara

și Consiliul local al municipiului Timișoara suma de 8,3 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată reprezentând taxa de timbru.

Conform art. 42

alin. (3) din Decretul nr. 32/1954, a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea

irevocabilă Serviciului de stare civilă al Consiliului local B. pentru a face cuvenita

rectificare în registrul actelor de stare civilă.

Curtea de Apel

Timișoara, secția I civilă prin decizia civilă nr. 2 din 22 ianuarie 2013, a respins

apelul declarat de pârâta M.N. împotriva sentinței civile nr. 1582 din 23 mai 2012

pronunțată de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu reclamanții municipiul Timișoara

și Consiliul local al municipiului Timișoara, pârâtul T.I.E. și intervenienții L.V.,

L.N. și L.G.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Că în susținerea

nelegalității hotărârii atacate, pârâta M.N. a invocat lipsa probatoriului care

să justifice anularea hotărârii declarative de moarte, astfel că sub acest aspect,

se constată că din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 31 decembrie 2010

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 791/2010, a

rezultat că în urma verificărilor în Dosarul nr. 11727/P/2007 s-a constatat că numitul

T.I.E. trăiește în prezent, numindu-se T.J.T., aspect comunicat de Biroul Național

Interpol.

De asemenea, cum

corect s-a reținut de Tribunalul Timișoara, prin adresa din 8 februarie 2008 emisă

de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, către Inspectoratul de Poliție

al Județului Timiș, Serviciul de Investigații Criminale, s-a menționat că autoritățile

judiciare ale statului M. (S.U.A.) au stabilit faptul că numitul T.I.E. fost cetățean

român, este în prezent cetățean american, cu următoarele date de identitate: T.J.T.

născut la 23 februarie 1948, cu domiciliul în orașul F., str. I. statul M.

Cum, prin ambele

înscrisuri menționate mai sus emise de autorități oficiale s-a făcut dovada că pârâtul

T.I.E., același cu T.J.T., trăiește, fiind răsturnată astfel prezumția decesului

raportat la dispozițiile art. 20 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, curtea a constatat

că este neîntemeiată critica formulată de pârâtă sub aspectul lipsei probelor în

pronunțarea hotărârii atacate.

Instanța a respins

ca neîntemeiată și susținerea că judecata cauzei s-a făcut fără îndeplinirea procedurii

de citare cu pârâtul T.I.E., întrucât din dovezile de citare aflate la dosar, rezultă

că acesta a fost citat atât la domiciliul indicat prin adresa emisă de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Biroul Național Interpol, cât și prin publicitate

conform art. 95 C. proc. civ.

În cauză a fost

înlăturată și susținerea pârâtei în sensul că reclamanții nu justifică interes și

nu au calitate procesuală activă în cauză, întrucât dispozițiile art. 20 alin. (1)

și alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data introducerii acțiunii,

prevăd că: „dacă cel declarat mort este în viață, se poate cere oricând anularea

hotărârii prin care s-a declarat moartea”, iar imobilul s-a aflat în patrimoniul

lor, astfel că, reclamanții au atât calitate procesuală activă în cauză, cât și

interesul de a promova prezenta acțiune.

Tot ca neîntemeiată

a fost respinsă și critica privind admiterea în principiu a cererii de intervenție

de către instanța de fond, prin încheierea din 8 septembrie 2010, întrucât intervenienții

având calitatea de chiriași ai imobilului din litigiu, justifică interes în cauză

raportat la dispozițiile art. 49 și art. 50 C. proc. civ.

Împotriva deciziei

civile nr. 2 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I civilă, a declarat recurs pârâta M.N., întemeiat pe art. 304 pct. 5 și pct. 8

C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea

recursului, modificarea deciziei, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului.

În criticile formulate

recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele:

- Că decizia instanței

de apel este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea normelor de procedură vizând

citarea, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens

a arătat că, fără nici un probatoriu instanța de judecată în mod greșit a pus semnul

identității între persoana purtând numele T.I.E., declarat decedat prin hotărâre

judecătorească, cu persoana purtând numele T.J.T., care nu a fost declarat mort

și care nu are nici o legătură cu cauza.

Cum procedura

de citare în apel s-a realizat numai cu T.J.T., arată că instanța i-a încălcat dreptul

la apărare, principiul contradictorialității dezbaterilor, principiul disponibilității,

situație în care hotărârea judecătorească a fost pronunțată numai în contradictoriu

cu acesta, ceea ce atrage nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

- Invocând motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că identificarea

lui T.J.T. cu T.I.E. a avut consecințe asupra interpretării date de instanță cu

privire la cele două înscrisuri, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale

din 31 decembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în

Dosar nr. 791/2010, din care a rezultat că în urma verificărilor în Dosarul nr.

11727/P/2007 s-a constatat că numitul T.I.E. trăiește în prezent, numindu-se T.J.T.,

aspect comunicat de Biroul Național Interpol și adresa din 8 februarie 2008 emisă

de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, către Inspectoratul de Poliție

al Județului Timiș, Serviciul de Investigații Criminale, în care s-a menționat că

autoritățile judiciare ale Statului Michigan (S.U.A.) au stabilit faptul că numitul

T.I.E. fost cetățean român, este în prezent cetățean american, cu următoarele date

de identitate.T.J.T. născut la 23 februarie 1948, cu domiciliul în orașul F.,

str. I. statul M., care au format convingerea că cel declarat mort se află în viață.

Arată că, în cauză

pentru stabilirea situației reale, a identității pârâtului T.I.E., din prezentul

dosar, instanța investită cu soluționarea apelului ar fi trebuit să administreze

și alte probe, de natură să demonstreze că cel prezumat mort este în viață.

- Că greșit instanța

de apel a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe

motiv că aceștia au avut în patrimoniu bunul imobil menționat, al cărui proprietar

a fost T.I.E., motivare din care rezultă că instanța a înțeles în mod eronat sentința

civilă nr. 571 din 19 ianuarie 2006 a Judecătoriei Timișoara.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele

și lucrările dosarului și de dispozițiile aplicabile în cauză, constată că recursul

este nefondat.

Motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când prin hotărârea

dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Alin. (2) al

art. 105 C. proc. civ. vizează situația în care actele de procedură au fost îndeplinite

cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent, acte care se vor

declara nule dacă părții i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată

decât prin anularea lor.

Din textele de

mai sus se poate observa că motivul de nelegalitate analizat se referă la neregularitățile

procedurale care atrag sancțiunea nulității, aspecte care nu se regăsesc în argumentele

dezvoltate pentru susținerea acestui motiv, avându-se în vedere că judecata cauzei

s-a făcut cu îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul T.I.E., fapt ce rezultă

din dovezile de citare aflate la dosar, astfel că acesta a fost citat atât la domiciliul

indicat prin adresa emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Biroul

Național Interpol, cât și prin publicitate conform art. 95 C. proc. civ.

Art. 304 pct.

8 C. proc. civ., se referă la interpretarea actului juridic și nu este incident

în cauză, criticile formulate vizând interpretarea dată de instanța de apel probelor

administrate de părți, nu interpretarea greșită a unui act juridic dedus judecății.

Critica recurentei

prin care a susținut că, în cauză pentru stabilirea situației reale, a identității

pârâtului T.I.E., din prezentul dosar, instanța investită cu soluționarea apelului

ar fi trebuit să administreze și alte probe, de natură să demonstreze că cel prezumat

mort este în viață, este de reținut că acesta este un atribut al instanței de apel

și vizează aspecte de netemeinicie, ce exced prezentului recurs, odată cu abrogarea

art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

Nici critica pârâtei

prin care a menționat că greșit instanța de apel a respins excepția lipsei de interes

și a calității procesuale active a reclamanților nu poate fi primită, întrucât imobilul

s-a aflat în patrimoniul lor, astfel că, reclamanții au atât calitate procesuală

activă în cauză, cât și interesul de a promova prezenta acțiune, după cum corect

a reținut și instanța de apel.

Din verificarea

modului în care s-a derulat procesul în fața Curții de Apel Timișoara rezultă că,

în cauză părțile au beneficiat de un proces echitabil așa cum este conturat în

art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța și-a exercitat

rolul său activ respectând dispozițiile art. 129 C. proc. civ.

Este adevărat

că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului

său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului

pentru corecta stabilire a situației de fapt și aplicarea corectă a legii, dar această

critică nu poate fi reținută întrucât procesul civil este un proces al intereselor

private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării

unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității

și contradictorialității.

În cauză și pârâta

și reclamanții aveau posibilitatea de a propune și administra probatorii, astfel

că dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii

instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.

Chiar în ipoteza

descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu poate

înlocui implicarea părților în exercitarea obligațiilor procesuale prevăzute de

art. 129 alin. (1) din același act normativ.

Pentru rațiunile

mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează

să respingă recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta M.N. împotriva deciziei civile nr. 2 din 22 ianuarie

2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 martie 2014.