ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial sub nr. 2707/325/2009 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanții L.N. și L.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții T.J.T. și M.N. anularea hotărârii declarative a morții numitului T.I.E., pronunțată de către Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 32 din 24 ianuarie 2003, în Dosar nr. 9991/C/2002. În motivarea cererii, reclamanții au arătat ca la data de 19 octombrie 2000 prin sentința civilă nr. 14331 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în Dosarul nr. 11038/2000, Primăria municipiului Timișoara a obținut declararea ca bun abandonat a imobilului situat în Timișoara str. C., fostul proprietar fiind numitul T.I.E.

Cu acea ocazie, instanța a constatat că Primăria a achitat la Banca C.E.C. contravaloarea imobilului și a dispus întabularea acestuia ca și titulară a apartamentului și că, Primăria Timișoara a încheiat cu reclamanții un contract de închiriere. Prin sentința civilă nr. 32 din 24 ianuarie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 9991/C/2002, Tribunalul Timiș a admis cererea formulată de numita M.N., fiica lui T.I.E., iar pe cale de consecință a declarat moartea prezumată a pârâtului T.I.E., data morții fiind stabilită ca fiind 31 decembrie 1986. Ulterior, numita M.N. a obținut un certificat de moștenitor al defunctului T.I.E., acționând în instanța Primăria Timișoara pentru a obține restituirea apartamentului.

Prin sentința civila nr. 571 din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. 4754 din 6 aprilie 2004, Primăria Timișoara a fost obligata să restituie numitei M.N. apartamentul, aceasta intabulându-se ca proprietară, în calitate de moștenitoare a defunctului său tată, iar ulterior numita M.N. a promovat o acțiune prin care a solicitat evacuarea reclamanților din imobil. În urma demersurilor efectuate de către aceștia, angajând o firma de detectivi particulari s-a descoperit că numitul T.I.E. nu a murit, ci trăiește în S.U.A. fiind în prezent cetățean american, sub numele de T.J.T. Reclamanții au deschis 2 procese împotriva lui T.I.E. și M.N., prin care au solicitat instanței, pe de o parte să se dispună anularea hotărârii declarative a morții numitului T.I.E., iar pe de altă parte anularea certificatului de moștenitor emis pe numele numitei M.N., tatăl său nefiind mort.

Prin sentința civilă nr. 7265 din 22 aprilie 2010 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în Dosarul 2707/325/2009, a fost declinată competența materială de soluționare a cererii reclamanților L.N. și L.V. în favoarea Tribunalului Timiș, care la rândul său, prin sentința civilă nr. 2767/PI din 21 octombrie 2010, a declinat competența de soluționare a aceleiași cereri în favoarea Judecătoriei Timișoara, iar prin sentința civilă nr. 35 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara a fost stabilită competența de soluționare a cererii ce face obiectul Dosarului nr. 2707/325/2009 în favoarea Tribunalului Timiș. 2. Reclamanții Primăria municipiului Timișoara reprezentată prin primar, municipiul Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara, prin cererea înregistrată din 2009, la Judecătoria Timișoara, au chemat în judecată pârâții T.J.T.

și M.N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea sentinței civile nr. 32 din 24 ianuarie 2003 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosar nr. 9991/C/2002 prin care s-a declarat moartea prezumată a pârâtului T.J.T. la data de 31 decembrie 1986. Prin sentința civilă nr. 15811 din 17 noiembrie 2009 Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții Primăria municipiului Timișoara reprezentată prin primar, municipiul Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara împotriva pârâților T.J.T. și M.N., precum și a cererii de intervenție formulată de intervenienții L.V., L.N. și L.G., în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă.

La Tribunalul Timiș dosarul a fost înregistrat la data de 7 ianuarie 2010 sub nr. 1072/325/2009. La termenul de judecată din 8 septembrie 2010, prin încheiere interlocutorie tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de intervenienții L.V., L.N. și L.G. A reținut că, raportat la prevederile art. 20 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată deoarece în speța dedusă judecății calitatea procesuală activă echivalează cu interesul reclamanților de a promova acțiunea în justiție, având în vedere că imobilul în litigiu, situat în Timișoara, str. C. se afla în patrimoniul Primăriei municipiului Timișoara, iar potrivit susținerilor reclamanților, numitul T.J.T.

a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii acestui imobil, notificare ce urmează a fi soluționată de către Consiliul local al municipiului Timișoara. De asemenea, tribunalul a avut în vedere faptul că intervenientii justifică un interes în cauză pentru a formula cerere de intervenție accesorie, întrucât au avut calitatea de chiriași ai apartamentului din imobilul situat în Timișoara, str. C. aflat în patrimoniul primăriei, că cererea de intervenție are legătură cu cererea principală și a fost depusă în termenul legal. 3. La termenul de judecată din 13 aprilie 2011, Tribunalul Timiș a admis în baza art. 164 alin. (1) și alin. (3) excepția de conexitate a cauzei ce face obiectul prezentului Dosar nr. 1072/325/2009, cu cea care face obiectul Dosarului nr. 2707/325/2009.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1582/PI din 23 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1072/325/2009, a admis excepția lipsei de interes a reclamanților L.N. și L.V. și a respins cererea formulata de aceștia în contradictoriu cu pârâții T.I.E. și M.N., în Dosarul conexat nr. 2707/325/2009, ca lipsită de interes. A admis acțiunea formulată în Dosarul nr. 1072/325/2009, de reclamanții municipiul Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâții T.I.E. și M.N. A anulat hotărârea declarativă de moarte nr. 32 din 24 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș privind declararea morții pârâtului T.I.E. A admis pe cale de consecință cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamanților municipiul Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara formulată de intervenientii L.V., L.N.

și L.G. A obligat pârâții să plătească reclamanților municipiul Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara suma de 8,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea irevocabilă serviciului de stare civilă al Consiliului Local B. pentru a face cuvenita rectificare în registrul actelor de stare civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților municipiul Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara și implicit a lipsei de interes a acestora în formularea prezentei acțiuni, acestea au fost respinse prin încheierea interlocutorie din 8 septembrie 2010, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul acesteia și că prin aceeași încheiere de ședință, tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamanților, considerând că intervenientii au interes în formularea cererii de față. Tribunalul a admis excepția lipsei de interes a reclamanților L.V.

și L.N., având ca obiect anularea hotărârii declarative a morții pârâtului T.I.E., față de sentința civilă nr. 13543 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia civilă nr. 238/A din 12 martie 2010 a Tribunalului Timiș, care are putere de lucru judecat pe acest aspect, situație în raport de care a respins acțiunea formulata de aceștia în contradictoriu cu pârâții T.I.E. și M.N., în Dosarul conexat nr. 2707/325/2009, ca lipsită de interes.

Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 32 din 24 ianuarie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 9991/C/2002, Tribunalul Timiș a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M.N., iar pe cale de consecință a declarat moartea prezumată a pârâtului T.I.E., data morții fiind stabilită ca fiind 31 decembrie 1986. Pentru a declara moartea prezumată a pârâtului T.I.E., tribunalul a avut în vedere faptul că de la data dispariției acestuia au trecut mai mult de 4 ani și că potrivit art. 20 alin. (1) art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 raportat la art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 32/1954, dacă cel declarat mort este în viață, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea, iar în cazul în care se dovedește că cel declarat mort trăiește, instanța va anula hotărârea.

Așadar, din textele legale mai sus citate a rezultat că hotărârea declarativă a morții poate fi anulată atunci când se dovedește în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ. că persoana este în viață. S-a reținut că, prin adresa din 8 februarie 2008, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Centrul de Cooperare Polițienească Intemațională, Biroul Național Interpol a comunicat Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, Serviciul de Investigații Criminale faptul că urmare a adresei prin care s-a solicitat sprijinul în efectuarea unor demersuri pe lângă autoritățile din S.U.A. pentru a se stabili dacă T.I.E., este sau nu decedat, răspunsul primit de la Interpol a fost că autoritățile judiciare ale statului M. din S.U.A.

au stabilit faptul că numitul T.I.E., fost cetățean român este în prezent cetățean american cu următoarele date de identitate: T.J.T., născut la data de 23 februarie 1948, cu domiciliul în orașul F., str. L., statul M., fiind angajat la C.B.M. Că acesta a declarat autorităților judiciare ale statului M. din S.U.A. că în anul 1987 a avut probleme cu fosta sa soție, G.F., născută în anul 1951, că împreună cu aceasta are o fiică, M.N. născută în anul 1972. A fost anexată adresei o copie a raportului întocmit de către Departamentul de Poliție al statului M. ce a fost transmis de partenerii de la Interpol Washington. Prin urmare, conform acestor adrese oficiale ale birourilor Interpol din România și S.U.A.

a rezultat că T.I.E., fost cetățean român, născut la data de 23 februarie 1948, trăiește în prezent în S.U.A., fiind cetățean american și locuind la adresa menționată mia sus și că fată de această situație, procedura de citare în prezenta cauză s-a efectuat și la adresa comunicată din S.U.A., conform dispozițiilor art. 114 1 alin. (4) C. proc. civ. cu scrisoare recomandată. Că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. 791/P/2010 s-a reținut de asemenea că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că într-adevăr numitul T.I.E., tatăl pârâtei M.N. trăiește și se numește în prezent T.J.T., lucru comunicat de Biroul Interpol. Așadar, din ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că în speță a fost dovedit faptul că pârâtul T.I.E.

trăiește, fiind înfrântă prezumția de deces ce a rezultat din împrejurarea că au trecut 4 ani de la data declarării dispariției fără ca acesta să fi dat un semn de viață. Conform art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâții să plătească reclamanților municipiul Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara suma de 8,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru. Conform art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 32/1954, a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea irevocabilă Serviciului de stare civilă al Consiliului local B. pentru a face cuvenita rectificare în registrul actelor de stare civilă. Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă prin decizia civilă nr. 2 din 22 ianuarie 2013, a respins apelul declarat de pârâta M.N.

împotriva sentinței civile nr. 1582 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu reclamanții municipiul Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara, pârâtul T.I.E. și intervenienții L.V., L.N. și L.G. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele: Că în susținerea nelegalității hotărârii atacate, pârâta M.N. a invocat lipsa probatoriului care să justifice anularea hotărârii declarative de moarte, astfel că sub acest aspect, se constată că din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 31 decembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 791/2010, a rezultat că în urma verificărilor în Dosarul nr. 11727/P/2007 s-a constatat că numitul T.I.E.

trăiește în prezent, numindu-se T.J.T., aspect comunicat de Biroul Național Interpol. De asemenea, cum corect s-a reținut de Tribunalul Timișoara, prin adresa din 8 februarie 2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, către Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, Serviciul de Investigații Criminale, s-a menționat că autoritățile judiciare ale statului M. (S.U.A.) au stabilit faptul că numitul T.I.E. fost cetățean român, este în prezent cetățean american, cu următoarele date de identitate: T.J.T.

născut la 23 februarie 1948, cu domiciliul în orașul F., str. I. statul M. Cum, prin ambele înscrisuri menționate mai sus emise de autorități oficiale s-a făcut dovada că pârâtul T.I.E., același cu T.J.T., trăiește, fiind răsturnată astfel prezumția decesului raportat la dispozițiile art. 20 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, curtea a constatat că este neîntemeiată critica formulată de pârâtă sub aspectul lipsei probelor în pronunțarea hotărârii atacate. Instanța a respins ca neîntemeiată și susținerea că judecata cauzei s-a făcut fără îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul T.I.E., întrucât din dovezile de citare aflate la dosar, rezultă că acesta a fost citat atât la domiciliul indicat prin adresa emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Biroul Național Interpol, cât și prin publicitate conform art. 95 C. proc.

civ. În cauză a fost înlăturată și susținerea pârâtei în sensul că reclamanții nu justifică interes și nu au calitate procesuală activă în cauză, întrucât dispozițiile art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data introducerii acțiunii, prevăd că: „dacă cel declarat mort este în viață, se poate cere oricând anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea”, iar imobilul s-a aflat în patrimoniul lor, astfel că, reclamanții au atât calitate procesuală activă în cauză, cât și interesul de a promova prezenta acțiune. Tot ca neîntemeiată a fost respinsă și critica privind admiterea în principiu a cererii de intervenție de către instanța de fond, prin încheierea din 8 septembrie 2010, întrucât intervenienții având calitatea de chiriași ai imobilului din litigiu, justifică interes în cauză raportat la dispozițiile art. 49 și art. 50 C. proc.

civ. Împotriva deciziei civile nr. 2 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs pârâta M.N., întemeiat pe art. 304 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului. În criticile formulate recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele: - Că decizia instanței de apel este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea normelor de procedură vizând citarea, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În acest sens a arătat că, fără nici un probatoriu instanța de judecată în mod greșit a pus semnul identității între persoana purtând numele T.I.E., declarat decedat prin hotărâre judecătorească, cu persoana purtând numele T.J.T., care nu a fost declarat mort și care nu are nici o legătură cu cauza.

Cum procedura de citare în apel s-a realizat numai cu T.J.T., arată că instanța i-a încălcat dreptul la apărare, principiul contradictorialității dezbaterilor, principiul disponibilității, situație în care hotărârea judecătorească a fost pronunțată numai în contradictoriu cu acesta, ceea ce atrage nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că identificarea lui T.J.T. cu T.I.E. a avut consecințe asupra interpretării date de instanță cu privire la cele două înscrisuri, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 31 decembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 791/2010, din care a rezultat că în urma verificărilor în Dosarul nr. 11727/P/2007 s-a constatat că numitul T.I.E.

trăiește în prezent, numindu-se T.J.T., aspect comunicat de Biroul Național Interpol și adresa din 8 februarie 2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, către Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, Serviciul de Investigații Criminale, în care s-a menționat că autoritățile judiciare ale Statului Michigan (S.U.A.) au stabilit faptul că numitul T.I.E. fost cetățean român, este în prezent cetățean american, cu următoarele date de identitate.T.J.T. născut la 23 februarie 1948, cu domiciliul în orașul F., str. I. statul M., care au format convingerea că cel declarat mort se află în viață. Arată că, în cauză pentru stabilirea situației reale, a identității pârâtului T.I.E., din prezentul dosar, instanța investită cu soluționarea apelului ar fi trebuit să administreze și alte probe, de natură să demonstreze că cel prezumat mort este în viață.

- Că greșit instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe motiv că aceștia au avut în patrimoniu bunul imobil menționat, al cărui proprietar a fost T.I.E., motivare din care rezultă că instanța a înțeles în mod eronat sentința civilă nr. 571 din 19 ianuarie 2006 a Judecătoriei Timișoara. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Alin. (2) al art. 105 C. proc. civ. vizează situația în care actele de procedură au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent, acte care se vor declara nule dacă părții i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Din textele de mai sus se poate observa că motivul de nelegalitate analizat se referă la neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, aspecte care nu se regăsesc în argumentele dezvoltate pentru susținerea acestui motiv, avându-se în vedere că judecata cauzei s-a făcut cu îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul T.I.E., fapt ce rezultă din dovezile de citare aflate la dosar, astfel că acesta a fost citat atât la domiciliul indicat prin adresa emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Biroul Național Interpol, cât și prin publicitate conform art. 95 C. proc.

civ. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se referă la interpretarea actului juridic și nu este incident în cauză, criticile formulate vizând interpretarea dată de instanța de apel probelor administrate de părți, nu interpretarea greșită a unui act juridic dedus judecății. Critica recurentei prin care a susținut că, în cauză pentru stabilirea situației reale, a identității pârâtului T.I.E., din prezentul dosar, instanța investită cu soluționarea apelului ar fi trebuit să administreze și alte probe, de natură să demonstreze că cel prezumat mort este în viață, este de reținut că acesta este un atribut al instanței de apel și vizează aspecte de netemeinicie, ce exced prezentului recurs, odată cu abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc.

civ. Nici critica pârâtei prin care a menționat că greșit instanța de apel a respins excepția lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamanților nu poate fi primită, întrucât imobilul s-a aflat în patrimoniul lor, astfel că, reclamanții au atât calitate procesuală activă în cauză, cât și interesul de a promova prezenta acțiune, după cum corect a reținut și instanța de apel. Din verificarea modului în care s-a derulat procesul în fața Curții de Apel Timișoara rezultă că, în cauză părțile au beneficiat de un proces echitabil așa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța și-a exercitat rolul său activ respectând dispozițiile art. 129 C. proc.

civ. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru corecta stabilire a situației de fapt și aplicarea corectă a legii, dar această critică nu poate fi reținută întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și contradictorialității. În cauză și pârâta și reclamanții aveau posibilitatea de a propune și administra probatorii, astfel că dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.

Chiar în ipoteza descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părților în exercitarea obligațiilor procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) din același act normativ. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta M.N. împotriva deciziei civile nr. 2 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.