ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1000/2014

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 602 din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis recursul declarat de către reclamanta K.A.M. și a modificat în tot decizia instanței de apel în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul I.M.M., apreciind că susținerea reclamantei este confirmată de actele și lucrările cauzei, inclusiv de poziția contradictorie a pârâtului, care a lăsat să se înțeleagă că prețul consemnat în actul notarial face dovada absolută a acestui fapt, și a respins recursul declarat de pârâtul I.M.M. ca nefondat, cu motivarea că hotărârea criticată, schimbată în totalitate în recursul reclamantei, pe considerente de încălcare flagrantă a dispozițiilor legale în materie, nu mai poate face obiectul criticilor pârâtului recurent, deoarece, din punct de vedere juridic, aceasta nu mai produce niciun fel de efecte.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul I.M.M. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea excepției de nulitate absolută a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare a recursului către Tribunalul Timiș, invocând drept motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 3, 5, 7 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că hotărârea Curții de Apel Timișoara este nemotivată și s-a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, depoziția martorului neputând fi luată în considerare. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și normelor de aplicare a legii coroborate cu dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, recurentul nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului dovada taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit (107 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar), deși a fost citat cu această mențiune. Constatând că recursul nu a fost timbrat corespunzător anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 13 martie 2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 coroborate cu dispozițiile art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâtul I.M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul I.M.M. împotriva Deciziei nr. 602 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014. Procesat de GGC - AM