ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1000/2014

Asupra recursului de

față;

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 602 din 18 aprilie

2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis recursul declarat de

către reclamanta K.A.M. și a modificat în tot decizia instanței de apel în

sensul respingerii apelului declarat de pârâtul I.M.M., apreciind că susținerea

reclamantei este confirmată de actele și lucrările cauzei, inclusiv de poziția

contradictorie a pârâtului, care a lăsat să se înțeleagă că prețul consemnat în

actul notarial face dovada absolută a acestui fapt, și a respins recursul declarat

de pârâtul I.M.M. ca nefondat, cu motivarea că hotărârea criticată, schimbată

în totalitate în recursul reclamantei, pe considerente de încălcare flagrantă a

dispozițiilor legale în materie, nu mai poate face obiectul criticilor

pârâtului recurent, deoarece, din punct de vedere juridic, aceasta nu mai

produce niciun fel de efecte.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâtul I.M.M. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și,

în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

iar, în subsidiar, admiterea excepției de nulitate absolută a deciziei recurate

și trimiterea cauzei spre competentă soluționare a recursului către Tribunalul

Timiș, invocând drept motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 3, 5, 7

și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, s-a învederat că hotărârea Curții de Apel Timișoara este

nemotivată și s-a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză,

depoziția martorului neputând fi luată în considerare.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate,

chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu

referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se

depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și

normelor de aplicare a legii coroborate cu dispozițiile art. 9 din O.G. nr.

32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară

de timbru și timbru judiciar, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, recurentul

nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului

dovada taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit (107 RON taxă judiciară

de timbru și 5 RON timbru judiciar), deși a fost citat cu această mențiune.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat corespunzător anticipat și nici până la termenul

stabilit de Înalta Curte, 13 martie 2014, pentru când procedura de citare a

fost legal îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația

timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 146/1997 coroborate cu dispozițiile art. 35 alin. (1)

și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 și să dispună

anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâtul I.M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâtul I.M.M. împotriva Deciziei nr. 602 din 18 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2014.

Procesat de GGC - AM