ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2196 din data de 28

iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei de interes și a lipsei de obiect, invocate

de SC C&I C. SRL precum și acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL în

contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Management pentru Societatea

Informațională, Autoritatea Rutieră Română și SC C&I C. SRL, ca

neîntemeiată.

Împotriva Sentinței

civile nr. 2196 din data de 28 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în condițiile

art. 483 din Noul C. proc. civ., și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ (în continuare Legea nr. 554/2004), reclamanta SC

V. SRL.

2.1. Motivele de

casare

În susținerea

recursului declarat recurenta a invocat trei motive de nelegalitate,

reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Noul C.

proc. civ., respectiv lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea

recurată/cuprinderea unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei

precum și greșita aplicare a legii, cu referire la aplicarea în cauză a

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Principalele

argumente invocate

- Cu privire la

motivul de nelegalitate referitor la existența unor considerente contradictorii

și străine de natura pricinii, recurenta a susținut, în esență, că deși

instanța de fond a constatat că dezlegarea împrejurărilor invocate în

susținerea cazului bine justificat reclamă analiza pe fond a criticilor de

nelegalitate, analiză ce excede cadrului prevăzut de legiuitor în acțiunea

vizând suspendarea provizorie a executării actului administrativ, motivează,

totuși, neîndeplinirea cazului bine justificat chiar prin dezlegarea unor

aspecte ce țin de fondul cauzei și nu prin analiza formală a situației de fapt

și de drept care, în cauză, este de natură a pune sub semnul îndoielii

prezumția de legalitate și temeinicie a actelor contestate.

- Cu privire la

motivul referitor la pronunțarea hotărârii recurate cu aplicarea greșită a

normelor de drept material recurenta, a susținut, în esență, că, în mod greșit

instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care

condiția existenței unui caz bine justificat a fost greșit analizată iar

condiția prevenirii unei pagube iminente nu a fost analizată și motivată absolut

deloc prin hotărârea recurată.

În acest sens,

recurenta arată că, în analiza condiției existenței cazului bine justificat,

instanța de fond: a încălcat dispozițiile art. 65 alin. (2) din Ordinul

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 atunci când a

apreciat că în cauză nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, pe

motiv că interpretarea acestor prevederi fac obiectul unei divergențe de opinie

care nu pot fi dezlegate fără a se prejudicia fondul cauzei; a aplicat greșit prevederile

pct. 1 și 5 din Anexa nr. 19 a Ordinului Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii nr. 980/2011 modificat și completat de Ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012 și a dezlegat un aspect al

cauzei pe fond referitor la data de referință a vechimii neîntreruptă pe traseu

a societății intimate.

Mai arată recurenta

că prevederile art. 65 alin. (2) sunt prevederi speciale care se referă la

licențele de traseu ce au făcut obiectul operațiunii de divizare parțială, pe baza

căreia, în mod ilegal, netemeinic și abuziv, Autoritatea Rutieră Română a

stabilit vechimea neîntreruptă pe traseu pe baza căreia s-a emis rezultatul

atribuirii electronice a traseului către intimată.

- Cu privire la

motivul de nelegalitate referitor la împrejurarea că hotărârea recurentă nu

cuprinde motivele pe care se sprijină se susține că în motivarea hotărârii

pronunțate prima instanță a constatat că este de prisos să examineze

argumentele reclamantei pe marginea îndeplinirii celei de-a doua condiții

vizând paguba iminentă, din moment ce prezumția de legalitate în privința

actului administrativ contestat nu a fost înlăturată.

intimaților

Prin întâmpinările

formulate intimații Centrul Național de Management pentru Societatea

Informațională, Autoritatea Rutieră Română și SC C&I C.V SRL au solicitat

respingerea recursului declarat în cauză arătând, în esență, că recurenta nu a

dovedit existența unei îndoieli serioase asupra legalității actelor și

procedurii atribuirii și implicit existența cazului bine justificat, ceea ce a

făcut inutilă analiza celei de a doua condiții impuse de art. 14 din Legea nr.

554/2004, respectiv iminența unei pagube care s-ar putea produce în patrimoniul

său prin menținerea actelor contestate.

soluționare a recursului

4.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost

analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință

din data de 19 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin.

(4) din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din

15 ianuarie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul

raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de

admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentei SC V.

SRL ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din Noul C.

proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la

fondul recursului

4.2.1. Analiza

motivelor de casare invocate

- Cu privire la

motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ.

Verificând

considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc

exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ. și

explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de

fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod

adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale

aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că

cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile impuse de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Faptul că instanța de

fond a analizat aparența de legalitate a actelor contestate prin prisma

fiecărui motiv de nelegalitate invocat prin cererea de suspendare, ceea ce a

determinat uneori și o ușoară atingere a fondului, nu echivalează cu o

cercetare a fondului, cum în mod greșit susține recurenta, și nu intră în

contradicție cu considerentele referitoare la imposibilitatea unei astfel de

analize, în procedura de suspendare, reglementată prin art. 14 din Legea nr.

554/2004, așa încât nu va fi primită critica formulată de recurentă pe acest

aspect.

De asemenea, în mod

corect instanța de fond, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada cazului

bine justificat, nu a mai procedat la analiza condiției referitoare la iminența

pagubei în condițiile în care pentru admiterea unei cereri de suspendare art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune în mod imperativ îndeplinirea

cumulativă a două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă,

ceea ce, face inutilă analiza celei de a doua condiții în ipoteza în care se

conchide asupra neîndeplinirii primei condiții într-un caz particular supus

evaluării.

În fine, cum din

lecturarea considerentelor hotărârii recurate rezultă în mod clar că cererea de

suspendare a fost respinsă prin prisma unor argumente referitoare la

neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, Înalta Curte nu va primi nici

critica referitoare la nemotivarea hotărârii instanței de fond, în ipoteza

lipsei considerentelor.

În atare condiții, în

mod evident nu se poate susține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ., niciuna dintre ipotezele

consacrate de acest text, respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de

motive contradictorii sau străine de natura pricinii, nefiind incidentă.

- Cu privire la

motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Înalta Curte constată

că nu se impune casarea hotărârii recurate nici prin prisma motivului de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C.

proc. civ., reținând în acest sens, în acord cu instanța de fond, că analiza

sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele a căror

suspendare s-a solicitat în cauză, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a

prezumției de legalitate de care se bucură respectivele acte, în cazul

particular supus evaluării.

În acest sens, Înalta

Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut, ca nefiind

îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit.

t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din analiza sumară, a actelor

contestate, nu s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni

rezonabile cu privire la emiterea respectivelor acte.

Cum recurenta prin

cererea de suspendare a argumentat existența cazului bine justificat prin

prisma unor aspecte ce țin de fondul actelor contestate [ex. interpretarea și

aplicarea unor dispoziții legale la o anumită situație de fapt invocată,

respectarea unor etape în procedura de atribuire a unor licențe de traseu,

analiza îndeplinirea unor criterii (ex. criteriul vechimii neîntrerupte) prin

prisma clarificării unor împrejurări de fapt sau de drept, respectarea unor

calendare etc.], care pot fi clarificate doar cu ocazia cercetării fondului

respectivelor acte, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu poate

reține îndeplinirea, în cauză, a condiției cazului bine justificat.

În fine, se impune a

fi subliniat și faptul că, clarificarea aspectele referitoare la modul de

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 65 alin. (2) din Ordinul

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011, ca și cele

referitoare la evaluarea îndeplinirii criteriilor impuse prin Anexa nr. 2 a

Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012, este

atributul instanței învestite cu cererea de anulare a actelor contestate,

aspect de natură a conduce la înlăturarea considerentelor prin care instanța de

fond a făcut aprecieri referitoare la aceste aspecte.

Înlăturarea parțială

a unor considerente pe motiv că privesc fondul actelor contestate nu este de

natură a afecta legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în

condițiile în care aceasta în mod corect a apreciat că recurenta nu a dovedit

în cauză îndeplinirea condiției privind existența cazului bine justificat, prin

prisma dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea

măsurii provizorii solicitate.

4.2.2. Soluția

instanței de recurs

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 497 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarate de SC V. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 2196 din 28 iunie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS