ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 2196 din data de 28 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes și a lipsei de obiect, invocate de SC C&I C. SRL precum și acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, Autoritatea Rutieră Română și SC C&I C. SRL, ca neîntemeiată. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 2196 din data de 28 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în condițiile art. 483 din Noul C. proc.

civ., și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (în continuare Legea nr. 554/2004), reclamanta SC V. SRL. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului declarat recurenta a invocat trei motive de nelegalitate, reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Noul C. proc. civ., respectiv lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea recurată/cuprinderea unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei precum și greșita aplicare a legii, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. 2.2.

Principalele argumente invocate - Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la existența unor considerente contradictorii și străine de natura pricinii, recurenta a susținut, în esență, că deși instanța de fond a constatat că dezlegarea împrejurărilor invocate în susținerea cazului bine justificat reclamă analiza pe fond a criticilor de nelegalitate, analiză ce excede cadrului prevăzut de legiuitor în acțiunea vizând suspendarea provizorie a executării actului administrativ, motivează, totuși, neîndeplinirea cazului bine justificat chiar prin dezlegarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei și nu prin analiza formală a situației de fapt și de drept care, în cauză, este de natură a pune sub semnul îndoielii prezumția de legalitate și temeinicie a actelor contestate.

- Cu privire la motivul referitor la pronunțarea hotărârii recurate cu aplicarea greșită a normelor de drept material recurenta, a susținut, în esență, că, în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care condiția existenței unui caz bine justificat a fost greșit analizată iar condiția prevenirii unei pagube iminente nu a fost analizată și motivată absolut deloc prin hotărârea recurată.

În acest sens, recurenta arată că, în analiza condiției existenței cazului bine justificat, instanța de fond: a încălcat dispozițiile art. 65 alin. (2) din Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 atunci când a apreciat că în cauză nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, pe motiv că interpretarea acestor prevederi fac obiectul unei divergențe de opinie care nu pot fi dezlegate fără a se prejudicia fondul cauzei; a aplicat greșit prevederile pct. 1 și 5 din Anexa nr. 19 a Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 modificat și completat de Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012 și a dezlegat un aspect al cauzei pe fond referitor la data de referință a vechimii neîntreruptă pe traseu a societății intimate.

Mai arată recurenta că prevederile art. 65 alin. (2) sunt prevederi speciale care se referă la licențele de traseu ce au făcut obiectul operațiunii de divizare parțială, pe baza căreia, în mod ilegal, netemeinic și abuziv, Autoritatea Rutieră Română a stabilit vechimea neîntreruptă pe traseu pe baza căreia s-a emis rezultatul atribuirii electronice a traseului către intimată. - Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la împrejurarea că hotărârea recurentă nu cuprinde motivele pe care se sprijină se susține că în motivarea hotărârii pronunțate prima instanță a constatat că este de prisos să examineze argumentele reclamantei pe marginea îndeplinirii celei de-a doua condiții vizând paguba iminentă, din moment ce prezumția de legalitate în privința actului administrativ contestat nu a fost înlăturată.

3. Apărările intimaților Prin întâmpinările formulate intimații Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, Autoritatea Rutieră Română și SC C&I C.V SRL au solicitat respingerea recursului declarat în cauză arătând, în esență, că recurenta nu a dovedit existența unei îndoieli serioase asupra legalității actelor și procedurii atribuirii și implicit existența cazului bine justificat, ceea ce a făcut inutilă analiza celei de a doua condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența unei pagube care s-ar putea produce în patrimoniul său prin menținerea actelor contestate. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc.

civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ. Prin încheierea din 15 ianuarie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentei SC V. SRL ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din Noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate - Cu privire la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc.

civ. Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că instanța de fond a analizat aparența de legalitate a actelor contestate prin prisma fiecărui motiv de nelegalitate invocat prin cererea de suspendare, ceea ce a determinat uneori și o ușoară atingere a fondului, nu echivalează cu o cercetare a fondului, cum în mod greșit susține recurenta, și nu intră în contradicție cu considerentele referitoare la imposibilitatea unei astfel de analize, în procedura de suspendare, reglementată prin art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa încât nu va fi primită critica formulată de recurentă pe acest aspect.

De asemenea, în mod corect instanța de fond, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, nu a mai procedat la analiza condiției referitoare la iminența pagubei în condițiile în care pentru admiterea unei cereri de suspendare art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune în mod imperativ îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, ceea ce, face inutilă analiza celei de a doua condiții în ipoteza în care se conchide asupra neîndeplinirii primei condiții într-un caz particular supus evaluării. În fine, cum din lecturarea considerentelor hotărârii recurate rezultă în mod clar că cererea de suspendare a fost respinsă prin prisma unor argumente referitoare la neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, Înalta Curte nu va primi nici critica referitoare la nemotivarea hotărârii instanței de fond, în ipoteza lipsei considerentelor.

În atare condiții, în mod evident nu se poate susține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ., niciuna dintre ipotezele consacrate de acest text, respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii sau străine de natura pricinii, nefiind incidentă. - Cu privire la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate nici prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., reținând în acest sens, în acord cu instanța de fond, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele a căror suspendare s-a solicitat în cauză, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură respectivele acte, în cazul particular supus evaluării.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut, ca nefiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din analiza sumară, a actelor contestate, nu s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivelor acte. Cum recurenta prin cererea de suspendare a argumentat existența cazului bine justificat prin prisma unor aspecte ce țin de fondul actelor contestate [ex. interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale la o anumită situație de fapt invocată, respectarea unor etape în procedura de atribuire a unor licențe de traseu, analiza îndeplinirea unor criterii (ex.

criteriul vechimii neîntrerupte) prin prisma clarificării unor împrejurări de fapt sau de drept, respectarea unor calendare etc.], care pot fi clarificate doar cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu poate reține îndeplinirea, în cauză, a condiției cazului bine justificat. În fine, se impune a fi subliniat și faptul că, clarificarea aspectele referitoare la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 65 alin. (2) din Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011, ca și cele referitoare la evaluarea îndeplinirii criteriilor impuse prin Anexa nr. 2 a Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012, este atributul instanței învestite cu cererea de anulare a actelor contestate, aspect de natură a conduce la înlăturarea considerentelor prin care instanța de fond a făcut aprecieri referitoare la aceste aspecte.

Înlăturarea parțială a unor considerente pe motiv că privesc fondul actelor contestate nu este de natură a afecta legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în condițiile în care aceasta în mod corect a apreciat că recurenta nu a dovedit în cauză îndeplinirea condiției privind existența cazului bine justificat, prin prisma dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea măsurii provizorii solicitate. 4.2.2. Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) din Noul C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarate de SC V. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 2196 din 28 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2014. Procesat de GGC - AS