ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 7 iunie 2013,

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. -

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București (în

continuare A.N.A.F.) și pe cale de consecință a dispus suspendarea formelor de

executare silită pornite împotriva reclamantei în temeiul Raportului de

inspecție fiscală nr. FMC 231 încheiat la data de 25 septembrie 2012, a

Deciziei de impunere nr. FMC 519 din 25 septembrie 2012, emise de către pârâtă,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare ce

formează obiectul aceluiași dosar.

Împotriva Încheierii

din data de 7 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs, în condițiile art. 483 Noul C.

proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ (în continuare Legea nr. 554/2004), pârâta A.N.A.F.

2.1. Motivele de

casare

În susținerea

recursului recurenta invocă un singur motiv de nelegalitate, reglementat de

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., respectiv greșita

aplicare a legii, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 și

art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Principalele

argumente invocate

Prin argumentele

prezentate în susținerea motivului de nelegalitate invocat se arată, în esență,

că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în

condițiile în care simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care

să probeze cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu sunt de

natură să conducă la suspendarea executării actelor contestate.

Cu privire la

existența unui caz bine justificat recurenta susține că instanța de fond,

soluționând cauza, nu a ținut cont de faptul că: actele administrative se

bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea actelor administrative

reprezintă o situație de excepție; că reclamanta nu a făcut dovada că această

primă condiție prevăzută de lege este îndeplinită; că motivele de nulitate și

nelegalitate a actelor administrative atacate nu pot fi primite sub pretextul

că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât cererea de

suspendare nu presupune verificarea legalității actelor administrative

contestate.

Cu privire la

prevenirea unei pagube iminente, recurenta susține că motivele invocate de

reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu sunt de natură să facă dovada

îndeplinirii nici a acestei condiții prevăzute de legea specială, suspendarea

fiind o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ

conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar aduce reclamantei un prejudiciu

greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu

este îndeplinită în cauză.

intimatei

Prin întâmpinarea

formulată intimata SC R. SA a solicitat pe cale de excepție anularea recursului

pentru: neîndeplinirea cerințelor de formă, invocând în acest sens nesemnarea

cererii de recurs de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile art.

84 alin. (2) Noul C. proc. civ.; nemotivarea acestuia, în condițiile art. 488

Noul C. proc. civ., arătând în acest sens că recurenta a indicat drept temei de

drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Vechiul C. proc. civ., abrogat la data

formulării recursului.

Pe fondul cauzei

intimata a solicitat respingerea recursului arătând în acest sens că a dovedit,

în cauză, existența cazului bine justificat, precum și iminența unei pagube

care s-ar putea produce în patrimoniul său prin menținerea actelor de control

fiscal contestate.

soluționare a recursului

4.1 Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost

analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de

ședință din data de 9 octombrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) Noul C. proc. civ.

Ambele părți au depus

puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din

19 noiembrie 2013 completul filtru a înlăturat critica formulată de intimată cu

privire la nerespectarea condiției de formă prevăzute de art. 486 alin. (2)

Noul C. proc. civ., a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în

cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe

cale de consecință a declarat recursul recurentei A.N.A.F. ca fiind admisibil

în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., și a fixat

termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul

recursului

4.2.1 Analiza

motivului de casare invocat

Înalta Curte constată

că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc.

civ., reținând în acest sens, în dezacord cu recurenta, că analiza sumară a

motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele administrativ-fiscale a

căror suspendare s-a dispus în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a

prezumției de legalitate de care se bucurau respectivele acte și fac verosimilă

iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus

evaluării.

Astfel, Înalta Curte

constată că instanța de fond, în raport de susținerile părților, dar și de

înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situațiilor de

fapt și de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod

justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actelor administrativ-fiscale în privința cărora s-a solicitat

suspendarea executării, așa încât nu va fi primit argumentul recurentei

referitor la soluționarea cauzei doar în baza unor simple afirmații neînsoțite

de dovezi în susținerea îndeplinirii celor două condiții impuse de dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența

pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

În acest sens, Înalta

Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut ca fiind

îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit.

t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din analiza sumară a actelor

administrativ-fiscale contestate s-a conturat o situație și o modalitate de

calcul a obligațiilor fiscale reținute în sarcina intimatei, prezumtiv

incorecte, ce se impune a fi clarificată cu ocazia cercetării fondului

respectivelor acte, ceea ce ar putea presupune și administrarea probei cu

expertiză contabilă, așa încât va fi înlăturată critica formulată de recurentă

pe acest aspect.

De asemenea, se

impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu

certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea

prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să

poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul

și în situația dedusă prezentei judecăți.

Așadar, aprecierea

instanței de fond în sensul că în ipoteza menținerii formelor de executare

silită care au determinat blocarea conturilor societății, cu consecința

imposibilității îndeplinirii obligațiilor financiare asumate contractual în

raporturile comerciale aflate în derulare, societatea ar risca atât obligarea

sa la plata unor penalități sau chiar intrarea în insolvență reprezintă un argument

suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr.

554/2004, așa încât vor fi înlăturate și criticile referitoare la

neîndeplinirea condiției existenței pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ș)

din același act normativ.

În consecință, Înalta

Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din

Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată,

nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.

8 Noul C. proc. civ.

4.2.2 Soluția

instanței de recurs

Toate considerentele

expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 497 alin. (1) Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.A.F. împotriva Încheierii din 7 iunie 2013 a Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 februarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ