ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Încheierea din data de 7 iunie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București (în continuare A.N.A.F.) și pe cale de consecință a dispus suspendarea formelor de executare silită pornite împotriva reclamantei în temeiul Raportului de inspecție fiscală nr. FMC 231 încheiat la data de 25 septembrie 2012, a Deciziei de impunere nr. FMC 519 din 25 septembrie 2012, emise de către pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare ce formează obiectul aceluiași dosar.

2. Cererea de recurs Împotriva Încheierii din data de 7 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în condițiile art. 483 Noul C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (în continuare Legea nr. 554/2004), pârâta A.N.A.F. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului recurenta invocă un singur motiv de nelegalitate, reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. 2.2.

Principalele argumente invocate Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate invocat se arată, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care să probeze cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării actelor contestate.

Cu privire la existența unui caz bine justificat recurenta susține că instanța de fond, soluționând cauza, nu a ținut cont de faptul că: actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea actelor administrative reprezintă o situație de excepție; că reclamanta nu a făcut dovada că această primă condiție prevăzută de lege este îndeplinită; că motivele de nulitate și nelegalitate a actelor administrative atacate nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât cererea de suspendare nu presupune verificarea legalității actelor administrative contestate.

Cu privire la prevenirea unei pagube iminente, recurenta susține că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu sunt de natură să facă dovada îndeplinirii nici a acestei condiții prevăzute de legea specială, suspendarea fiind o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar aduce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată intimata SC R. SA a solicitat pe cale de excepție anularea recursului pentru: neîndeplinirea cerințelor de formă, invocând în acest sens nesemnarea cererii de recurs de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile art. 84 alin. (2) Noul C. proc.

civ.; nemotivarea acestuia, în condițiile art. 488 Noul C. proc. civ., arătând în acest sens că recurenta a indicat drept temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Vechiul C. proc. civ., abrogat la data formulării recursului. Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea recursului arătând în acest sens că a dovedit, în cauză, existența cazului bine justificat, precum și iminența unei pagube care s-ar putea produce în patrimoniul său prin menținerea actelor de control fiscal contestate. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc.

civ. Ambele părți au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2013 completul filtru a înlăturat critica formulată de intimată cu privire la nerespectarea condiției de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) Noul C. proc. civ., a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentei A.N.A.F. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2 Cu privire la fondul recursului 4.2.1 Analiza motivului de casare invocat Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc.

civ., reținând în acest sens, în dezacord cu recurenta, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele administrativ-fiscale a căror suspendare s-a dispus în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucurau respectivele acte și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, în raport de susținerile părților, dar și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ-fiscale în privința cărora s-a solicitat suspendarea executării, așa încât nu va fi primit argumentul recurentei referitor la soluționarea cauzei doar în baza unor simple afirmații neînsoțite de dovezi în susținerea îndeplinirii celor două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din analiza sumară a actelor administrativ-fiscale contestate s-a conturat o situație și o modalitate de calcul a obligațiilor fiscale reținute în sarcina intimatei, prezumtiv incorecte, ce se impune a fi clarificată cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte, ceea ce ar putea presupune și administrarea probei cu expertiză contabilă, așa încât va fi înlăturată critica formulată de recurentă pe acest aspect.

De asemenea, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

Așadar, aprecierea instanței de fond în sensul că în ipoteza menținerii formelor de executare silită care au determinat blocarea conturilor societății, cu consecința imposibilității îndeplinirii obligațiilor financiare asumate contractual în raporturile comerciale aflate în derulare, societatea ar risca atât obligarea sa la plata unor penalități sau chiar intrarea în insolvență reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa încât vor fi înlăturate și criticile referitoare la neîndeplinirea condiției existenței pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din același act normativ.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. 4.2.2 Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva Încheierii din 7 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ