ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 526/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2015 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x din 27 mai 2014 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin aceeași cerere a solicitat și anularea parțială a Deciziei nr. 311 din 30 septembrie 2014 privind soluționarea contestației prealabile, cu consecința obligării pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze pe fond cererea privind obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 227.758.648 RON, precum și anularea parțială a aceleiași decizii, cu consecința anulării parțiale a deciziei de impunere menționate și a raportului de inspecție fiscală nr. x din 27 mai 2015, în privința obligațiilor fiscale suplimentare în sumă de 11.315.642 RON.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 92/F-CONT. din data de 16 iunie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x din 27 mai 2014, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală care, invocând prevederile art. 488 pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii cererii de suspendare a executări ca nefondată.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond a pronunțat o sentință care face o sinteză a expunerilor și apărărilor reclamantei fără a analiza și apărările pârâtei, fără a face referire la argumentele acesteia din întâmpinare sau la motivele pentru care aceste apărări au fost îndepărtate.

Instanța de fond s-a contrazis în afirmații, în sensul că pe de o parte a reținut că ar fi necesară administrarea unui probatoriu complex și efectuarea unei analize aprofundate, iar pe de altă parte a reținut că există totuși îndoială asupra aplicării art. 78 și art. 79 C. fisc.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că reclamanta a invocat aspecte de nelegalitate care țin de fondul dreptului, că aceasta nu a probat nelegalitatea vădită a actului a cărui suspendare o solicită, iar motivele invocate de aceasta nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului.

Toate obligațiile fiscale au fost stabilite de organul de control după o riguroasă analiză a situației de fapt raportată la dispozițiile legale aplicabile pentru perioada în discuție. Argumentele reclamantei cu privire la efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale respective nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește cel de-al doilea indiciu de nelegalitate, recurenta a precizat că DGAMC a înaintat Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție - DNA sesizările penale nr. x din 06.06.2014 și din 23.01.2014, precum și Procesele-verbale nr. x din 09.01.2014 și x din 09.04.2014, prin care se solicită începerea cercetărilor în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale unei infracțiuni, iar plângerile penale menționate au fost completate în ceea ce privește suma de 16.362.120 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și accesoriile aferente. În aceste condiții, soluționarea contestația poate fi suspendată.

A mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei pagube iminente, simplele sale afirmații nefiind însoțite de dovezi în acest sens.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata-reclamantă SC A. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.

A evocat circumstanțele emiterii actului și a argumentat, în esență, că, prin sentința civilă recurată, s-a dispus în mod legal admiterea cererii de suspendare, instanța analizând în mod temeinic îndeplinirea în cauză a cerințelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) și s) din Legea nr. 554/2004, reluând aspectele reprezentând indicii serioase privind nelegalitatea și netemeinicia actului a cărui suspendare a solicitat-o, precum și susținerile referitoare la paguba iminentă.

A mai argumentat că instanța de fond a realizat o motivare corespunzătoare a soluției pronunțate, expunând propriile opinii în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Nu era necesară o combatere expresă a argumentelor pârâtei, în condițiile în care aceasta nu a formulat o veritabilă apărare în ceea ce privește cererea de suspendare, ci doar a reluat susținerile din decizia de soluționare a contestației.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 septembrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente și față de criticile recurentei - pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

2.2.1. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speța de față, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele stabilite de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Judecătorul fondului s-a limitat la verificarea acelor împrejurări vădite care au avut capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Nu se poate reține că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru simplul fapt că prima instanță nu a procedat la analizarea, în integralitate, a tuturor susținerilor părților, câtă vreme obligația impusă, sub sancțiunea nulității, de prevederile legale menționate, se referă la aspectele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cauzei.

2.2.2. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul este de asemenea, nefondat.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x din 27 mai 2014.

Prima instanță a admis cererea reclamantei, după efectuarea unei analize sumare care a revelat indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și a concluzionat ca verosimilă iminența producerii unei pagube, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Fără a mai relua situația de fapt și procedând în limitele impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că, în speță, argumentele privind aparenta depășire a termenului de prescripție, emiterea deciziei ulterior deschiderii procedurii insolvenței, suspendarea soluționării contestației administrative cu privire la suma de 227.758,648 RON sau deductibilitatea unor cheltuieli, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Se mai reține și că, prin Sentința nr. 56/F-CONT din 8 martie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, și, în consecință, a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 311 din 30.09.2014, a obligat pârâta ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond a capătului de cerere privind obligațiile fiscale suplimentare, în sumă totală de 227.758.648 RON (pct. 1 din Decizia de soluționare a contestației nr. 311 din 30.09.2014), pentru care s-a dispus suspendarea soluționării acesteia, în temeiul art. 214 C. proc. fisc. ; a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 311 din 30.09.2014 și a anulat parțial Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală sub nr. x din 27.05.2014 încheiată de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 27.05.2014, în privința obligațiilor fiscale suplimentare în cuantum de 11.315.642 RON.

Hotărârea de anulare în primă instanță a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind realizarea condiției cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Îndeplinirea condiției referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente rezultă din faptul că punerea în executare a actelor administrative contestate, în raport de cuantumul mare al creanței bugetare, de 13.040.005 RON, are consecința imediată și directă a afectării situației financiare a intimatei-reclamante.

În consecință, reținându-se că motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 92/F-CONT din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de ED