ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5809/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 203/ F din 26 septembrie

2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta

D.G.F.P. Brașov, și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 9

din 26 septembrie 2011, precum și a Dispoziției de măsuri nr. 349 din 26

septembrie 2011 emise de pârâtă, până la soluționarea pe fond a cererii de

anulare a acestor acte, reținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva hotărârii pronunțate

de Curtea de Apel, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Brașov, în temeiul art. 304

pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut

dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004.

Examinând

cauza în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta

a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004, cu o cerere de

suspendare

a executării Deciziei de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011, precum și a

Dispoziției de măsuri nr. 349 din 26 septembrie 2011 emise de D.G.F.P. Brașov,

până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte.

Conform art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În

cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în

termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.

La termenul de

judecată de astăzi, 19 iunie 20134, intimata a depus Sentința nr. 1/ F din 8

ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 402/64/2012, prin care a fost respinsă,

ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamanta SC M.R. SRL, în

contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brașov, având ca obiect anularea Deciziei de

impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011, a Dispoziției de măsuri nr. 349 din 26

septembrie 2011. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut,

în esență, că, prin Decizia nr. 441 din 26 noiembrie 2012, D.G.S.C. a

desființat Decizia de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011 și Dispoziția

privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 349 din 26

septembrie 2011 emise de D.G.F.P. Brașov.

În raport cu

aspectele reținute în hotărârea menționată anterior, Înalta Curte reține că măsura

de revocare de către autoritatea publică, în cadrul procedurii administrative,

a actelor ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare, face dovada

îndeplinirii cerinței cazului bine justificat în sensul art. 14 alin. (1)

raportat la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, în privința

cerinței referitoare

la prevenirea unei pagube iminente, Înalta Curte constată că instanța de fond

în mod corect a reținut, din analiza probatoriului administrat, că

situația financiară a

societății (disponibilitățile financiare curente, raportat la cuantumul

obligațiilor fiscale suplimentare impuse prin actele contestate), fac dovada

îndeplinirii condiției prevăzute de art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004.

În aceste

condiții, prin hotărârea recurată, în mod corect a reținut Curtea de apel că,

în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu

referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Independent de

aspectele arătate, în raport cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte observă că măsura de suspendare a executării actelor contestate,

dispusă prin sentința ce formează obiectul recursului, și-a epuizat efectele,

deoarece prima instanță a dispus suspendarea executării până la soluționarea pe

fond a cererii de anulare a actelor, iar, prin

Sentința nr. 1/ F din 8 ianuarie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 402/64/2012, Curtea de Apel Brașov s-a pronunțat în

fond cu privire la acțiunea în anularea actelor respective.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta D.G.F.P. Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G.F.P. Brașov împotriva Sentinței nr. 203/ F din 26 septembrie

2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 iunie 2013.