ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5809/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 203/ F din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brașov, și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011, precum și a Dispoziției de măsuri nr. 349 din 26 septembrie 2011 emise de pârâtă, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte, reținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel, a declarat recurs pârâta D.G.F.P.

Brașov, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011, precum și a Dispoziției de măsuri nr. 349 din 26 septembrie 2011 emise de D.G.F.P.

Brașov, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte. Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”. La termenul de judecată de astăzi, 19 iunie 20134, intimata a depus Sentința nr. 1/ F din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 402/64/2012, prin care a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamanta SC M.R.

SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brașov, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011, a Dispoziției de măsuri nr. 349 din 26 septembrie 2011. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că, prin Decizia nr. 441 din 26 noiembrie 2012, D.G.S.C. a desființat Decizia de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 349 din 26 septembrie 2011 emise de D.G.F.P. Brașov. În raport cu aspectele reținute în hotărârea menționată anterior, Înalta Curte reține că măsura de revocare de către autoritatea publică, în cadrul procedurii administrative, a actelor ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare, face dovada îndeplinirii cerinței cazului bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, în privința cerinței referitoare la prevenirea unei pagube iminente, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut, din analiza probatoriului administrat, că situația financiară a societății (disponibilitățile financiare curente, raportat la cuantumul obligațiilor fiscale suplimentare impuse prin actele contestate), fac dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. În aceste condiții, prin hotărârea recurată, în mod corect a reținut Curtea de apel că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Independent de aspectele arătate, în raport cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte observă că măsura de suspendare a executării actelor contestate, dispusă prin sentința ce formează obiectul recursului, și-a epuizat efectele, deoarece prima instanță a dispus suspendarea executării până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a actelor, iar, prin Sentința nr. 1/ F din 8 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 402/64/2012, Curtea de Apel Brașov s-a pronunțat în fond cu privire la acțiunea în anularea actelor respective. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P.

Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Brașov împotriva Sentinței nr. 203/ F din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2013.