ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6569/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 72 din 10 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul D.G., prin care solicita să se constatate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând, în esență, următoarele: Pârâtul, titular al Dosarului nr. R2174, a fost recrutat la data de 21 iunie 1984 pentru supravegherea informativă a locuitorilor comunei în care domicilia, dobândind numele conspirativ „A.” În Nota de constatare sunt consemnate o serie de note informative furnizate de pârât Securității.

Astfel, prin Nota informativă din 12 iulie 1987, întocmită și semnată olograf de colaboratorul „A.”, pârâtul informează organele de Securitate în legătură cu faptul că „în luna martie 1987 a decedat numitul P.M., iar la decesul acestuia fiul acestuia, P.G., s-a certat cu fratele său, P.C., în legătură cu obiceiurile religioase de înmormântare, în final înmormântarea făcându-se după ritualul adventist”. Într-o altă Notă informativă, din data de 27 mai 1986, pârâtul arată în legătură cu numitul Ș.M. că „în ultima perioadă acesta nu mai consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, nu mai spune bancuri politice, nu mai este guraliv așa cum era.

De asemenea, cu ocazia unei discuții în autobuz acesta zicea că nu o să mai facă abuz de băutură, nu o să mai vorbească prostii sau să mai facă comentarii la adresa statului și partidului nostru.” În Nota informativă din 09 aprilie 1986, semnată olograf de pârât și preluată de sergent major P.M., pârâtul oferă relații în legătură cu membrii unei familii adepte a cultului adventist de Ziua a 7-a precizând că unul din ei - P.M. - „se ocupă cu vânzare de băuturi alcoolice pe care le obține în podgoria proprie, însă nu deține date cum că acesta ar fi vândut medicamente anticoncepționale”. Cu privire la o altă persoană - V.P., membră a cultului adventist - pârâtul arată în Nota informativă din 20 mai 1986 că „nu mai organizează adunări la ea acasă datorită faptului că soțul său nu este membru al acestui cult, interzicându-i organizarea unor astfel de adunări la domiciliul său.

De asemenea, nu mai insistă în racolarea altor persoane la acest cult și nici nu se mai manifestă prin propagarea acestui cult.” În Nota informativă din 15 august 1987, întocmită și semnată olograf de „A.”, preluată de plutonier C.P., pârâtul informa în legătură cu faptul că numitul D.C., zis V., din Coborâș „nu a fost văzut în anturajul unor foști membri ai partidelor burgheze, nu face comentarii la adresa politicii partidului și statului nostru. Are peste 60 de ani și în prezent se ocupă cu diverse chirii cu căruța. Are 4 copii, toți familii organizate cu locuri de muncă stabile și bune, sunt bine plătiți, unul dintre ei fiind inginer”. Referitor la un alt locuitor al Comunei Siliște, jud. Dâmbovița, B.M.

(fost membru al partidelor burgheze), pârâtul relata că „Nu face comentarii la adresa politicii statului, nu denigrează societatea noastră socialistă. Este de acord cu tot ce se înfăptuiește în societatea noastră prin grija și sub directa îndrumare a P.C.R. - sub conducerea Secretarului General. Nu denaturează politica statului nostru, este întrutotul de acord cu aceasta”. După cum se poate observa din cuprinsul Notelor informative furnizate de pârât, nu rezultă că acesta ar fi relatat împrejurări care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Dimpotrivă, pârâtul subliniază atitudini corespunzătoare regimului politic existent la acel moment, astfel încât nu se poate susține că informațiile sale au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De asemenea, informațiile privind membrii cultului religios adventist de Ziua a 7-a erau informații notorii deja, cunoscute organelor de securitate. De altfel, activitatea pârâtului a fost apreciată ca atare de organele de securitate într-o notă marginală la „Nota de analiză a activității informatorului A.”, menționându-se că „este o sursă cu activitate slabă”. Totodată, în Raportul de analiză asupra informatorului A. din 1989 întocmit de lt. M.E. se consemnează că „pe parcursul colaborării cu organele de Securitate nu a manifestat suficient interes pentru rezolvarea sarcinilor trasate, motivând că nu au fost probleme care să intereseze organele de Securitate sau că a avut de rezolvat probleme familiale”.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., se arată, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de judecată apreciind în mod greșit că informațiile furnizate de pârât nu se refereau la atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și nu vizau încălcarea unor drepturi fundamentale. Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor legale citate, se cere întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză, cum judicios și cu o motivare elaborată și convingătoare a reținut și instanța de fond, nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimat, întrucât informațiile furnizate organelor de securitate prin notele informative depuse de reclamant la dosar (informații privitoare la preocupările, inclusiv religioase, ale unor persoane) nu conțin, pe de o parte, în mod esențial, referiri la activități și atitudini vădit și preponderent potrivnice regimului totalitar comunist, și, pe de altă parte, prin informațiile respective nu s-a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așa cum rezultă din conținutul lor, aceste note și rapoarte vizează, mai degrabă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, atitudini corespunzătoare iar nu potrivnice regimului politic existent la acel moment. Așadar, prin modul lor de redactare, aceste note și rapoarte nu pot fi considerate denunțuri privind „atitudini potrivnice regimului comunist”, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și, cu atât mai puțin, să conducă la concluzia îndeplinirii condiției de a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare corectă și a făcut o corectă aplicare a acestora la speță, recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 72 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.