ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4680/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2815 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea formulată de reclamanții C.V. și C.A., ambii prin procurator A.V.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ca neîntemeiată.

Pentru a motiva această soluție, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 283 din 16 septembrie 2008, Comisia Județeană Ialomița pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a aprobat cererea din 2003, formulată de C.V., prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în proprietate de părinții săi, C.P. și C.N., în localitatea Nelipivți, Raionul Kelimente, Regiunea Cernăuți.

În temeiul art. 8 din Legea nr. 290/2003, Comisia Județeană Ialomița, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a adoptat următoarea Hotărâre, „Art. 1 - Se acordă compensații bănești în suma totală de 308.581 lei domnului C.V. domiciliat în municipiul Slobizia, județul Ialomița pentru bunurile deținute și abandonate în localitatea Nelipivți, Raionul Kelimente, regiunea Cernăuți de părinții C.P. și C.N. în anul 1944, după cum urmează:

- casa + anexele gospodărești + magazin = 26.610 lei;

- teren aferent construcțiilor (1000 mp) = 183.337 lei; Total - 209. 947 lei;

- teren agricol 10,2 ha - 98.634 lei; Total = 308.581 lei”.

Hotărârea a fost comunicată domnului C.V. la data de 02 decembrie 2008 și A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, fiind înregistrată la A.N.R.P sub nr. 785480 din 12 februarie 2009.

Prin comunicarea făcută lui C.V., de Comisia Județeană Ialomița, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-au făcut cunoscute prevederile H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Până la data decesului lui C.V., A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, nu a procedat la plata sumei de 308.581 lei.

La dosarul cauzei aflat la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a fost comunicat faptul că reclamantul C.V. a decedat.

A fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctului Cutei Vasile, decedat la 07 ianuarie 2010, prin Certificatul de moștenitor din 11 noiembrie 2010, emis de B.N.P. „S.D.", cu sediul în Slobozia, jud. Ialomița, a fost stabilită calitatea de moștenitori legali ai defunctului: fiul C.A., cu o cotă de ½ și fiica C.V., cu o cotă de ½.

După emiterea Certificatului de moștenitor, reclamanții au depus la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: Certificatul de deces al defunctului C.V., cu ultimul domiciliu în Slobozia, jud. Ialomița, înregistrat sub nr. 8 din 08 ianuarie 2010, la Primăria Munc. Slobozia, Certicatul de moștenitor din 11 noiembrie 2010, emis de B.N.P. „S.D.", cu sediul în Slobozia, jud. Ialomița, Procură Specială din 02 septembrie 2011, emisă de B.N.P. „S.D.", cu sediul în Slobozia, jud. Ialomița, Procură Specială din 08 martie 2011, emisă de B.N.P. „S.D.", cu sediul în Slobozia, jud. Ialomița, copii xerox de pe CI. C.V., C.A. și A.V.G., dovada deschiderii unui cont pentru efectuarea plății.

Defunctul C.V., după comunicarea Hotărârii din 16 septembrie 2008, emisă de Comisia Județeană Ialomița, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a adresat pârâtei, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a depus cerere prin care a solicitat efectuarea plătii conform Hotărârii din 16 septembrie 2008, emisă de Comisia Județeană Ialomița, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a depus hotărârea comisiei județene, a depus o copie a actului de identitate și a făcut dovada deschiderii unui cont bancar, pentru efectuarea plății.

După decesul autorului C.V., reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului C.V., au formulat mai multe cereri, prin care au solicitat pârâtei să procedeze la plata despăgubirilor acordate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003.

Până la formularea prezentei cereri de chemare în judecată, pârâta A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, nu a procedat la plata sumei de 308.581 lei, termenul prevăzut de art. 18 din H.G. nr. 1120/2006 și de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, nu a fost respectat.

La 19 aprilie 2012, parata A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.

Conform art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat (...)".

Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.

Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de A.N.R.P. ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.

Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:

- 52.911.909,15 lei în anul 2007;

- 17.567.560,94 lei în anul 2008;

- 20.389.425,80 lei în anul 2009;

- 38.849.328,80 lei în anul 2010;

- 39.635.644 lei în anul 2011.

Pe de alta parte, prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea plații despăgubirilor stabilite, pe o perioada de 6 luni.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C.V. și C.A., prin procurator A.V.G., pentru că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu aplicarea art. 304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței nr. 2815/2012 a Curții de Apel București și pe fondul cauzei, s-a solicitat admiterea acțiunii, obligarea A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, la plata sumei de 308.581 lei actualizată cu rata inflației, comunicată de I.N.S., respectiv de la data de 2 decembrie 2009 și până la achitare.

O primă critică a fost aceea că, în mod greșit, s-a reținut că în cauză ar fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 4/2012, deoarece prin acest act normativ nu a fost suspendată activitatea A.N.R.P.- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind efectuarea plăților pentru hotărârile adoptate și validate de comisiile speciale constituite în baza Legii nr. 290/2003.

O a doua critică s-a referit la aplicarea eronată a prevederilor at.18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, întrucât chiar din aceste prevederi rezultă că plata despăgubirilor se face eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă valoarea compensațiilor depășește suma de 100.000 lei.

Intimata A.N.R.P. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.

La termenul din 9 noiembrie 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților, din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Curții de apel în soluționarea cauzei în primă instanță.

În baza art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate, iar excepția va fi admisă pentru următoarele considerente:Prima instanță a fost investită cu soluționarea unui litigiu ce are ca obiect obligarea A.N.R.P. la plata despăgubirilor, potrivit Legii nr. 290/2003, respectiv la plata sumei de 308.581 lei, actualizată.

În stabilirea competenței de soluționare a cauzei în primă instanță prezintă relevanță prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) din art. anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/ 2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași art. prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din art. în discuție precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului.

Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative.

În litigiul de față suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Chiar dacă litigiul în prezenta cauză nu vizează anularea unei decizii emise potrivit Legii nr. 290/2003, nu se justifică în cazul acțiunilor ce au ca obiect obligarea autorității publice la emiterea deciziei pentru plata despăgubirilor competente de soluționare să revină altei instanțe, în raport de rangul autorității publice.

Legiuitorul a urmărit prin Legea nr. 290/2003 ca în materia despăgubirilor acordate potrivit acestei legi, competența de soluționare în primă instanță să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ sau actului administrativ asimilat, sub forma refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, așa cum este cazul în speță.

Un argument în plus, în sensul celor reținute îl reprezintă și faptul că la data de 23 noiembrie 2009, în ședința plenului judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție de principiu pentru unificarea practicii: „acțiunile având ca obiect obligarea A.N.R.P. la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal”.

Soluția adoptată a fost luată în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței C.E.D.O. care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (C.E.D.O., Hotărârea din 6 decembrie 2007 - cazul Beian împotriva României nr. 1, § 39-40).

Fiind în discuție competența exclusivă prevăzută expres într-o lege, se constată că instanța de fond a soluționat în mod greșit, în primă instanță prezentul litigiu, cu încălcarea competenței exclusive a tribunalului, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții C.A. și C.V. prin procurator A.V.G. împotriva sentinței civile nr. 2815 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.