ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1196/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 6534/2/2012 reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA a chemat în judecată Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând anularea deciziei Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Transport din 6 martie 2012, privind soluționarea plângerii prealabile formulate de C.N.C.F.C.F.R. SA împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 decembrie 2011; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 decembrie 2011; suspendarea executării titlului de creanță, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei deduse judecații, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că în baza mandatului de control din 27 octombrie 2011, emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, echipa de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la Direcția Generala Relații Financiare Externe din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii din 27 septembrie 2011, ce a avut drept scop verificarea aspectelor menționate în adresa Autorității de Mangement ex - ISPA (AM -ex-ISPA) din 28 iunie 2011. Obiectivul controlului financiar a fost verificarea modului de decontare a unor sume corespunzătoare unor lucrări de protecția mediului din cadrul contractului ISPA, Reabilitarea secțiunilor B.-F.

de pe linia de cale ferata B.B.-C., secțiunea B.-F.F., Lot 2, încheiat intre C.N.C.F.C.F.R. SA (beneficiar) și SC T.E.R.N.A. SA (antreprenor). S-a arătat că, în legătură cu lucrările specifice de protecție a mediului, s-au produs neînțelegeri cauzate de interpretarea diferita a clauzelor contractuale de către beneficiar și inginer, pe de o parte, și antreprenor, pe de alta parte, ceea ce a condus la necesitatea rezolvării disputelor prin arbitraj, conform prevederilor art. 20.2 din condițiile generale ale contractului.

S-a precizat că în 16 ianuarie 2009 a fost emisa decizia D.A.B., ce a avut ca obiect rezolvarea mai multor probleme apărute pe parcursul execuției contractului ISPA, printre care și cea a sumei solicitate de antreprenor pentru lucrări suplimentare de protecția mediului, în cuantum de 1.359.655,67 euro, inclusă în propunerea de ordin de variație din 15 octombrie 2007, prin care s-a constatat că argumentele prezentate de beneficiar nu sunt suficiente pentru a justifica refuzul acesteia de a plăti suma de 1.359.655,67 euro, inclusă în propunerea de ordin de variație din 15 octombrie 2007 înaintata de antreprenorul SC T.E.R.N.A. SA, astfel încât, prin decizia din 16 ianuarie 2009, a dispus în favoarea acestuia din urma.

S-a mai arătat în acțiune, că din nota din 2009, a rezultat că C.N.C.F.C.F.R. SA a acceptat însă decizia D.A.B., fără a apela la soluția arbitrajului. În concluzie, echipa de control a stabilit că „(...)suma de 1.382.973,67 euro plătită de C.N.C.F.C.F.R. SA executantului SC T.E.R.N.A. SA în baza deciziei D.A.B. nu este eligibilă în cadrul măsurii ISPA deoarece nu îndeplinește condițiile eligibilitate prevăzute în Memorandumul de finanțare al acestei masuri, respectiv a fost inclusă în declarația de plată în absența unor documente justificative care să fie disponibile pentru verificare”. Prin decizia din 2012 a fost respinsă plângerea prealabilă.

A considerat reclamanta că nerecunoașterea eligibilității sumei de 1.382.973,67 euro reflectă o concluzie eronată a pârâtei, având în vedere clauza care a instituit procedura de soluționare a disputelor apărute în contractul de finanțare prin Comisia de adjudecare a disputelor, care a decis în favoarea constructorului, având în vedere faptul că antreprenorul a făcut dovada excavărilor (în cantitate aproximativă de 1 mii, tone) precum și a transportării unor cantități către administrațiile locale din proximitatea lucrărilor.

S-a susținut că, în cadrul contractului de lucrări, deși cantitatea inițial estimată de material care urma a fi excavată a fost de 457.120,00 mc (868.528,00 tone), efectiv conform detaliilor de execuție au fost excavate 528.321,35 mc (1.003.810,57 tone), cantitatea de material reieșită din cale în urma excavațiilor fiind transportată în depozite temporare (depozite lângă șină) urmând ca acestea să fie transportate ulterior către depozite definitive pentru a aduce terenul la forma inițială în proximitatea șinei, conform contractului.

A mai arătat că, deși cantitatea reieșită de material excavat urma să fie transportată în locațiile prevăzute în contract, întrucât acestea nu puteau absorbi o cantitate așa de mare, constructorul a apelat la prevederile specificațiilor tehnice, transportând o parte din materialul rezultat către autoritățile locale, după cum reiese din anexa nr. 2. Având în vedere faptul că nu a fost vorba de un articol nou, ci doar de suplimentare cantitativă, a considerat reclamanta că această sumă prevăzută în ordinul de variație 14 este eligibilă din punct de vedere contractual. Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată. În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâta a susținut că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 20 alin. (14) din O.U.G.

nr. 66/2011, în sensul că nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. În fond, pârâta a arătat că eligibilitatea sumei de 1.382.973,67 euro nu a putut fi reținută drept pertinentă luând în considerare diferența foarte mare dintre cantitatea de material transportat, inițial estimată la 60.000 tone și cantitatea facturată și plătită de reclamantă de 1.003.840 tone, diferență ce nu poate fi considerată ca fiind doar o suplimentare cantitativă, aceasta reprezentând o modificare semnificativă a articolelor de cheltuieli din bugetul contractului.

De asemenea, s-a arătat că suplimentarea cantităților aprobată de C.N.C.F.C.F.R. SA nu întrunește condițiile necesare pentru a face obiectul unui ordin de variație. S-a susținut și că prevederile ofertei inițiale au fost modificate și prin renunțarea la construirea drumurilor tehnologice și a drumurilor de acces, ce ar fi trebuit să folosească o parte a materialului excavat. În concluzie, întrucât reclamanta nu a derulat o procedură de achiziție publică pentru atribuirea cantităților suplimentare de lucrări de protecție a mediului, iar diferența mare între cantitatea ofertată inițial și cea facturată se datorează unor modificări în implementarea unor clauze contractuale, pârâta a considerat acțiunea reclamantei ca fiind nefondată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 212 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Transport, ca neîntemeiată. Prin încheierea din 12 octombrie 2012, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, luând act că anterior învestirii prezentei instanțe reclamanta a uzat de calea administrativă de atac prevăzută de art. 47 și urm. din O.U.G.

nr. 66/2011, contestația sa fiind respinsă prin decizia din 2012. Pe fondul acțiunii s-a constatat că, în ceea ce privește eligibilitatea sumei de 1.359.655,67 euro și implicit pentru aprecierea legalității procesului-verbal de constatare din 22 decembrie 2011, decizia Comisiei de arbitrare a disputelor nu constituie în sine un temei pentru justificarea pretențiilor reclamantei, în primul rând pentru că este obligatorie exclusiv față de părțile aflate în dispută și nu pentru terți, cum este cazul Autorității de Management, ori al organismelor naționale sau comunitare cărora le revine obligația de a verifica eligibilitatea cheltuielilor avansate în cadrul proiectelor care au susținere financiară comunitară.

De asemenea, s-a reținut că, prin decizia pronunțată de Comisia de arbitrare a disputelor nu se antamează nicidecum conformitatea cheltuielilor ce constituie pretențiile părților cu procedurile prevăzute prin Memorandumul de finanțare ce stă la baza încheierii contractul ISPA, astfel că nu are nicio relevanță pentru verificarea eligibilității sumei achitate de reclamantă în baza acestei decizii. Având în vedere că, inițial, cantitatea de transport și/sau depozitare din cadrul capitolului de protecția mediului a fost estimată la întocmirea documentației de licitație, la 61.310 tone, rezultând însă, că plata efectuată de reclamantă s-a raportat la o cantitate de 1.003.840 tone, a fost exclusă posibilitatea corectării unor atari erori, pe calea suplimentării cantitative prin ordin de variație, cum s-a realizat în speță.

Față de aceste considerente Curtea de Apel a constatat că reclamanta nu a făcut dovada eligibilității sumei de 1.359.655,67 euro, reprezentând cheltuieli aferente operațiunilor de excavare, depozitare și transportul materialului excavat în cantitate de 1.003.840 tone, astfel că actul administrativ prin care s-a stabilit creanța de 1.359.655,67 euro este legal. În condițiile în care instanța a constatat pe fond legalitatea procesului-verbal de constatare a creanței din 22 decembrie 2011, solicitarea suspendării executării acestui act a fost apreciată ca neîntemeiată. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă C.N.C.F.C.F.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA a arătat în esență următoarele: - Sentința civilă din 18 ianuarie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost data cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 408/2001 pentru ratificarea Memorandumului de finanțare convenit între Guvernul României și Comisia Europeană privind asistenta financiara nerambursabilă.

Reținerile instanței de fond potrivit cărora „(...) în executarea contractului ISPA a avut loc o modificare a soluției tehnice de abordare a lucrării” și „(...) cantitatea de transport și/sau depozitare din cadrul capitolului de protecția mediului a fost estimata inițial, la intocmirea documentației de licitație, la 61.310 tone, rezultând însă, ca plata efectuată de reclamantă s-a raportat la o cantitate de 1.003.840 tone, ceea ce exclude posibilitatea corectării unor atari erori, pe calea suplimentarii cantitative prin ordin de variație, cum s-a realizat în speță”, nu au suport legal.

Se arată că la anexa nr. III.2 din Memorandumul de finanțare denumita „(…) Prevederi privind eligibilitatea cheltuielilor pentru masurile finanțate prin ISPA”, în secțiunea a III-a sunt enumerate principalele categorii de cheltuieli eligibile după cum urmează: „(...) Ca regulă generală, cheltuielile legate de: studiile de fezabilitate; - planificare și proiectare, inclusiv studiul privind impactul asupra mediului; - pregătirea terenului; - construcții; - sunt subiecte eligibile pentru competentele prezentate mai jos. „(...) Pregătirea terenului și construcțiile, la Secțiunea X pct. 2 este reglementata modificarea unui proiect aprobat, după cum urmează: Orice modificare a unui proiect aprobat, care este egală sau mai mare de 5 milioane euro ori de 20% din costul total al acestuia, oricare ar fi mai mic, trebuie considerată o modifcare substanțială a proiectului.

Modificările majore ale obiectelor fizice ale proiectelor care schimbă natura acestuia sunt, de asemenea, tratate ca fiind „substanțiale”. Cantitatea de material rezultat din excavații este în strânsa legătura cu cantitatea de protecție a mediului estimată inițial la întocmirea documentației de licitație la 61.310 tone, rezultând o eroare în evaluarea cantităților de transport pe linie de protecție a mediului.

- Excavarea unei cantități mai mari decât cea prevăzută în documentația de licitație nu constituie modificare substanțială de proiect, cum eronat a reținut instanța de fond, deoarece din conținutul normei juridice înscrisă la Secțiunea X pct. 2 din anexa nr. III.2 din Memorandumul de finanțare, raportat la elementele concrete ale contractului și costul total al proiectului, această cantitate nu se încadrează nici în prima ipoteză, care impune ca modificarea să fie egală sau mai mare de 5 milioane euro, și nici în cea de-a doua ipoteză care impune ca modificarea sa reprezinte 20% din costul total al investiției.

- Recurentul arată că potrivit prevederilor contractuale, reglarea cantităților de lucrări, care pot fi mai mari sau mai mici decât cele prevăzute în listele inițiale, se face prin ordine de variație care pun de acord cantitățile efectiv realizate cu cele prevăzute inițial în contract, cu respectarea prețurilor unitare ofertate, acest contract fiind de tip remasurat. Această suplimentare de cantități este prevăzută în contractul încheiat cu antreprenorul SC T.E.R.N.A. SA la anexa nr. 1 la Volumul 3 partea E, denumita Specificații Tehnice, unde au fost descrise lucrările de protecția mediului adiacente lucrărilor din cadrul investiției de baza, pentru fiecare din secțiunile sectorului B.-F1.

- Sentința civilă nr. 212 din 18 ianuarie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost data cu incalcarea dispozițiilor contractului ediția 1999. Conform prevederilor contractuale, reglarea cantităților de lucrări, care pot fi mai mari sau mai mici decât cele prevăzute în listele inițiale, se face prin ordine de variație care pun de acord cantitățile efectiv realizate cu cele prevăzute inițial în contract, cu respectarea prețurilor unitare ofertate. Deși lucrările specifice de protecția mediului au fost menționate și în Capitolul 3 din cadrul aceluiași Volum 3, faptul că ele sunt cantitativ suplimentare lucrărilor ce fac parte din investiția de baza a condus la neînțelegeri cauzate de interpretarea diferită a clauzelor contractuale de către beneficiar și inginer, pe de o parte, și antreprenor, pe de altă parte.

- Din analiza deciziei Comisiei de adjudecare a disputelor, în privința ordinelor de variație, se poate concluziona ca C.N.C.F.C.F.R. SA a obținut câștig de cauză în cazul tuturor ordinelor, cu excepția ordinelor de variație. Astfel, în cazul ordinului de variație (ce face obiectul dosarului dedus judecații), lucrările de protecție a mediului cerute constau în lucrările de excavare, depozitare și transport de material excavat. Principala dispută se referă la faptul că materialul nu a fost transportat sau depozitat în aria de depozitare specifică convenită, ci a fost pus la dispoziția consiliilor locale ale comunelor din zona de către antreprenorul SC T.E.R.N.A. SA, potrivit clauzelor contractuale.

Se menționează ca materialul excavat urma să fie transportat în locațiile prevăzute în contract, însă deoarece acestea nu puteau absorbi o cantitate așa de mare fată de cea inițial estimată, constructorul a apelat la prevederile specificațiilor tehnice (Anexa 6 Vol. 3 Partea E - Lucrări specifice de protecția mediului) transportând o parte din materialul excavat către autoritățile locale (potrivit clauzelor contractuale). Pe acest aspect a arătat recurenta că aceasta decizie este obligatorie C.N.C.F.C.F.R. SA punând-o în executare potrivit clauzelor contractuale. Sentința civilă nr. 212 din 18 ianuarie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 977-art.

985 C. civ. 1864. Apărarea intimatului-pârât Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare aprobat din 22 decembrie 2011, direcția de specialitate din Ministerul Transporturilor a constatat faptul că în derularea contractului ISPA, Reabilitarea secțiunilor B.-F. de pe linia de cale ferată B.B.-C., secțiunea B. F1, Lot 2 încheiat la data de 11 aprilie 2005 între C.N.C.F.C.F.R. SA (beneficiar) și SC T.E.R.N.A. SA (antreprenor), a cărui finanțare este susținută din fonduri nerambursabile ISPA în proporție de 75% și de la bugetul de stat pentru 25%, s-a hotărât modificarea soluției tehnice de abordare a lucrării.

Prin efectul măsurii de modificare a soluției tehnice, în cursul anului 2007 antreprenorul a pretins recurentei-reclamante cheltuieli suplimentare aferente lucrărilor de protecție a mediului pentru care, fără nicio dovadă, susține o supradimensionare a volumului de operațiuni inerente implementării contractului în contextul creșterii materialului rezidual. A fost propus astfel de către antreprenor spre aprobare ordinul de variație din 15 octombrie 2007, ca măsură formală de susținere a suplimentării valorii contractului Conflictul apărut astfel între părțile contractante, calificabil în contextul clauzelor contractuale prevăzute la art. 20 din contract, a fost dedus soluționării Comisiei de arbitrare a disputelor, care prin decizia din 16 ianuarie 2009 s-a pronunțat în favoarea SC T.E.R.N.A.

SA., document pe care recurenta-reclamantă l-a prezentat ca fiind justificativ pentru decontarea sumei de 1.382.973,67 euro. Concret, pentru că nu a înțeles să o conteste în termen de 30 de zile, C.N.C.F.C.F.R. SA este obligată să o respecte în cadrul raportului juridic al cărui izvor îl reprezintă contractul ISPA, Reabilitarea secțiunilor B.-F. de pe linia de cale ferată B.B.-C., secțiunea B. F1, Lot 2. Decizia Comisiei de Adjudecare a Disputelor este obligatorie numai pentru părțile semnatare ale contractului, reprezentând o modalitate de soluționare a disputelor între părți stipulată în Contractul semnat de către cele două părți implicate, C.N.C.F.C.F.R. SA și SC T.E.R.N.A. SA, fiind opozabilă exclusiv acestora.

Comisia Europeană neavând obligația de a finanța aceste costuri, dacă ele nu răspund cerințelor de eligibilitate a cheltuielilor, stipulate prin Memorandumul de finanțare convenit. Se arată că nu în ultimul rând un aspect foarte important avut în vedere la analizarea eligibilității sumei pretinse, subliniat în punctul de vedere formulat în adresa Comisiei Europene la care am făcut trimitere anterior, a fost și faptul că eligibilitatea unor astfel de cheltuieli în cadrul unor proiecte finanțate din fonduri europene este determinată și de modalitatea actului juridic care le-a determinat, în speța cantitățile suplimentare de lucrări de protecția mediului putând fi atribuite de C.N.C.F.C.F.R. SA numai prin procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare și introduse într-un act adițional la contractul de lucrări.

Trebuie reținut și faptul că pentru cheltuielile de depozitare incluse în suma de 1.382.973,67 euro, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la pct. 6 din Secțiunea a II-a a anexei nr. III.2 a Memorandumului de finanțare, unde se menționează că toate cheltuielile trebuie „raportate la plățile certificate și făcute efectiv de organismul responsabil cu implementarea, susținute de facturi plătite sau de documente contabile cu valoare probativă echivalentă”. Procedura în fața instanței de recurs Recurenta-reclamantă a depus în condițiile prevăzute de art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în dovedirea acțiunii. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: - În ceea ce privește reținerea eronată de către instanța de fond a situației de fapt referitoare la excavarea unei cantități mai mari de pământ și care nu constituie modificarea substanțială de proiect în raport cu Secțiunea a X-a pct. 2 din anexa nr. III.2 din Memorandumul de finanțare. Înalta Curte reține că ceea ce a făcut obiectul Controlului financiar a fost verificarea modului de decontare a unei sume corespunzătoare unei lucrări de protecția mediului, respectiv procedura de suplimentare a cantităților de pământ excavat adiacent lucrărilor ce fac parte din investiția de bază, pe bază de ordin de variație.

Astfel, deși sunt lucrări eligibile, reglarea cantităților de lucrări mai mari sau mai mici se face prin ordin de variație. Autoritatea de control financiar a stabilit corect că suma de 1.382.973,67 euro nu este eligibilă deoarece nu îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute în Memorandumul de finanțare al acestei măsuri, respectiv a fost inclusă în declarația de plată fără documente justificative. - Referitor la motivul de recurs privind faptul că lucrările prevăzute în ordinul de variație sunt prevăzute în contract, cât și în Memorandumul de finanțare, fiind suportate prin intermediul capitolului cheltuieli neprevăzute și efectuarea plății în baza unei decizii a Comisiei de adjudecare a disputelor.

Memorandumul de finanțare cuvenit între Guvernul României și Comisia Europeană privind asistența financiară nerambursabilă, aprobat prin Legea nr. 408/2001, prevede în anexa nr. III.2 Secțiunea a II-a pct. 5 faptul că orice cheltuială declarată Comisiei trebuie să se bazeze pe înțelegeri legale și/sau pe documente, fiind imperativă existența unor evidențe documentare corespunzătoare. În speță, întreaga cantitate de lucrări referitoare la categoria de cheltuieli cu protecția mediului a fost evidențiată în contabilitatea C.N.C.F.C.F.R. SA, fără a putea fi probate măsurători de cantități certificate de inginerul care a supervizat lucrările, cheltuielile cu transportul nu au la bază foi de parcurs justificative, nu există dovezi privind cantitatea materialelor excavate și unde au fost transportate.

- Nu poate fi primită susținerea că decizia emisă de Comisia de adjudecare a disputelor este opozabilă și Ministerului Transporturilor ca parte contractantă. Este adevărat că potrivit cauzelor contractuale, decizia Comisiei de adjudecare a disputelor este obligatorie în relația sa cu antreprenorul însă aceasta nu poate fi opozabilă, autorităților naționale sau comunitare care au ca atribuție verificarea eligibilității cheltuielilor, dacă ele nu corespund cerințelor de eligibilitate stipulate prin Memorandumul de finanțare. - Se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că în speță este vorba despre o modificare substanțială a soluției tehnice de abordare a lucrării, și nu s-a invocat o modificare substanțială a proiectului cum susține recurenta-reclamantă, câtă vreme obiectul verificării l-a constituit doar lucrările de protecție a mediului care au înregistrat o creștere substanțială a cantităților finale față de cele inițiale.

Așa cum a precizat însăși recurenta-reclamantă, cantitatea de material rezultat din excavații este în strânsă legătură cu cantitatea de transport și/sau depozitare din cadrul capitolului de protecția mediului estimată inițial la înlocuirea documentației de licitație la 61.310 tone și care față de plata efectuată de reclamanta-recurentă pentru cantitatea de 1.003.840 tone, reprezintă o modificare semnificativă. - În ceea ce privește susținerea recurentei că prin pct. 12 din decizia Comisiei de adjudecare a disputelor, a obținut o extindere a termenului limită pentru finalizarea lucrărilor și nu era benefic să atace această decizie la I.C.C. Paris, se apreciază că aceste împrejurări nu au relevanță în ceea ce privește constatarea ca fiind neeligibile a cheltuielilor privind excavarea, depozitarea și transportul materialului excavat stabilite potrivit ordinului de variație din 15 octombrie 2007, fiind capitole diferite din decizia Comisiei de adjudecare a disputelor.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Văzând că sentința recurată este legală și temeinică, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Transporturilor. Respinge recursul declarat de C.N.C.F.C.F.R. SA împotriva sentinței nr. 212 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2014.