ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2016

Decizia nr. 120/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Transport - Direcția Generală Relații Financiare Externe, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 40/SCN/BCN/169 din 27 februarie 2013 și a Deciziei nr. 40/CCSN/TG/295 din 15 aprilie 2013, ambele emise de autoritatea pârâtă.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3066 din 14 octombrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Transport - Direcția Generală Relații Financiare Externe, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 3066 din 14 octombrie 2013 a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

II. Soluția adoptată în recurs

Din conținutul argumentării acestui motiv de recurs nu rezultă în concret în ce constă lipsa motivelor pe care se sprijină soluția, fiind evident că instanța în raport de obiectul concret al pricinii, în circumstanțele argumentației contradictorii judecătorul are a da valoare unora ori celorlalte argumente aduse.

În concret pârâta nu a făcut altceva decât să întocmească procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 40/BCN/SCN/169 din 27 februarie 2013 ca urmare a constatărilor cu caracter obligatoriu ale Curții de Conturi - Autoritatea de audit. Decurgând din obligația legală asumată, astfel cum a fost consemnat în Raportul Autorității de Audit nr. 51187/AP din 30 iulie 2012 excluderea de la finanțare a sumei de 63.250 lei reprezentând cheltuieli neeligibile prin plata unor servicii de expertiză tehnică prestate în absența unui contract în vigoare semnat cu SC A. SRL București, o reanalizare pe fond a celor stabilite inițial nu se mai impunea.

Astfel, instanța de fond neavând obligația de a reanaliza actele Autoritatea de Audit, motivarea soluției apare cuprinzătoare și suficientă.

Prima observație referitoare la neanalizarea cadrului legal, se referă în esență la faptul că Autoritatea de Management nu a contestat Raportul Autorității de Audit. Or, un astfel de argument nu se poate reține, aspectul neavând nicio înrâurire asupra soluției date fiind că, prin necontestare recomandările din Raport au devenit obligatorii pentru pârâta-intimată.

Opțiunea pentru a contesta sau nu raportul a revenit Autorității de Management, acest lucru neputând fi analizat/cenzurat în această fază a pricinii.

Cel de-al doilea argument se referă la neanalizarea faptei descrisă în procesul-verbal în sensul dacă aceasta este reală și dacă constituie abatere/neregulă.

Or, instanța de fond a denumit în mod neechivoc neregula constituită în cauză ca rezidând în "deficiențele constatate în contractarea serviciilor achiziționate și a documentelor justificative" așa cum sunt ele detaliate în decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor.

Fără a indica în concret o eroare a instanței de fond, recurenta realizează o critică în abstract, încercând - astfel cum se vădește și din cel de-al treilea argument ("instanța nu a justificat în ce constă neregula") - fără argumente factuale, să inducă motive pe care și-a sprijinit precedentul motiv de recurs, respectiv, nemotivarea hotărârii.

Or, în raport de această critică recurenta avea obligația să indice în concret, de ce nu există neregula în activitatea pe care a desfășurat-o în raport de contractul de servicii nr. 92/3844 din 24 ianuarie 2011. Altfel, critica apare ca neargumentată în raport cu speța.

În raport de argumentele mai sus expuse recursul reclamantei, întemeiat pe motivele prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. apare ca neîntemeiat, Înalta Curte urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să îl respingă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Sentinței civile nr. 3066 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2016

Procesat de GGC - GV