ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1534/2015

Decizia nr. 1534/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la data de 27 februarie 2013 sub nr. 1586/2/2013 reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, a solicitat anularea în tot a încheierii nr. III/11 din 06 februarie 2013 a Curții de Conturi în sensul admiterii contestației formulate de companie împotriva deciziei nr. III din 18 decembrie 2012 și a procesului-verbal de constatare din 14 noiembrie 2012 precum și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a litigiului.

Prin încheierea de ședință din data de 03 iunie 2013 Curtea a soluționat capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2642 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România ca neîntemeiată.

2.1. Împotriva sentinței nr. 2642 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Susținerile recurentei s-au subsumat, în esență, următoarelor motive de recurs:

- încălcarea de către instanța ce a soluționat fondul cauzei a dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ.; motivarea instanței ce a soluționat fondul cauzei preia în cea mai mare parte susținerile intimatei, fără a arăta considerentele care să justifice această decizie, făcând practic imposibilă cenzurarea hotărârii;

- încălcarea prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea normelor de drept material.

În concluzie, compania națională recurentă a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea cu trimitere pentru rejudecare, iar, în subsidiar, casarea cu reținere, rejudecarea cauzei și anularea actelor atacate.

2.2. Prin încheierea din data de 10 mai 2014 recursul formulat de C.N.A.D.R. a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru preluarea acestuia la data de 26 martie 2015.

3.1. Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. În ceea ce privește criticile subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., rezultă că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii vor trebui să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În cauza de față, recurenta, raportându-se la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a imputat instanței de fond faptul că a menținut actele administrative emise de autoritatea administrativă autonomă pârâtă, însușindu-și argumentele acesteia și susținând că, în considerentele hotărârii pronunțate se regăsesc părți întregi preluate din întâmpinarea depusă de autoritate în dosarul de fond, ceea ce ar echivala cu o nepronunțare asupra fondului, care atrage casarea acestei hotărâri cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare.

Într-adevăr, respingând acțiunea formulată și menținând ca legale și temeinice actele administrative atacate, instanța de fond a înlăturat susținerile făcute de reclamantă în acțiunea introductivă, fiind de înțeles că argumentele reținute să se regăsească în logica susținerilor făcute de autoritatea pârâtă în întâmpinarea depusă la dosar.

Cât privește susținerea recurentei, potrivit căreia modul în care a procedat instanța de fond ar face practic imposibilă cenzurarea/verificarea sentinței pronunțate, instanța de recurs reține că este nefondată, din moment ce însăși recurenta a formulat ample și amănunțite critici asupra fondului soluției recurate.

3.3. În ceea ce privește criticile subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., rezultă că sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., o hotărâre poate fi casată atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

3.3. a) În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.3 și II.4, Curtea de Conturi a dispus: „Stabilirea întinderii pagubei produse companiei prin renunțarea, în mod nejustificat, la parcurgerea tuturor căilor legale de atac în instanță, în cazul dosarelor cu nr. x/3/2006 și nr. z/3/2006, inclusiv a foloaselor nerealizate aferente, precum și recuperarea acestora, potrivit legii.

Extinderea verificărilor și asupra unor cazuri similare derulate în perioada 2008 - 2012 la nivelul direcțiilor regionale de drumuri și poduri și respectiv la nivelul centralei Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în vederea stabilirii întinderii pagubelor produse companiei și a foloaselor nerealizate aferente, precum și recuperarea acestora, potrivit legii”.

Recurenta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond susținând că: „Pentru a exista un prejudiciu trebuie să avem în vedere definiția dată de C. civ. și care; are în vedere că este un efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicită a altei persoane ori prin acțiunea lucrurilor sau animalelor care se află sub pază juridică a altei persoane.

Curtea de Conturi face o evaluare greșită în ceea ce privește neutilizarea tuturor căilor de atac în cele două dosare fără a se raporta la celelalte cauze similare atât cu A. cât și cu alte societăți comerciale ce s-au aflat pe rolul instanțelor de judecată, care au avut același obiect - pretenții în baza H.G. nr. 726/2005, biletele la ordin și care au avut drept rezultat, soluții în defavoarea companiei”.

Or, instanța de fond a reținut în mod corect, situație de fapt necontestată, că deși au fost declarate recursurile în termen legal, C.N.A.D.N.R. fie a renunțat la judecata recursului declarat împotriva deciziei pronunțate în apel (Dosar nr. x/3/2006), fie nu a achitat în termenul legal taxa judiciară de timbru pentru recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel (Dosar nr. z/3/2006), astfel încât deciziile Curții de apel au devenit irevocabile prin încheieri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod judicios, că nu poate fi primită explicația C.N.A.D.R., conform căreia nu au existat resurse disponibile pentru achitarea taxei de timbru și că s-a dorit efectuarea de economii, având în vedere atât disproporția evidentă dintre valoarea taxei de timbru (6.188,5 RON în Dosarul nr. x/3/2006 și 57.365 RON în Dosarul nr. z/3/2006) și sumele plătite ca penalități (30.194.356 RON din care: 1.930.063 RON în Dosarul nr. x/3/2006 și 28264.293 RON în Dosarul nr. z/3/2006), la recuperarea cărora s-a renunțat prin întreruperea recursului, cât și faptul că, în Dosarul nr. x/3/2006, taxa de timbru fusese deja achitată.

3.3. b) În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.5 și II.6, Curtea de Conturi a dispus: „Stabilirea întinderii pagubei produsă companiei de plata nejustificată a unor sume cu titlu de actualizări ale unor situații de lucrări aferente derulării contractului nr. B/2008, inclusiv foloasele nerealizate aferente, după caz, precum și recuperarea acestora, potrivit legii.

Extinderea verificărilor asupra tuturor operațiunilor similare, efectuate în perioada derulării contractului nr. B/2008, în vederea stabilirii întinderii prejudiciilor produse companiei și recuperarea acestora, potrivit legii”.

Recurenta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond susținând că: „Lucrările de anrocamente decontate prin situația de lucrări nr. 29/2012 reprezintă lucrări suplimentare ce fac obiectul Acului adițional nr. 5/2012 la contractul nr. B/2008, (conform Anexa nr. 1), reprezentând, de asemenea, rest de executat la data încheierii Actului adițional nr. 5/2012 (conform Anexa nr. 2) și pentru care în conformitate cu condițiile contractuale prevăzute la art. 10 din Actul adițional nr. 5/2012 (Anexa nr. 3), se poate aplica ajustarea prețului, în condițiile respectării graficului de execuție”.

De asemenea se mai susține faptul că „s-a convenit că pentru lucrările rămase de executat să se aplice actualizarea prețurilor. Lucrările decontate în situațiile de lucrări nr. 29 și 30 se aflau, conform graficului de execuție din actul adițional nr. 5, la categoria lucrări care urmează a fi executate”.

Or, în cauză, a rezultat că lucrările au fost executate în anii 2010-2011, anterior datei emiterii situațiilor de lucrări nr. 29 aprilie 2012 și nr. 30 din mai 2012 și au fost confirmate prin procese - verbale de lucrări ascunse și procese - verbale cantitative și, ca urmare, nu se poate considera ca fiind lucrări ce urmează a fi executate, chiar dacă în graficul de lucrări revizuit apar ca executate în luna aprilie 2012, precum și că lucrările au fost executate efectiv în perioada de valabilitate a contractului, modificat prin Actele nr. 2/2010, nr. 3/2011 și nr. 4/2011, care prevedeau că pentru lucrări suplimentare nu se aplică escaladarea.

3.3. c) În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.7 și II.8, Curtea de Conturi a dispus: „contractul nr. B/2008 - Stabilirea întinderii pagubei produse companiei de plata nejustificată a unor sume cu titlu de cost de finanțare, aferente garanțiilor de bună execuție, inclusiv foloasele nerealizate aferente și recuperarea acestora, potrivit legii.

Extinderea verificărilor asupra tuturor operațiunilor similare, efectuate în perioada; derulării cntractului nr. B/2008, în vederea stabilirii întinderii prejudiciilor produse companiei și recuperarea acestora, potrivit legii”.

Recurenta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond susținând că: „rezultă în mod evident netemeinicia acestei măsuri, iar prin punerea în aplicare pe viitor a acestei măsuri s-ar ajunge atât la încălcarea legislației în vigoare privind achizițiile publice cât și la riscuri contractuale imposibil de acoperit. Scopul garanției de bună execuție este acela de a avea acces la un fond disponibil în perioada derulării contractului și în perioada de garanție a acestuia, nu în momentul în care autoritatea contractantă își va îndeplini efectiv obligațiile de plată”.

Or, așa cum a reținut și instanța de fond, constituirea garanției de bună execuție prin rețineri succesive a fost clauză a contractului încheiat în condițiile derulării unei licitații publice, așa încât nu se putea schimba pe parcursul derulării acestuia, în sensul asigurării bancare în locul reținerilor succesive cum prevedea contractul.

Deci, în condițiile în care s-a schimbat nejustificat modul de constituire a garanției de bună execuție, prin poliță bancară, s-a aplicat costul de finanțare, implicit, la întreaga valoare a situațiilor de lucrări facturate și nu numai asupra a 90%, așa cum prevedea contractul înaintea actului adițional nr. 1/2009, iar schimbarea modului de constituire a garanției nu presupunea și modificarea modului de calcul al costului de finanțare, astfel încât C.N.A.D.N.R. nu trebuia să suporte costuri de finanțare și pentru valoarea garanției de bună execuție inclusă în valoarea biletelor la ordin.

3.3. d) În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.9, Curtea de Conturi a dispus: „Recuperarea cheltuielilor nejustificate, generate de plata din bugetul companiei a sumei de 250.500 RON reprezentând amenzi achitate, pentru care instanța s-a pronunțat definitiv și irevocabil în favoarea entităților care au aplicat amenzile sau care nu au fost contestate în instanță de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA”.

Recurenta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond, referindu-se la amenda aplicată de A.N.R.M.A.P. și susținând că, litigiul privind procesul-verbal din 6 martie 2011, este în curs de soluționare.

Or, în cauză, este necontestat că C.N.A.D.R. a achitat și înregistrat în contul de cheltuieli 6581 „despăgubiri, amenzi și penalități" sumele respective, inclusiv suma de 17.500 RON aplicată de A.N.R.M.A.P., la care se referă criticile recurentei, fără a realiza ulterior o analiză/verificare a responsabilităților/vinovăției, cu dispunerea măsurilor necesare de recuperare a sumelor-sumei respective.

Astfel fiind, rezultă că soluția instanței de fond este, legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței nr. 2642 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2015.