ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1609/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.R. a chemat în judecată pe pârâta A.N.C.C.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la înregistrarea cererii de redobândirea a cetățeniei române, cerere formulată în temeiul prevederilor art. 10 1 din Legea nr. 21/1991. Prin sentința civilă nr. 2191 din 21 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâții A.N.C.C.C.

și a obligat pârâta să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul personal prin mandatarul convențional al părții. Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.N.C.C.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele " (art. 304 1 C. proc. civ.).

Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond, în mod greșit, a interpretat și aplicat dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea cetățeniei române, republicată, admițând acțiunea reclamantului și obligând recurenta-pârâtă „să primească cererea acestuia de redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul personal prin mandatarul convențional al părții." A mai susținut că art. 13 alin. (1) stabilește regula în materie, respectiv prezența obligatorie a persoanei care solicită acordarea sau redobândirea cetățeniei române la momentul depunerii cererii, în fața persoanei desemnate cu primirea și înregistrarea cererii de acordare sau redobândire, iar excepția instituită de teza a II-a a art. 13 alin. (1), potrivit căreia cererea se poate depune „În cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică”, presupune dovedirea situației speciale în care se află cel care nu se poate prezenta personal în vederea depunerii cererii.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor legale incidente, inclusiv art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Din analiza actelor depuse la dosar, coroborate cu susținerile părților prezente în fața instanței de recurs, Înalta Curte constată că după exercitarea căii de atac a recursului de către autoritatea pârâtă, respectiv la data de 27 mai 2011, recurenta a dat curs solicitării reclamantului C.R. și a procedat la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, prin mandatar cu procură specială, conform adresei din 10 ianuarie 2012 (fila 13 dosar recurs). Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul autorității în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pe de altă parte, nu se poate primi susținerea recurentei-pârâte în sensul că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, deoarece înregistrarea cererii reclamantului s-a efectuat de autoritatea pârâtă după pronunțarea asupra cauzei de către instanța de fond, și nu pe parcursul judecății în fața primei instanțe. Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca lipsit de interes. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.C.C.C. împotriva sentinței civile nr. 2191 din 21 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.