ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1609/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamantul C.R. a chemat în judecată pe pârâta A.N.C.C.C.,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea pârâtei la înregistrarea cererii de redobândirea a cetățeniei române,

cerere formulată în temeiul prevederilor art. 10

1

din Legea nr. 21/1991.

Prin

sentința civilă nr. 2191 din 21 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., ca fiind introdusă în

contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâții A.N.C.C.C. și a obligat

pârâta să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române

împreună cu dosarul personal prin mandatarul convențional al părții.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâta A.N.C.C.C. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), recursul declarat

împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu

este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să

examineze cauza sub toate aspectele " (art. 304

1

C. proc. civ.).

Prin

hotărârea pronunțată, instanța de fond, în mod greșit, a interpretat și aplicat

dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea cetățeniei române, republicată, admițând

acțiunea reclamantului și obligând recurenta-pârâtă „să primească cererea

acestuia de redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul personal prin

mandatarul convențional al părții."

A

mai susținut că art. 13 alin. (1) stabilește regula în materie, respectiv prezența

obligatorie a persoanei care solicită acordarea sau redobândirea cetățeniei

române la momentul depunerii cererii, în fața persoanei desemnate cu primirea

și înregistrarea cererii de acordare sau redobândire, iar excepția instituită

de teza a II-a a art. 13 alin. (1), potrivit căreia cererea se poate depune „În

cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică”, presupune

dovedirea situației speciale în care se află cel care nu se poate prezenta

personal în vederea depunerii cererii.

Examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor legale

incidente, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este lipsit de interes.

Pentru

a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele

considerente.

Activitatea

judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes

legitim încălcat.

Literatura

de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o

condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil,

trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot

parcursul soluționării unei cauze.

Interesul

reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce

investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim,

personal, născut și actual.

Din

analiza actelor depuse la dosar, coroborate cu susținerile părților prezente în

fața instanței de recurs, Înalta Curte constată că după exercitarea căii de

atac a recursului de către autoritatea pârâtă, respectiv la data de 27 mai

2011, recurenta a dat curs solicitării reclamantului C.R. și a procedat la înregistrarea

cererii de redobândire a cetățeniei române, prin mandatar cu procură specială,

conform adresei din 10 ianuarie 2012 (fila 13 dosar recurs).

Față

de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului

recurs, interesul autorității în susținerea cererii de recurs, nu mai este

actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de

eficacitate juridică.

Pe

de altă parte, nu se poate primi susținerea recurentei-pârâte în sensul că

acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, deoarece înregistrarea cererii

reclamantului s-a efectuat de autoritatea pârâtă după pronunțarea asupra cauzei

de către instanța de fond, și nu pe parcursul judecății în fața primei

instanțe.

Pentru

considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.C.C.C. împotriva sentinței civile nr. 2191 din 21 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 martie 2012.