ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 decembrie 2012, pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost înregistrată sub nr.

8209/1/2012 contestația în anulare formulată de contestatoarea SC "X"

SRL, prin reprezentant M.E.C. împotriva Sentinței penale nr. 108 din 24 ianuarie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 7619/1/2010, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționara SC "X" SRL, cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

În cuprinsul cererii

formulate, contestatoarea a arătat, în esență, că procedura de citare la

termenul când s-a judecat cauza nu a fost legal îndeplinită întrucât nu au fost

citați intimații, făcând trimitere, totodată, la dispozițiile art. 388 C. proc.

pen.

Înalta Curte,

procedând la analiza cererii cu care a fost învestită în raport de temeiul de

drept invocat și de criticile formulate, chiar dacă au caracter general,

constată că aceasta se circumscrie instituției contestației în anulare.

În continuare,

examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în

anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori

de neînlăturat pe alte căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind

actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul

cauzei.

Natura juridică a

acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea

contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare,

respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla

condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației

în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind

respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală,

arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de

dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se

află la dosarul cauzei.

Prin urmare,

examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii

admisibilității în principiu.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care să judecat cauza de către instanța de recurs a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a

prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi

atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o

garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice

condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești

definitive.

În prezenta cauza, se

constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în

anulare împotriva unei sentințe prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara SC "X"

SRL, ori niciunul dintre cazurile de contestație în anulare anterior menționate

nu poate fi examinat în acest context, având în vedere și împrejurarea că

hotărârea atacată nu este dintre acelea care vizează o soluție pe fondul

cauzei.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC "X" SRL prin reprezentant M.E.C.

împotriva Sentinței penale nr. 108 din 24 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7619/1/2010.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC

"X" SRL prin reprezentant M.E.C. împotriva Sentinței penale nr. 108

din 24 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 7619/1/2010.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2013.

Procesat de GGC - LM