ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 decembrie 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost înregistrată sub nr. 8209/1/2012 contestația în anulare formulată de contestatoarea SC "X" SRL, prin reprezentant M.E.C. împotriva Sentinței penale nr. 108 din 24 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7619/1/2010, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara SC "X" SRL, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON. În cuprinsul cererii formulate, contestatoarea a arătat, în esență, că procedura de citare la termenul când s-a judecat cauza nu a fost legal îndeplinită întrucât nu au fost citați intimații, făcând trimitere, totodată, la dispozițiile art. 388 C. proc.

pen. Înalta Curte, procedând la analiza cererii cu care a fost învestită în raport de temeiul de drept invocat și de criticile formulate, chiar dacă au caracter general, constată că aceasta se circumscrie instituției contestației în anulare. În continuare, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor urma. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei. Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care să judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. În prezenta cauza, se constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei sentințe prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara SC "X" SRL, ori niciunul dintre cazurile de contestație în anulare anterior menționate nu poate fi examinat în acest context, având în vedere și împrejurarea că hotărârea atacată nu este dintre acelea care vizează o soluție pe fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC "X" SRL prin reprezentant M.E.C. împotriva Sentinței penale nr. 108 din 24 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7619/1/2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC "X" SRL prin reprezentant M.E.C. împotriva Sentinței penale nr. 108 din 24 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7619/1/2010. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2013. Procesat de GGC - LM