ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3549/2012

Asupra

contestației în anulare de față

, constată

următoarele:

Prin

cererea formulată de contestatorii C.G., C.P. și C.C., aceștia au formulat

contestație în anulare

împotriva deciziei nr.

3048 din 13 septembrie 2011, pronunțată de înalta Curte de

Casație și

Justiție - secția penală în dosarul nr. 3720/1/2012.

Prin sentința penală nr. 231 din 16 februarie 2012

pronunțată de înalta Curte

de Casație și Justiție - secția penală în

dosarul nr. 8154/1/2011 s-a calificat memoriul petiționarilor ca fiind

revizuire și s-a dispus trimiterea acestuia la Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare în baza art. 399 C. proc.

pen.

În declarația dată în fața procurorului,

petiționara C.P. a arătat că

motivul

pentru care a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție a fost neîndeplinirea

procedurii de citare pentru termenul

la care s-a judecat cererea de contestație în

anulare, solicitând ca

organele judiciare să califice cererea.

Ca urmare, cu adresa nr. 101230/2426/111-7/2012

a Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție - secția

judiciară a fost înaintată cererea petiționarilor spre competență soluționare.

În

motivarea contestației în anulare s-a arătat că pentru termenul de

13 septembrie 2011 când s-a soluționat

contestația în anulare, formulată împotriva deciziei

nr. 2421 din 7 aprilie 2011 pronunțată de înalta

Curte de Casație și Justiție - secția

penală în dosarul nr. 5814/2/2010,

nu au fost citați, astfel că nu s-au prezentat pentru a-și formula apărările.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr. 3048 din 13

septembrie 2011 pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție - secția penală în dosarul nr. 3720/1/2011 s-a respins ca

inadmisibilă cererea de contestație în anulare

formulată de

contestatorii C.G., C.P. și C.

C. împotriva

deciziei nr. 1421 din 7 aprilie 2011 a înaltei Curți de Casație

și Justiție - secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 5814/2/2010.

În motivarea hotărârii

s-a arătat în esență că subiecții procedurii speciale

reglementate de art.

278

1

C. proc. pen. nu au deschisă calea contestației în

anulare împotriva hotărârii definitive pronunțate

într-o astfel de cauză.

Împotriva acestei

hotărâri, contestatorii au formulat contestație în anulare, arătând că în mod

greșit nu au fost citați, astfel că la data soluționării cauzei nu s-au

prezentat pentru a-și formula apărările, caz de contestație prev. de art. 386 lit.

a)

C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea

în principiu a contestației în anulare de față,

înalta Curte constată că

aceasta este inadmisibilă.

Contestația în anulare

constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi

reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și

anume anularea pentru vicii, nulități

privind

actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul

cauzei.

Prin intermediul contestației în anulare,

legiuitorul a folosit enumerarea

expresă și limitativă a cazurilor în

care se poate ataca o hotărâre definitivă, instituindu-se astfel o garanție că

această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a

înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată

de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de

exercitare

prevăzut de legea procesual

penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și

invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de

atac exercitate,

care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art.

386 C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile și condițiile în care se

poate formula contestație în anulare precum și hotărârile împotriva cărora se

poate face contestație în anulare, respectiv împotriva

hotărârilor penale definitive pronunțate de către instanța de recurs.

În speță, contestatorii au formulat contestație în anulare

împotriva unei hotărâri având ca obiect tot contestație în anulare.

În raport de soluțiile

care pot fi pronunțate pe calea contestației în anulare,

nu se poate considera

că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul

cauzei, întrucât niciuna dintre aceste soluții nu

implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 345 C. proc. pen., respectiv condamnarea, achitarea inculpatului

sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, prin lege nu este reglementată

posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a contestației

în anulare și împotriva

hotărârilor

judecătorești pronunțate în soluționarea unor contestații în anulare, o

atare

cale de atac fiind inadmisibilă.

Așa fiind, contestația în anulare formulată de contestatorii

C.G., C.P. și C.C. urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă,

iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., aceștia

vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorii

C.G., C.P.

și C.C.

împotriva deciziei nr. 3048

din 13 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală,

pronunțată

în dosarul nr. 3720/1/2011.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2012