ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5306/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 17 mai 2010, sub nr. 19558/212/2010, reclamanta CNCF CFR SA - Sucursala Regională CF Constanța a chemat în judecată pe pârâta SC M.M.D. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență I.C., solicitând evacuarea acesteia de pe terenul în suprafață de 168 mp, situat în perimetrul stației CF B. În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. 637/2007 asupra terenului în suprafață de 168 mp, situat în perimetrul stației CF B. Pârâta, în calitate de locatară, nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, motiv pentru care CNCF SA - Sucursala Regională CF Constanța a procedat la rezilierea de drept a contractului, în temeiul pactului comisoriu de grad IV inserat în contract.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969, art. 973, art. 1410 și urm. C. civ. Prin Sentința civilă nr. 26054 din 29 noiembrie 2010, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, în baza art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța. La data de 12 septembrie 2011, pârâta a formulat cerere reconvențională, precizată ulterior, prin care a solicitat obligarea reclamantei la achitarea sumei de 120.753 RON, reprezentând valoarea imobilului "clădire coletărie", precum și instituirea unui drept de retenție în favoarea sa asupra terenului pe care se află amplasată construcția, până la plata despăgubirii de către reclamantă.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că evacuarea sa de pe terenul în litigiu ar echivala cu lipsirea sa de exercitarea dreptului de proprietate asupra construcției, ceea ce ar determina o diminuare a patrimoniului său și o sporire nelegitimă a patrimoniului reclamantei, fiind astfel îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 494 alin. (3) teza a II-a, art. 997, art. 1444 C. civ. Prin încheierea din data de 12 decembrie 2011, s-a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale și, în consecință, s-a disjuns cererea reconvențională de cererea principală. Prin aceeași încheiere, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc.

civ., s-a dispus conexarea cauzei având ca obiect cererea reconvențională la cauza înregistrată sub nr. 19558/212/2010. Prin Sentința civilă nr. 3465 din 12 noiembrie 2012, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a admis acțiunea principală. A dispus evacuarea pârâtei SC M.M.D. SRL, prin lichidator judiciar, de pe terenul în suprafață de 168 mp, situat în perimetrul stației CF B. A admis cererea reconvențională conexă. A obligat reclamanta CNCF SA - Sucursala Regională CF Constanța să plătească pârâtei suma de 113.180 RON, reprezentând valoarea de circulație a construcției Clădire Coletărie amplasată pe terenul în suprafață de 168 mp, situat în oraș M., Stația CF B. A dispus instituirea unui drept de retenție asupra terenului sus-menționat în favoarea pârâtei, până la îndeplinirea de către reclamantă a obligației de plată a despăgubirilor în sumă de 113.180 RON.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Între reclamantă, în calitate de locator, și pârâtă, în calitate de locatar, a intervenit contractul de închiriere nr. 635 din 12 februarie 2007, având ca obiect terenul în suprafață de 168 mp, situat în perimetrul stației CF B. În cadrul cap. IX din contract este inserat un pact comisoriu de ultim grad, potrivit căruia "Prezentul contract de închiriere va fi reziliat de drept, fără a fi necesară punerea în întârziere a părții și fără orice altă formalitate prealabilă, în situația în care locatarul nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute la art. 10 lit. a) - l) și pe cele de la art. 16 alin. (II), lit. a) - d)." Prin adresa nr. 8/1/2109 din 18 mai 2009, reclamanta i-a notificat pârâtei rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 01 iunie 2009, în virtutea pactului comisoriu sus-menționat.

Prin Sentința civilă nr. 1642 din 09 martie 2009 a Tribunalului Constanța s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC M.M.D. SRL. Prin Sentința civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța s-a dispus, în temeiul dispozițiilor 107 lit. A) (b + c) din Legea nr. 85/2006, intrarea în faliment a debitoarei. S-a desemnat în calitate de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență I.C. În cadrul procedurii de executare silită pornită la cererea creditoarei D.G.F.P. Constanța împotriva debitoarei CNCF SA - Sucursala Regională CF Constanța, s-a adjudecat în favoarea pârâtei reconveniente SC M.M.D. SRL construcția "Clădire coletărie" (procesul-verbal de adjudecare din data de 01 august 2006, Dosar nr. 19558/212/2010).

Conform raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert A.Ș., imobilul construcție clădire coletărie are caracter definitiv și are o valoare de circulație de 113.180 RON. Rezilierea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu execuție succesivă, constând în încetarea efectelor contractului numai pentru viitor. Stipularea pactului comisoriu de ultim grad în convenția părților are ca efect încetarea necondiționată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare fără ca obligația să fi fost executată, fără a mai fi necesară intervenția instanței judecătorești. Constatând intervenită rezilierea contractului de închiriere nr. 635 din 12 februarie 2007, instanța a reținut că pârâtei reconveniente îi revine obligația predării către proprietar a bunului care formează obiectul contractului.

Față de neîndeplinirea de către pârâtă a acestei obligații, urmează a se admite acțiunea principală și a se dispune evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 168 mp, situat în perimetrul stației CF B. În ceea ce privește cererea reconvențională conexă, s-a constatat că prin evacuarea pârâtei reconveniente de pe teren, aceasta este lipsită de posibilitatea exercitării în fapt a atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului "Clădire coletărie", construcție având un caracter definitiv. Practic, dreptul de proprietate rămâne golit de conținut. Or, potrivit art. 1 al Primului Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Nu pot fi reținute în cauză susținerile pârâtei reconveniente privind existența în favoarea sa a unui drept de superficie, câtă vreme acest drept se poate naște fie în baza legii, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și constructor, iar în cauză pârâta nu a făcut dovada ce-i incumbă în temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ., a existenței unei asemenea convenții. Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 492 C. civ. care definesc accesiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, în condițiile în care pârâta reconvenientă nu poate fi asimilată unui constructor de bună sau rea-credință.

Se poate aprecia că, prin imposibilitatea exercitării în fapt a dreptului său de proprietate asupra construcției "Clădire coletărie", ca o consecință a evacuării pârâtei reconveniente de pe terenul proprietatea reclamantei, are loc mărirea patrimoniului reclamantei prin dobândirea activului pe seama patrimoniului pârâtei reconveniente, care suferă astfel o micșorare, existând o legătură între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt. Având în vedere și inexistența unei cauze legitime a măririi patrimoniului reclamantei în defavoarea pârâtei (obținerea protecției propriului drept de proprietate nu poate constitui o cauză legitimă pentru îngrădirea altuia), precum și inexistența oricărui alt mijloc pentru recuperarea pierderii suferite de către pârâtă, se constată că aceasta din urmă este îndreptățită în a obține restituirea valorii cu care a fost micșorat patrimoniul său, stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

Pentru aceste considerente, cererea reconvențională conexă urmează a fi admisă și a se dispune obligarea reclamantei să plătească pârâtei suma de 113.180 RON, reprezentând valoarea de circulație a construcției Clădire Coletărie amplasată pe terenul în suprafață de 168 mp, situat în oraș M., Stația CF B. Față de împrejurarea că bunul în privința căruia pârâta reconvenientă a solicitat instituirea unui drept de retenție, respectiv terenul în suprafață de 168 mp, situat în perimetrul stației CF B., este proprietatea reclamantei - debitoare a pârâtei în ceea ce privește creanța în valoare de 113.180 RON, precum și de faptul că reținerea bunului este un mijloc important de constrângere a celui ce trebuie să-și execute obligația în favoarea creditorului, urmează a se dispune instituirea unui drept de retenție asupra terenului litigios în favoarea pârâtei, până la îndeplinirea de către reclamantă a obligației de plată a despăgubirilor în sumă de 113.180 RON.

Prin Decizia civilă nr. 42 din 15 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței sus-menționate, pentru următoarele considerente: Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 635 din 12 februarie 2007, având ca obiect terenul în suprafață de 168 mp, situat în perimetrul stației CF B., cu destinația depozitare. Pe acest teren se află amplasată construcția definitivă "Clădire Coletărie" a stației CF B., precum și rampa auto aferentă acesteia. Clădirea a fost cumpărată de către pârâtă în urma unei licitații organizate de o instituție a statului, respectiv Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F.

- D.G.F.P. Constanța, iar conform expertizei tehnice imobiliare, valoarea de circulație a imobilului este de 113.180 RON și are un caracter definitiv. Instanța de fond a analizat și argumentat din punct de vedere juridic consecințele evacuării pârâtei de pe terenul proprietatea reclamantei-apelante. Este de necontestat că pârâta a obținut în condițiile legii un drept de proprietate asupra imobilului "Clădire Coletărie", dar pe un teren ce aparține reclamantei-apelante. Or, prin admiterea cererii de evacuare are loc o mărire a patrimoniului CNCF CFR SA - Sucursala Regională CF Constanța.

Pe de altă parte, pârâta nu are la îndemână o altă posibilitate pentru recuperarea pierderii sale decât obligarea reclamantei la plata sumei de 113.180 RON, reprezentând valoarea de circulație a construcției "Clădire Coletărie" amplasată pe terenul în suprafață de 168 mp, situat în orașul M., Stația CF B. În motivele de apel, reclamanta solicită admiterea acesteia în sensul menținerii soluției de admitere a evacuării, dar prin demolare pe cheltuiala pârâtei-intimate. Or, instanța de fond a fost legal sesizată la cererea reclamantei numai cu acțiune în evacuare de pe terenul în suprafață de 168 mp. Potrivit art. 294 alin. (1) teza I C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, garantându-se astfel principiul dublului grad de jurisdicție.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamantă, care a invocat următoarele motive: 1. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv, în mod eronat a reținut faptul că prin apel, reclamanta a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată. Atât la fond, cât și în apel s-a menținut obiectul cererii, acesta fiind evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 168 mp, situat în perimetrul stației B. Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 635/2007 asupra terenului în suprafață totală de 168,00 mp, situat în perimetrul stației CF B. Pârâtei reconveniente îi revine obligația predării către proprietar - societatea reclamantă, a bunului care formează obiectul contractului, ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale.

2. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea legii, respectiv, referitor la cererea reconvențională, întrucât evacuarea pârâtei de pe terenul de 168 mp nu echivalează cu lipsirea exercitării dreptului de proprietate asupra construcției, creându-se o mărire a patrimoniului societății reclamante. Prin evacuare nu are loc o mărire a patrimoniului reclamantei, ci are loc acțiunea de lăsare în deplină proprietate și utilă posesie a bunului pe care reclamanta îl deține.

Mai mult decât atât, în soluționarea litigiului dedus judecății nu s-a luat în considerare faptul că anterior dobândirii proprietății prin licitație, pârâta a fost înștiințată că imobilul ce urma a fi dobândit era amplasat pe teren CFR ce nu făcea obiectul înstrăinării, acest lucru fiind clar generator de litigii (adresele nr. 8/1/2033/2006 și nr. 8/2/2886 din 10 iulie 2006). Justificarea informării formulate derivă și din faptul că imobilul clădire coletărie urma să fie supus reabilitării odată cu linia CF Constanța - București (în acest sens este adresa proiectantului lucrării de reabilitare, respectiv ISPCF SA nr. 1522/PG din 6 iulie 2006). În aceste condiții, pârâta și-a asumat riscurile unei asemenea achiziții, motiv pentru care poate fi asimilată unui "constructor" de rea-credință, iar demolarea clădirii pe cheltuiala sa nu ar face decât să repună părțile în stare de legalitate.

Reclamanta este grav îngrădită asupra dreptului său de proprietate a terenului de 168 mp, prin menținerea în starea actuală de suprapunere a două imobile cu proprietari diferiți, în condițiile în care proprietatea fondului suprapus a fost dobândită cu rea-credință. Față de aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii reconvenționale, respectiv respingerea obligației plății la suma de 113.180 RON și respingerea instituirii dreptului de retenție, cu menținerea soluției de admitere a evacuării. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: 1. Recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit cererea de apel, în sensul că prin aceasta s-a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată.

Așa cum se afirmă și prin motivele de recurs, obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit prima instanță l-a constituit doar evacuarea pârâtei de pe teren. În apel, însă, reclamanta a solicitat "menținerea soluției de admitere a evacuării, dar prin demolare pe cheltuiala intimatei", fapt ce rezultă din cuprinsul cererii de apel. Cererea de apel tinde, așadar, la schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată, întrucât cuprinde o pretenție nouă (demolarea construcției pe cheltuiala pârâtei) față de cea dedusă judecății în fața primei instanțe (evacuarea pârâtei de pe teren), ceea ce intră sub interdicția prevăzută de art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, reținând că, în apel, reclamanta a solicitat demolarea construcției pe cheltuiala pârâtei, pretenție prin care se tinde la schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanța de apel a interpretat corect cererea de apel, criticile în acest sens nefiind fondate.

2. Nici criticile privind pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea legii, în ceea ce privește menținerea soluției de admitere a cererii reconvenționale, nu sunt fondate. Astfel, pârâta este proprietara construcției amplasate pe terenul proprietatea reclamantei, dobândind dreptul de proprietate asupra construcției prin adjudecare în procedura executării silite a reclamantei, situație de fapt stabilită pe baza probelor administrate de către prima instanță și menținută de instanța de apel. Or, în aceste condiții, prin evacuarea de pe terenul proprietatea reclamantei, pârâta este lipsită, în fapt, de posibilitatea exercitării atributelor dreptului său de proprietate asupra construcției, după cum corect au reținut și instanțele anterioare.

Pârâta deține un titlu de proprietate valabil asupra construcției, respectiv procesul-verbal de adjudecare din 01 august 2008, astfel că ea nu poate fi asimilată unui constructor de bună sau rea-credință, susținerile recurentei în acest sens neputând fi primite. Construcția fiind definitivă, rămâne pe terenul proprietatea reclamantei, de pe care pârâta a fost evacuată, astfel că patrimoniul proprietarului terenului, respectiv al reclamantei, se mărește prin dobândirea acestui activ pe seama diminuării patrimoniului pârâtei, sporirea patrimoniului reclamantei și diminuarea patrimoniului pârâtei fiind așadar în directă legătură. Acest dezechilibru patrimonial nu se întemeiază pe o cauză legitimă, obținerea protecției propriului drept de proprietate neputând constitui o cauză legitimă pentru îngrădirea dreptului altuia, susținerile recurentei în acest sens neputând fi astfel primite.

În plus, nu există un alt mijloc pentru ca pârâta să-și recupereze pierderea suferită. Prin urmare, sunt îndeplinite toate condițiile îmbogățirii fără justă cauză, situație în care pârâta este îndreptățită la restituirea valorii cu care a fost micșorat patrimoniul său, respectiv valoarea de circulație a construcției, astfel că prin confirmarea soluției primei instanțe de admitere a cererii reconvenționale, în sensul obligării reclamantei la plata către pârâtă a valorii de circulație a construcției, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a principiului restituirii îmbogățirii fără justă cauză.

În ce privește instituirea, în favoarea pârâtei, a unui drept de retenție asupra terenului pe care trebuie să-l predea reclamantei, măsura se justifică cât timp proprietara terenului, respectiv reclamanta, este debitoarea pârâtei în ceea ce privește creanța reprezentând valoarea de circulație a construcției de pe teren, constituind un mijloc de constrângere a debitorului obligației de plată, ca acesta să-și execute datoria. Față de considerentele prezentate, reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta CNCF CFR SA - Sucursala Regională CF Constanța împotriva Deciziei civile nr. 42 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV