ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2014

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2928 din 03 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Făgăraș a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. În motivare, Judecătoria Făgăraș a reținut, în esență, că, în speță, suntem atât în prezența unei contestații la poprire, cât și în prezența unei contestații la executare propriu-zisă, aceasta din urmă având ca obiect procesele-verbale privind actualizarea debitului și stabilirea cheltuielilor de executare.

Astfel, dacă pentru contestația la executare propriu-zisă, competența aparține în mod cert instanței de la sediul sau domiciliul debitorului, contestația la poprire se soluționează de către judecătoria în a cărei rază teritorială are loc urmărirea silită și pe care creditorul popritor a ales-o atunci când a optat între biroul executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului poprit ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. S-a reținut că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, aceste norme reglementând o competență teritorială exclusivă a executorului judecătoresc care poate fi, după caz, cel de la sediul ori domiciliul debitorului sau cel de la sediul ori domiciliul terțului poprit.

În consecință, s-a apreciat că doar creditorul este cel care are un drept de alegere, exclusiv, fie în persoana executorului judecătoresc de la sediul ori domiciliul debitorului, fie în persoana executorului judecătoresc de la sediul ori domiciliul terțului poprit, executorul trebuind să-și verifice competența, în caz contrar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executare atrăgând sancțiunea anulării actului nelegal. Totodată, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Această instanță este cea care soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Astfel, în materia executării silite prin poprire, instanța de executare nu poate fi decât judecătoria în raza căreia se află domiciliul sau sediul debitorului ori domiciliul sau sediul terțului poprit, poprirea neputând fi însă înființată decât de executorul judecătoresc care-și desfășoară activitatea în circumscripția teritorială a uneia dintre aceste instanțe. În cauză, poprirea s-a înființat prin cele două adrese emise de B.E.J. N.D. (filele 22, 24 din dosar), motiv pentru care, s-a apreciat că instanța de executare este cea de la sediul debitoarei.

S-a constatat că Judecătoria Făgăraș a fost sesizată cu prezenta contestație la executare avându-se în vedere că sediile celor două societăți comerciale: N. și M. erau în municipiul Făgăraș, însă s-a arătat că acestea nu mai sunt în ființă ca persoane juridice, astfel încât nu se poate vorbi de existența unor sedii, cea dintâi pierzându-și capacitatea de folosință prin divizare, iar cea de-a doua prin radierea din Registrul Comerțului. Chiar dacă Judecătoria Făgăraș a pronunțat la data de 03 mai 2011, în Dosarul nr. 1352/226/2011, o altă încheiere de încuviințare a executării silite, s-a apreciat că acest fapt nu determină atragerea competenței teritoriale a acestei instanțe pentru soluționarea contestației la executare, cu atât mai mult cu cât încheierea de admitere se dă în camera de consiliu și fără cale de atac, astfel că debitoarea sau terții popriți nu au putut să conteste legalitatea acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 1 octombrie 2013, sub număr de Dosar 38309/299/2013. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că, Judecătoria Făgăraș este competentă teritorial să soluționeze cauza. S-a arătat că, în ceea ce privește contestația la executare, instanța competentă se determină prin coroborarea dispozițiilor art. 400 alin. (1), care prevăd că, în cazul contestației la executare propriu-zise, competența aparține instanței de executare, cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea. Atunci când executarea silită se face prin poprire, locul executării este domiciliul sau sediul terțului poprit.

Din actele dosarului de executare coroborate cu mențiunile din certificatele constatatoare emise de ONRC la solicitarea instanței, a rezultat că în Dosarul de executare nr. 10/2011 al B.E.J. N.D. s-a înființat poprirea asupra acțiunilor contestatoarei deținute la terții popriți SC N. SA - în faliment și SC M. SA - având întrerupere temporară de activitate pe perioada 20 aprilie 2011-19 aprilie 2014, cu sediile în municipiul Făgăraș. S-a mai reținut că prin cererea dedusă judecății, contestatoarea a solicitat și întoarcerea executării silite. Astfel, raportat la prevederile art. 404 1 , art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ., ținând cont și de cele statuate prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispoziții art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ., referitor la instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite, s-a arătat că și competența teritorială a soluționării cererii de întoarcere a executării silite formulate pe cale accesorie în condițiile art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ. revine, de asemenea, instanței executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție s-a efectuat executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Pornind de la prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se realizează executarea, competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării silite în cazul în care executarea silită s-a realizat prin poprire aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află conturile/acțiunile debitoarei deschise/deținute la terțul poprit.

Or, în speță, executarea silită s-a realizat prin indisponibilizarea acțiunilor contestatoarei deținute la cei doi terți popriți atrași în judecată, cu sediile în municipiul Făgăraș, prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse, în speță, calitatea de instanța de executare o are Judecătoria Făgăraș. Astfel, prin sentința civilă nr. 21070 din 30 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată cauza având ca obiect contestație la executare, suspendare executare, în favoarea Judecătoriei Făgăraș. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Făgăraș competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: înalta Curte constată că prin contestația la executare formulată, contestatoarea A.A.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC D.A. SA și cu terții popriți SC N. SA prin lichidator SC M. SRL și SC M. SA anularea popririi efectuate în baza titlului executoriu constând în sentința nr. 9171 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, a proceselor-verbale de actualizare a debitului și de stabilire a cheltuielilor de executare, întoarcerea executării silite, precum și suspendarea acesteia.

Este de reținut că dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât, competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale. Potrivit art. 400 C. proc. civ. „contestația se introduce la instanța de executare". Totodată art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie norma de competență, potrivit căreia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în cazul de față, în circumscripția căreia s-a efectuat poprirea. Executare silită s-a pornit prin poprire, astfel cum rezultă din actele aflate în dosarul de executare coroborate cu mențiunile din certificatele constatatoare emise de O.N.R.C.

la solicitarea instanței, constatându-se astfel că în Dosarul de executare nr. 10/2011 al B.E.J. N.D. s-a înființat poprirea asupra acțiunilor contestatoarei deținute la terții popriți SC N. SA - în faliment și SC M.SRL având întrerupere temporară de activitate pe perioada 20 aprilie 2011 - 19 aprilie 2014, cu sediile în municipiul Făgăraș.

Contestația la executare nu are natura juridică a unei acțiuni civile de drept comun, prin aceasta neurmărindu-se stabilirea unui drept potrivnic unei alte persoane, ci înlăturarea actelor și măsurilor prejudiciabile efectuate în faza de executare silită, neavând relevanță în ceea ce privește stabilirea competenței instanței de executare faptul că, după emiterea adreselor de înființare a popririi, terții popriți ar fi devenit persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, astfel cum s-a reținut prin sentința de declinare pronunțată de Judecătoria Făgăraș, aspect care, de altfel, a fost infirmat prin relațiile comunicate de O.N.R.C. Judecătoriei Sectorului 1 București.

Totodată, natura juridică a întoarcerii executării, astfel cum a fost definită atât în doctrină, cât și în practica judiciară, „de executare silită în sens invers", determină și instanța competentă pentru soluționarea ei în acest caz, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere teritorial, și anume, instanța de executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia s-a realizat executarea silită, astfel cum rezultă din prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Conform dezlegării de drept date prin Decizia nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ., instanța judecătorească competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin art. 1 pct. 33 din Legea nr. 202/2010 stipulând expres că „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe". Prin urmare, cererii de întoarcere a executării silite formulate pe cale accesorie în condițiile art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ. i se aplică regulile de competență materială și teritorială pentru contestația la executare, competentă fiind instanța de executare.

În raport de considerentele expuse, având în vedere că instanța competentă teritorial este instanța de executare, respectiv Judecătoria Făgăraș, în circumscripția căreia s-a început executarea prin indisponibilizarea acțiunilor contestatoarei deținute de cei doi terți popriți atrași în judecată, cu sediile în municipiul Făgăraș, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenta de soluționare a cererii formulată de contestatoarea A.A.A.S. în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2014.