ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3008/2013

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Decizia nr. 4227 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 332/120/2010, a fost admis recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL Moreni împotriva Deciziei civile nr. 156/ Com din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost modificată decizia atacată, în sensul că a fost respins ca tardiv apelul declarat de reclamantul J.C.E.F. împotriva sentinței civile nr. 6478/ Com din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanța, secția comercială. Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2013, J.C.E.F.

a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4227 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 332/120/2010, susținând, în esență, că dezlegarea dată recursului prin decizia a cărei anulare se solicită, este rezultatul unei greșeli materiale. În motivare, susține, în esență, că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, fiind eronată reținerea instanței de recurs, în sensul că hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 15 iunie 2010, conform dovezii aflate la fila 21 din dosarul tribunalului, fiind imposibil ca aceasta să fi fost comunicată cu 5 luni înainte de a fi pronunțată.

Susține că instanța de recurs a confundat fila 21 din Dosarul nr. 332/120/2010 al Tribunalului Dâmbovița, care reprezintă dovada de comunicare a sentinței nr. 633 din 28 mai 2010 a Tribunalului Dâmbovița, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care acesta și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța cu dovada de comunicare a sentinței nr. 6478/ Com din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanta, secția comercială. Procedând în acest mod, apreciază contestatorul, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială care a dus la admiterea recursului bazat pe critica referitoare la excepția tardivității apelului formulat. O altă greșeală materială săvârșită de instanța de recurs, apreciază contestatorul, este și cea bazată pe admiterea motivului de nelegalitate invocat de recurentă și care vizează încălcarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2, art. 100 alin. (1) pct. 4 și 7 C. proc.

civ., precum și a principiului disponibilității. În opinia contestatorului, înainte de a considera că acțiunea nu a fost timbrată, la termenul de judecată, instanța de fond, făcând apelul cauzei și constatând lipsa acestora trebuia să verifice dacă părțile au solicitat sau nu judecarea în lipsă. în situația în care niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă, cum este și cazul de față, instanța de fond ar fi trebuit să suspende judecata, fără a mai efectua un alt act de procedură. Mai mult decât atât, la dosarul de fond al cauzei - filele 3 și 21 din Dosarul nr. 2071/262/2009 al Judecătoriei Moreni, exista dovada achitării a două taxe de timbru.

Astfel, având în vedere că procedura de citare nu a fost îndeplinită în mod legal pentru termenul din data de 16 noiembrie 2010 apreciază că instanța de recurs a săvârșit o altă greșeală materială prin faptul că nu a luat în considerare plata celor două taxe de timbru deși ele se aflau la dosarul cauzei - filele 3 și 21 din Dosarul nr. 2071/262/2009 al Judecătoriei Moreni, și nici nu a observat nelegala îndeplinire a procedurii de citare, ceea ce a dus la soluționarea eronată a recursului întemeiat și pe aceste motive. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Intimata SC B.I. SRL Moreni a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare solicitând, în principal, respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea ca nefondată.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimata SC B.I. SRL Moreni prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge pentru următoarele considerente: Contestația în anulare poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțată în recurs, prin urmare, irevocabilă, aspect ce rezultă atât din reglementarea art. 318 C. proc. civ., cât și din interpretarea art. 317 din același act normativ. Având în vedere că, în speță, hotărârea a cărei anulare se solicită este o hotărâre pronunțată în recurs, Înalta Curte, în raport de condițiile de admisibilitate stipulate de textele legale anterior menționate, constată ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de intimată prin întâmpinare, motiv pentru care, excepția inadmisibilității contestației în anulare va fi respinsă.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și temeiul de drept invocat, înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

Greșeala materială trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei soluția ar fi fost alta. În speță, simpla eroare materială a menționării în considerentele deciziei a cărei anulare se solicită a unei alte dovezi de comunicare decât cea care a fost efectiv avută în vedere de instanța de recurs la dezlegarea pricinii, nu poate conduce automat la admiterea contestației în anulare, întrucât această eroare nu este de natură să influențeze soluția pronunțată, aceea de admitere a recursului și respingere a apelului ca tardiv declarat, în condițiile în care din înscrisurile existente la dosar rezultă cu evidență că reclamantul a declarat apel după aproape un an de la comunicarea sentinței apelate.

În altă ordine de idei, greșeala materială la care se referă art. 318 C. proc. civ., nu trebuie confundată cu erorile sau omisiunile prevăzute de art. 281, întrucât acestea din urmă nu sunt de natură să influențeze soluția dată în cauză, astfel cum este și situația de față. Totodată, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în anulare este o cale extraordinară de retractare pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli de fond. În lumina dispozițiilor anterior evocate, susținerile contestatorului vizând aplicarea sau interpretarea greșită a unor texte legale de către instanța de recurs, aspectele privind reformarea unor presupuse greșeli de judecată ale instanței de recurs, nu pot deschide calea de retractare a contestației în anulare.

În speță, motivele invocate de contestator se circumscriu unor critici împotriva deciziei irevocabile, care o transformă într-un recurs la recurs, or prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs. În mod constant, în jurisprudența sa, C.E.D.O. a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

De asemenea, C.E.D.O., a subliniat frecvent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție {Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008). Totodată, nemulțumirea contestatorului cu privire la soluția pronunțată sau cu privire la argumentele care au format convingerea instanței de recurs nu poate constitui motiv de admisibilitatea a contestației în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În consecință, dezlegarea dată recursului prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar prezenta contestație în anulare este nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Pentru considerentele anterior expuse și nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul J.C.E.F. împotriva Deciziei nr. 4227 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 332/120/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimate SC B.I. SRL Moreni. Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul J.C.E.F. împotriva Deciziei nr. 4227 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 332/120/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013.