ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 256/2014

Deliberând asupra recursului de fața, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele Prin sentința nr. 938 din 20 ianuarie 2002 Judecătoria Craiova a respins excepția inadmisibilității cererii principale și a cererii conexate. Au fost admise cererile formulate de reclamanții D.R., D.L.V., D.I.L., C.P., în contradictoriu cu pârâții S.C., SC O.V.I.G. SA și în consecință au fost obligați, în solidar, pârâții la plata către reclamanții D.R., D.L.V., D.l.L. a sumei de 30.000 lei și la plata către reclamantul C.P. a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheituieli de judecata efectuate în cauza penală ce a format obiectul Dosarului nr. 32954/215/2009, s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

S-a reținut că excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC O. SA este neîntemeiată, deoarece pârâta nu a invocat o vătămare determinată de neîndepiinirea procedurii prealabile, așa încât nu se mai pune această problemă care sub acest aspect a fost tranșată de instanța de supremă prin Decizia nr. 4196/2006 în sensul că nedovedirea unei vătămări din cartea părții adverse poate justifica neîndepiinirea procedurii prealabile a concilierii, împrejurare ce ar conduce la un formalism excesiv. Pe fondul cauzei s-a reținut că prin Decizia penală nr. 962 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 32954/215/2009, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile, obligarea asigurătorului SC O. SA la plata sumei de 2.221,4 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă D.R.a, la 30.000 lei daune morale către fiecare din părțile civile, D.R., D.L.V.

și D.l. și la 20.000 lei daune moraie precum și 396 lei daune materiale către partea civilă C.P., reclamant în cauza de față. În urma apelurilor declarate, prin Decizia penala nr. 331 din 02 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 32954/215/2009 a fost desființată în parte sentința penală atacată sub aspectul laturii civile, fiind obligați în solidar inculpatul și pârâta SC O.V.I.G. SA la plata către reclamanta D.R. a sumei de 14.100 lei și la câte 50.000 lei daune morale către fiecare din părțile civile D.R., D.L.V. si D.l.L., si la 25.000 lei față de partea civilă C.P. Decizia menționată a rămas definitivă prin respingerea recursurilor astfel cum reiese din Decizia nr. 205 din 15 februarie 2011 pronunțata de Curtea de Apel Craiova.

În ceea ce privește cuantumul sumelor solicitate reprezentând cheltuieli de judecată cu titlu de onorarii avocat în cauza penală ce a format obiectul Dosarului penal nr. 32954/215/2009, instanța a reținut că în Dosarul penal nr. 32954/215/2009, domnul avocat V.N. a desfășurat activități de asistență juridică și reprezentare pentru reclamanți în calitate de părți civile în legătura cu accidentul de circulație din 25 iulie 2008, atât în cursul urmăririi penale (Dosar nr. 8660/P/2008) cât și în cursul judecății, (fond, apel si recurs), obiectul fiind trimiterea în judecată a inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (2), art 184 alin. (1), (3) C. pen.

Astfel, instanța a apreciat că reclamanții au beneficiat de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauza având un grad sporit de dificultate și valoarea litigiului de natură penală fiind mare, avocatul depunând toate diligentele în scopul realizării drepturilor deduse judecății, onorariile de 30.000 lei respectiv 5.000 lei solicitate de către reclamanții D.R., D.L.V., D.l.L. și C.P. (chitanțele din 04 iulie 2011 și din 16 mai 2011), fapt ce justifică realitatea necesitatea și caracterul lor rezonabil, așa încât cererile acestora au fost considerate întemeiate. Împotriva sentinței a declarat recurs SC O.V.I.G.

SA, în motivarea căruia a arătat că argumentele instanței anterioare sunt greșite, referindu-se strict la onorariile de succes și că nu pot fi încheiate convenții de tipul pactul de quota litis, sens în care a invocat dispozițiile art. 135 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, precum și la dispozițiile Codului deontologic. Prin Decizia nr. 720 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a Il-a civilă, a fost admis recursul pârâtei declarat împotriva sentinței judecătoriei, pe care a modificat-o în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți. S-a reținut că un pact de" quota litis", este necesar sa fie îndeplinite mai multe condiții și anume: să fie stabilită înainte de soluționarea, definitivă a unei cauze, convenția sa privească în totalitate onorariilor avocatului, iar plata să se efectueze în funcție de rezultatul judiciar al cauzei.

Or, cum pactul de quota litis este expres interzis de lege, fapt ce atrage nulitatea absolută a clauzelor calificate, tribunalul a apreciat că nu se poate dispune obligarea recurentei pârâte la plata sumelor solicitate prin cererea introductivă de instanță Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanții recurenții D.R., D.L.V. și D.I.S. au declarat recurs prin care au susținut că au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată pe care le menționează. Recursul este inadmisibil. În cauză, reclamanții - recurenți au declarat din nou recurs împotriva unei decizii pronunțate în recurs. Cum C. proc. civ. prevede, printre altele, unicitatea căilor de atac, iar decizia recurată in prezentul recurs vizează recurs la recurs, ceea ce face inadmisibil recursul de față.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurenții - reclamanți ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții D.R., D.L.V. și D.I.S. împotriva Deciziei nr. 720 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2014.