ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 256/2014

Deliberând

asupra recursului de fața, din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele

Prin sentința nr. 938 din 20 ianuarie

2002 Judecătoria Craiova a respins excepția inadmisibilității cererii

principale și a cererii conexate. Au fost admise cererile formulate de

reclamanții D.R., D.L.V., D.I.L., C.P., în contradictoriu cu pârâții S.C., SC O.V.I.G.

SA și în consecință au fost obligați, în solidar, pârâții la plata către

reclamanții D.R., D.L.V., D.l.L. a sumei de 30.000 lei și la plata către

reclamantul C.P. a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheituieli de judecata

efectuate în cauza penală ce a format obiectul Dosarului nr. 32954/215/2009,

s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

S-a reținut că

excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC O. SA este neîntemeiată,

deoarece pârâta nu a invocat o vătămare determinată de neîndepiinirea

procedurii prealabile, așa încât nu se mai pune această problemă care sub acest

aspect a fost tranșată de instanța de supremă prin Decizia nr. 4196/2006 în

sensul că nedovedirea unei vătămări din cartea părții adverse poate justifica

neîndepiinirea procedurii prealabile a concilierii, împrejurare ce ar conduce

la un formalism excesiv.

Pe fondul

cauzei s-a reținut că prin Decizia penală nr. 962 din 13 aprilie 2009

pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 32954/215/2009, s-a dispus

admiterea în parte a acțiunii civile, obligarea asigurătorului SC O. SA la

plata sumei de 2.221,4 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă D.R.a,

la 30.000 lei daune morale către fiecare din părțile civile, D.R., D.L.V. și D.l.

și la 20.000 lei daune moraie precum și 396 lei daune materiale către partea

civilă C.P., reclamant în cauza de față.

În urma

apelurilor declarate, prin Decizia penala nr. 331 din 02 noiembrie 2010,

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 32954/215/2009 a fost desființată

în parte sentința penală atacată sub aspectul laturii civile, fiind obligați în

solidar inculpatul și pârâta SC O.V.I.G. SA la plata către reclamanta D.R. a

sumei de 14.100 lei și la câte 50.000 lei daune morale către fiecare din

părțile civile D.R., D.L.V. si D.l.L., si la 25.000 lei față de partea

civilă C.P. Decizia menționată a rămas definitivă prin respingerea recursurilor

astfel cum reiese din Decizia nr. 205 din 15 februarie 2011 pronunțata de

Curtea de Apel Craiova.

În ceea ce

privește cuantumul sumelor solicitate reprezentând cheltuieli de judecată cu

titlu de onorarii avocat în cauza penală ce a format obiectul Dosarului penal nr.

32954/215/2009, instanța a reținut că în Dosarul penal nr. 32954/215/2009,

domnul avocat V.N. a desfășurat activități de asistență juridică și

reprezentare pentru reclamanți în calitate de părți civile în legătura cu

accidentul de circulație din 25 iulie 2008, atât în cursul urmăririi penale (Dosar

nr. 8660/P/2008) cât și în cursul judecății, (fond, apel si recurs), obiectul

fiind trimiterea în judecată a inculpatului S.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (2), art 184 alin. (1), (3) C. pen.

Astfel,

instanța a apreciat că reclamanții au beneficiat de asistență juridică

calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de

muncă, cauza având un grad sporit de dificultate și valoarea litigiului de

natură penală fiind mare, avocatul depunând toate diligentele în scopul

realizării drepturilor deduse judecății, onorariile de 30.000 lei respectiv 5.000

lei solicitate de către reclamanții D.R., D.L.V., D.l.L. și C.P. (chitanțele din

04 iulie 2011 și din 16 mai 2011), fapt ce justifică realitatea necesitatea și

caracterul lor rezonabil, așa încât cererile acestora au fost considerate

întemeiate.

Împotriva

sentinței a declarat recurs SC O.V.I.G. SA, în motivarea căruia a arătat că

argumentele instanței anterioare sunt greșite, referindu-se strict la

onorariile de succes și că nu pot fi încheiate convenții de tipul pactul de

quota litis, sens în care a invocat dispozițiile art. 135 alin. (1) din

Statutul profesiei de avocat, precum și la dispozițiile Codului deontologic.

Prin Decizia nr.

720 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a Il-a civilă,

a fost admis recursul pârâtei declarat împotriva sentinței judecătoriei, pe

care a modificat-o în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanți.

S-a reținut că

un pact de" quota litis", este necesar sa fie îndeplinite mai multe

condiții și anume: să fie stabilită înainte de soluționarea, definitivă a unei

cauze, convenția sa privească în totalitate onorariilor avocatului, iar plata

să se efectueze în funcție de rezultatul judiciar al cauzei.

Or, cum pactul

de quota litis este expres interzis de lege, fapt ce atrage nulitatea absolută

a clauzelor calificate, tribunalul a apreciat că nu se poate dispune obligarea

recurentei pârâte la plata sumelor solicitate prin cererea introductivă de

instanță

Împotriva

acestei din urmă hotărâri reclamanții recurenții D.R., D.L.V. și D.I.S. au

declarat recurs prin care au susținut că au fost obligați la plata

cheltuielilor de judecată pe care le menționează.

Recursul este

inadmisibil.

În cauză,

reclamanții - recurenți au declarat din nou recurs împotriva unei decizii pronunțate

în recurs.

Cum C. proc.

civ. prevede, printre altele, unicitatea căilor de atac, iar decizia recurată

in prezentul recurs vizează recurs la recurs, ceea ce face inadmisibil recursul

de față.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să respingă recursul declarat de recurenții - reclamanți ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de recurenții D.R., D.L.V. și D.I.S. împotriva Deciziei

nr. 720 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2014.