ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 247/2014

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 981/LC/2001, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâții SC E.L. SRL Livada, Ț.V. și Ț.I. pentru excludere asociat. A respins și cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți Ț.V. și Ț.I., împotriva reclamantului - pârât M.I. Fără cheltuieli de judecată. S-a reținut că reclamantul - pârât M.I. și pârâții - reclamanți Ț.V. și Ț.I. au calitatea de asociați ai SC E.L. SRL, funcția de administrator fiind deținută de Ț.V. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, lucrare efectuată de expert contabil A.F.V.

și depusă la filele 316-327 din dosar, din cuprinsul căruia nu a rezultat săvârșirea de către asociatul administrator a faptelor descrise în cererea introductivă. Din probele administrate în cauză, instanța a constatat netemeinicia motivelor invocate de reclamantul M.I. în ceea ce privește excluderea asociatului administrator, nefiind dovedită prejudicierea intenționată de către administrator a intereselor societății, motiv pentru care, cererea urmează a fi respinsă. Relativ la revocarea pârâtului T.V. din funcția de administrator, instanța a găsit-întemeiate apărările formulate de acesta prin întâmpinare în sensul ca a6eastă prerogativă aparține asociaților conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 31/1990, reclamantul nefundamentând juridic această cerere.

În consecință, tribunalul a reținut caracterul nefondat al capătului din cererea introductivă, respectiv al cererii reconvenționale privind excluderea din societate a asociaților Ț.I. și M.I., câtă vreme aceștia nu aveau calitatea de administratori. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul M.l. și pârâții Ț.V. și Ț.I. 1.- Prin apel reclamantul M.I. a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii sale și a excluderii din SC E. SRL a pârâtului Ț.V.,în motivarea căruia a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea sa și nu s-a ronunțat pe toate motivele invocate prin aceasta și nici nu a motivat respingerea unora dintre probele administrate în cauză pentru dovedirea fraudei săvârșită de pârâtul Ț.V.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată a solicitat excluderea pârâtului Ț.V., pentru acte frauduloase încheiate în dauna societăți, pe care le enumera expres referindu-se în mod special, la modul în care s-a vândut cel mai important activ al SC E. SRL către fiul său Ț.V.E. în condiții de nelegalitate și ineficientă economică, în contra interesului legitim și legal al societății, sens în care a susținut că s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale privind societățile comerciale cu consecințele economice negative asupra patrimoniului societății, modul în care s-au desfășurat activitatea comercială a societății, activitatea pârâtului în favoarea fiului său și în detrimentul societății, neîncasarea prețului a activului vândut, modul în care sunt ținute în mod nelegal cărțile de juncă ale angajaților.

În același context, reclamantul arată, în esență, că faptul că nu s-a primit prețul pe acest activ, nefiind înregistrat în contabilitatea societății. 2.- Pârâții Ț.V. și Ț.I. prin apelul formulat împotriva aceleiași sentințe au solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii reconvenționale și a excluderii din societate a asociatului M.l., cu cheltuieli de judecată. În motivarea apelului, pârâții au arătat, în esență, că instanța de fond a dat o interpretare excesiv de restrictivă prevederilor legale privitoare la excluderea asociatului reclamant, condiționând admisibilitatea excluderii de existența calității de administrator al asociatului, deși enumerarea din art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu este limitativă, instanța putând dispune excluderea unui asociat și în alte cazuri decât cele expres arătate de lege, dacă constată că asociații au comis fapte contrare intereselor societății.

În argumentarea celor susținute, pârâții au prezentat pe larg, atitudinea reclamantului în derularea asocierii, care a acționat constant în frauda societății și, nu numai dar, pentru achiziționarea instrumentelor second - hand i s-a pus la dispoziție suma de 60.000 DM; în afară de cele menționate, pârâții au prezentat derularea asocierii cu reclamantul, din perspectiva înțelegerii făcute între părți. Apelantul Ț.I. a învederat instanței că renunță la judecarea apelului, instanța luând act de această renunțare prin încheierea din 6 iunie 2012. Prin Decizia nr. 21/ CA din 13 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamant și pârâtul T.V.

1. - Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că faptele săvârșite de pârâtul Tîntaș Vasile nu constituie un temei suficient pentru excluderea din societate, lipsind intenția de a prejudicia societatea și de a-i reduce patrimoniul substanțial. S-a constatat că din probele administrate în cauză s-au verificat toate contractele de muncă înregistrate în perioada expertizată și au fost întocmite și declarate la I.T.M. Satu Mare, conform legislației în vigoare, existând fișele de pontaj pentru toți angajații societății, ale căror contracte de muncă, cuprinzând data încheierii, funcția, salariul, etc. sunt cuprinse în anexa I la raportul de contraexpertiză. S-a apreciat că este neîntemeiată critica reclamantului că pârâtul administrator asociat al SC E. SRL ar fi efectuat acte de comerț în favoarea fiului său Ț.V.E.

și a firmei sale SC E.P. SRL, întrucât din raportul de contraexpertiză rezultă că în perioada expertizată între cele două societăți au fost identificate două raporturi comerciale constând în: a.) - Vânzarea unor utilaje de către SC E.P. SRL către SC E. SRL în valoare de 6.200 lei, conform facturii din 18 ianuarie 2010, b.) - Lucrări de prestări servicii (lucrări de tăiere și șlefuire) pentru cantitatea de 310 mp în valoare de 1.500 lei cu T.V.A. inclus, de către SC E. SRL către SC E.P. SRL, conform facturii din 30 august 2005 (fila 239, pct. 8 din raportul de contraexpertiză), raporturi ce nu sunt de natură a atrage excluderea administratorului asociat pârât, nefiind identificate documente privind vânzări/cumpărări de piatră de către cele două societăți, care să aducă atingere intereselor societății.

Referitor la neîncasarea prețului imobilului de la fiul pârâtului Ț.V., instanța de apel a constatat în raport de probele administrate în cauză că susținerile reclamantului sunt infirmate de constatările experților și răspunsurile pârâtului la interogator. În ce privește nepreluarea posesiei și folosinței imobilului după anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între societate și fiul pârâtului Ț.V., a fost respinsă critica reclamantului ca neîntemeiată, susținere ce este infirmată de probele aflate la dosar și din conținutul căruia a rezultat că imobilul nu a ieșit niciodată din posesia și folosința societății decât scriptic, faptic rămânând tot timpul în posesia sa, doar că a acceptat ca în baza unui contract de comodat și firma fiului său să-și desfășoare activitatea în același spațiu a cărei suprafață permitea acest lucru, conform raportului de contraexpertiză.

Concluzionând instanța de apel a constatat că toate împrejurările susținute de reclamant au fost infirmate de probele administrate în cauză, pe de o parte, iar pe de altă parte, acestea nu au condus diminuarea patrimoniului societății pârâte, mai ales că imobilul despre care se face vorbire a rămas în proprietatea societății pârâte. Toate aceste argumente reținute de instanța de apel a condus la faptul că nu s-a dovedit prejudicierea intenționată de către pârâtul asociat administrator a intereselor societății. 2. - în ce privește apelul declarat de pârâtul Ț.V., instanța de apel a reținut că este neîntemeiat, confirmând soluția instanței de fond, în sensul că reclamantul M.l. neavând și calitatea de administrator al SC E. SRL, nu poate fi exclus din societate în baza art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, care prevede imperativ necesitatea îndeplinirii dublei calități de administrator și asociat.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, după prezentarea derulării cauzei în fond și apel, reclamantul critică soluția instanței de apel care, deși constată neregulile legale privind procedura de vânzare a activului - pe care le menționează expres - apreciază în mod eronat că acestea nu constituie temei suficient pentru excluderea pârâtului din societate. Din evidențele contabile ale SC E. SRL nu datorează vreun preț de achiziție al imobilului către Ț.M., care și-a manifestat expres voința că nu are pretenții față de societate, situație care înțelege să o dovedească prin administrarea unei probe cu înscrisuri.

În continuare, recurentul susține că plata prețului din contractul de achiziție a fost tranșat de instanța supremă prin decizia de anularea contractului de vânzare - cumpărare, plata pretențiilor vânzătoarei Ț.M. a fost efectuată, aceasta neavând pretenții față de societatea pârâtă. De asemenea, recurentul critică, în esență, decizia recurată și sub aspectul că faptele săvârșite de pârâtul Ț.V. nu sunt în frauda societății și în interesul său și al rudelor sale în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat contrariul.

în susținerea celor învederate, recurentul arată că din probele administrate în cauză, expertiza și proba testimonială, dovedesc contrariul, adică: salariile mari stabilite pentru membrii familiei în discordanță cu funcția, atribuțiile funcției și în raport de celelalte funcții din cadrul societății, faptul că fiul și nepotul reclamantului au folosit imobilul societății în activitatea de producție - utilajele acestuia și utilitățile publice - precum și aspecte vizând activitatea societății așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, pe care le menționează expres.

Recurentul critică soluția din apel și sub aspectul reținerii greșite a păstrării posesiei și folosinței imobilului din litigiu, deoarece în opinia sa pârâtul nu și-a îndeplinit atribuțiile legale ce îi reveneau în calitate de administrator privitoare la gestionarea și inventarierea patrimoniului, intimatul - pârât fiind obligat la data anulării contractului de vânzare cumpărare să înregistreze fiscal și în patrimoniul societății pârâte. Procedând în acest mod - pârâtul făcând înregistrări abia în anul 2012 la presiunea reclamantului - societatea pârâtă a fost păgubită. Concluzionând, recurentul arată că, în speța de față, este vorba de modul în care doi frați au devenit co-asociat cu reclamantul, societate pe care a finanțat-o, însă în fapt s-a folosit pentru refacerea unui imobil a unuia dintre frați.

De asemenea, reclamantul a mai arătat că cei doi frați au înființat pe numele copiilor lor o firmă concurentă SC E.P. SRL, cu sediul social și punct de lucru identic cu cel al SC E. SRL, încasarea veniturilor s-au făcut pe firma copiilor celor doi co-asociați, iar transferul gratuit al imobilului către fiul pârâtului reprezintă un act grav de fraudă. În consecință, reclamantul solicită admiterea recursului astfel, cum a fost formulat. La termenul de azi, Înalta Curte față de considerentele expuse în întâmpinarea depusă de intimatul - pârât Ț.V., a solicitat apărătorului acestuia să precizeze dacă invocă excepția nulității recursului conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care a precizat că înțelege să invoce, în principal această excepție.

Înalta Curte constată că recursul declarat este nul, fiind incidente art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Înalta Curte examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate și reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil prima chestiune ce se impune a fi precizată este aceea că în actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. impun sub sancțiunea nulității, respectarea unor exigențe pentru promovarea acestei căi de atac, respectiv indicarea motivelor de nelegalitate și dezvoltarea lor.

În cauza de față, recurenta deși susține greșita interpretare a dispozițiilor legale privind excludere asociat prevăzută de Legea nr. 31/1990 și a modului de interpretare a acestora, din lecturarea motivelor expuse în cererea de recurs, recurentul prezintă reluarea situației de fapt și examinarea soluției atacate din perspectiva probelor administrate în cauză, ceea ce demonstrează că recurentul critică aspecte de netemeinicie, știut fiind că recursul este o cale de atac extraordinară prin care se exercită controlul judiciar strict și limitativ din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Astfel, după cum se poate observa, în dezvoltarea criticilor recurentul se raportează la expertiza efectuată în cauză și proba testimonială care atestă susținerile sale privitoare activitatea societății, modul în care s-a vândut imobilul în discuție, frauda pârâtului împreună cu familia sa, aspecte de gestionare în detrimentul societății, toate tind spre o reapreciere a situației de fapt, deja stabilită și de reapreciere a probelor administrate în cauză. Pe de altă parte, din lecturarea criticilor cuprinse în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta nu motivează în drept în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate și nu conține argumentele de drept aduse în sprijinul ei.

Altfel spus, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu zise la adresa hotărârii recurate care face obiectul recursului, prin indicarea punctuală a greșelilor săvârșite de instanță în raport de dispozițiile legale incidente și a unor contraargumente la aprecierile și constatările instanței. Practic, așa cum se poate observa, prin criticile formulate recurentul își exprimă nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate de instanțe, critici de netemeinicie, de reapreciere a probelor administrate în cauză și o restabilire a situației de fapt, deși a indicat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc.

civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se va aplica sancțiunea nulității recursului. În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul M.I. împotriva Deciziei nr. 21/ CA din 13 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2014.