ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.05.2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2014

HOTĂRÂRE
15.05.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A.O.F. a chemat în judecată pârâta SC A.T. SA - sucursala Botoșani solicitând

instanței să oblige pârâta la plata unor dezdăunări în sumă de 34.170 euro - echivalentul

a 1.161.780.000 lei vechi - la care să se adauge dobânda practicată de pârâtă

până în momentul efectiv al plății.

Prin sentința nr.

319 din 5 martie 2009, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului A.O.F. în contradictoriu cu

pârâta SC A.T. SA - sucursala Botoșani.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că la data de 24 decembrie 2005 între părți

s-a încheiat un contract de asigurare, având ca obiect asigurarea pentru furt

și avarii a autoturismului. Că autovehiculul a fost asigurat la suma de 34.170

euro și că în ziua de 30 octombrie 2006, A.A., persoana căreia asiguratul i-a

dat procură pentru a putea circula cu autoturismul asigurat în țară și

străinătate, a susținut că se deplasa din direcția Sculeni spre lași și că în

jurul orelor 23,30 ajuns în dreptul unei curbe fiind orbit de o altă mașină ce

venea din sens opus, a intrat în derapaj, părăsind carosabilul lovind un cap de

pod, după care s-a răsturnat în câmp.

Pentru

stabilirea împrejurărilor și dinamicii producerii accidentului, în cauză, la

cererea părților, au fost efectuate două rapoarte de expertiză. Instanța a

considerat că raportul de expertiză efectuat în cadrul Laboratorului

Interjudețean de Expertize Criminalistice lași exprimă un punct de vedere

corect, că, concluziile finale ale acestui raport rezultate în urma analizării

tuturor mijloacelor materiale de probă și a urmelor nu au confirmat cele

declarate de conducătorul auto implicat în accident și martorul S.C. cu privire

la modul în care a fost avariat autoturismul.

Potrivit art. 85

din Condițiile Generale la contractul de asigurare C.A.S.C.O. dacă asiguratul a

comunicat date inexacte sau incomplete ori nu a informat asigurătorul despre

orice modificare intervenită în legătură cu datele luate în considerare la

încheierea poliței, precum și schimbarea împrejurărilor esențiale privind

posibilitatea producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul să refuze

plata despăgubirii, astfel că față de aceste considerente, tribunalul a reținut

că avariile la autoturismul asigurat s-a produs în alte împrejurări și alte

condiții decât cele declarate de conducătorul auto și a respins acțiunea

reclamantului.

Curtea de Apel

Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 23 din 29 aprilie 2013 a admis apelul declarat de reclamantul A.O.F., prin

procurator C.F., în contradictoriu cu pârâta SC A.T.A. SA prin sucursala Iași și

sucursala Botoșani, împotriva sentinței nr. 319 din 5 martie 2009, pronunțată

de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, pe

care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamant.

A obligat

pârâta să plătească reclamantului suma de 116.178 lei reprezentând echivalentul

a 34.170 euro, calculată la data introducerii acțiunii, precum și dobânda

practicată de BC A.T. SA, calculată începând cu data introducerii acțiunii, 29

martie 2007 și până la data plății efective.

A obligat

pârâta să plătească reclamantului suma de 8.484,5 lei cheltuieli de judecată

din ambele instanțe.

Examinând

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor

dosarului și a motivelor de apel invocate, curtea a reținut ca fiind reale

susținerile reclamantului cu privire la situația de fapt, că, soluția instanței

de fond s-a întemeiat doar pe raportul de expertiză criminalistică efectuată în

cadrul Laboratorului de Expertize Criminalistice lași, la cea. 2 ani de la data

producerii accidentului prin care expertul P.D. acreditează ideea acțiunii

intenționate, infirmat de toate celelalte probe administrate în cauză,

respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, care au asistat efectiv la

evenimentul rutier, raportul de expertiză dispus de către instanța de judecată

și efectuat de către expertul C.N., precum și de raportul și procesul-verbal

efectuat de către Șeful Postului de Poliție Popricani-lași.

Relevantă în

cauză este soluția dată de către organele de cercetare abilitate, plângerii

penale depuse de către asigurător împotriva conducătorului auto implicat în

accident, Judecătoria lași stabilind fără echivoc, prin sentința nr. 381 din 7

martie 3013, în Dosarul nr. 22537/245/2012, lipsa de vinovăție a conducătorului

auto, precum și modalitatea producerii accidentului din 31 octombrie 2006,

dovedită printr-o nouă expertiză tehnică de specialitate efectuată de către

expertul L.D., aceeași situație de fapt fiind confirmată și de către lucrătorul

de poliție din cadrul Postului de Poliție Popricani care s-a prezentat la

apelul de urgență efectuat de către conducătorul auto imediat după producerea

accidentului.

De remarcat

este faptul că asigurătorul apelant și-a îndeplinit obligațiile contractuale

exprimate prin prevederile cap. XII, pct. 26, lit. f), g), h) și k) și ale cap.

XXII din contractul încheiat, anunțând organele de poliție, pompierii,

societatea de asigurări, etc, achitând la termen prima de asigurare, conform

dovezilor depuse la dosar.

Ca parte căzută

în pretenții, conform art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta să

plătească reclamantului suma de 8.484,5 lei cheltuieli de judecată din ambele

instanțe.

Împotriva Deciziei

nr. 23 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC A.T.A. SA București,

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii

apelului reclamantului.

Ca o chestiune

prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat

la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în

examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează

înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de

judecată și a reținut următoarele:

Art. 1 din

Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc

anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile

legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de pârâta SC A.T.A.

SA București nu a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, recurenta

fiind citată pentru termenul de judecată de astăzi, 15 mai 2014, cu mențiunea

de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2.302 lei și timbru judiciar

în cuantum de 5 lei, conform dovezii aflate la fila 31 din dosarul de recurs.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de

recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici

până la termenul stabilit de instanță, 15 mai 2014, pentru când procedura de

citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de

la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5)

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și art. 9

din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.

Anulează ca

netimbrat recursul declarat de pârâta SC A.T.A. SA București împotriva Deciziei

nr. 23 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 mai 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3326/2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 788 din 28 septembrie 2011, Tribunalul Bacău. secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins
ÎCCJ 2013-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2013
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1070 din 13 martie 2012, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefo
ÎCCJ 2015-05-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1220/2015
recurs pârâta B. SA prin Sucursala Bacău care a arătat în principal, că decizia pronunțată este criticabilă sub aspectul motivării, în sensul că este în contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză. în subsidiar s-a arătat că, în
ÎCCJ 2014-02-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 387/2014
i la raportul de expertiză judiciar contabilă nr. 31 din 31 ianuarie 2012). Conform facturii nr. 102443 din 7 iunie 2007 reclamanta a achitat suma de 2.380 lei ce reprezintă contravaloarea transportului autovehiculului avariat de la locul a
ÎCCJ 2015-06-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1762/2015
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3519 din 26 aprilie 2013 Tribunalul București, secția a VI - a civilă, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant
Sursă