ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,
reclamantul A.O.F. a chemat în judecată pârâta SC A.T. SA - sucursala Botoșani solicitând
instanței să oblige pârâta la plata unor dezdăunări în sumă de 34.170 euro - echivalentul
a 1.161.780.000 lei vechi - la care să se adauge dobânda practicată de pârâtă
până în momentul efectiv al plății.
Prin sentința nr.
319 din 5 martie 2009, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea reclamantului A.O.F. în contradictoriu cu
pârâta SC A.T. SA - sucursala Botoșani.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că la data de 24 decembrie 2005 între părți
s-a încheiat un contract de asigurare, având ca obiect asigurarea pentru furt
și avarii a autoturismului. Că autovehiculul a fost asigurat la suma de 34.170
euro și că în ziua de 30 octombrie 2006, A.A., persoana căreia asiguratul i-a
dat procură pentru a putea circula cu autoturismul asigurat în țară și
străinătate, a susținut că se deplasa din direcția Sculeni spre lași și că în
jurul orelor 23,30 ajuns în dreptul unei curbe fiind orbit de o altă mașină ce
venea din sens opus, a intrat în derapaj, părăsind carosabilul lovind un cap de
pod, după care s-a răsturnat în câmp.
Pentru
stabilirea împrejurărilor și dinamicii producerii accidentului, în cauză, la
cererea părților, au fost efectuate două rapoarte de expertiză. Instanța a
considerat că raportul de expertiză efectuat în cadrul Laboratorului
Interjudețean de Expertize Criminalistice lași exprimă un punct de vedere
corect, că, concluziile finale ale acestui raport rezultate în urma analizării
tuturor mijloacelor materiale de probă și a urmelor nu au confirmat cele
declarate de conducătorul auto implicat în accident și martorul S.C. cu privire
la modul în care a fost avariat autoturismul.
Potrivit art. 85
din Condițiile Generale la contractul de asigurare C.A.S.C.O. dacă asiguratul a
comunicat date inexacte sau incomplete ori nu a informat asigurătorul despre
orice modificare intervenită în legătură cu datele luate în considerare la
încheierea poliței, precum și schimbarea împrejurărilor esențiale privind
posibilitatea producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul să refuze
plata despăgubirii, astfel că față de aceste considerente, tribunalul a reținut
că avariile la autoturismul asigurat s-a produs în alte împrejurări și alte
condiții decât cele declarate de conducătorul auto și a respins acțiunea
reclamantului.
Curtea de Apel
Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia
nr. 23 din 29 aprilie 2013 a admis apelul declarat de reclamantul A.O.F., prin
procurator C.F., în contradictoriu cu pârâta SC A.T.A. SA prin sucursala Iași și
sucursala Botoșani, împotriva sentinței nr. 319 din 5 martie 2009, pronunțată
de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, pe
care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamant.
A obligat
pârâta să plătească reclamantului suma de 116.178 lei reprezentând echivalentul
a 34.170 euro, calculată la data introducerii acțiunii, precum și dobânda
practicată de BC A.T. SA, calculată începând cu data introducerii acțiunii, 29
martie 2007 și până la data plății efective.
A obligat
pârâta să plătească reclamantului suma de 8.484,5 lei cheltuieli de judecată
din ambele instanțe.
Examinând
legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor
dosarului și a motivelor de apel invocate, curtea a reținut ca fiind reale
susținerile reclamantului cu privire la situația de fapt, că, soluția instanței
de fond s-a întemeiat doar pe raportul de expertiză criminalistică efectuată în
cadrul Laboratorului de Expertize Criminalistice lași, la cea. 2 ani de la data
producerii accidentului prin care expertul P.D. acreditează ideea acțiunii
intenționate, infirmat de toate celelalte probe administrate în cauză,
respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, care au asistat efectiv la
evenimentul rutier, raportul de expertiză dispus de către instanța de judecată
și efectuat de către expertul C.N., precum și de raportul și procesul-verbal
efectuat de către Șeful Postului de Poliție Popricani-lași.
Relevantă în
cauză este soluția dată de către organele de cercetare abilitate, plângerii
penale depuse de către asigurător împotriva conducătorului auto implicat în
accident, Judecătoria lași stabilind fără echivoc, prin sentința nr. 381 din 7
martie 3013, în Dosarul nr. 22537/245/2012, lipsa de vinovăție a conducătorului
auto, precum și modalitatea producerii accidentului din 31 octombrie 2006,
dovedită printr-o nouă expertiză tehnică de specialitate efectuată de către
expertul L.D., aceeași situație de fapt fiind confirmată și de către lucrătorul
de poliție din cadrul Postului de Poliție Popricani care s-a prezentat la
apelul de urgență efectuat de către conducătorul auto imediat după producerea
accidentului.
De remarcat
este faptul că asigurătorul apelant și-a îndeplinit obligațiile contractuale
exprimate prin prevederile cap. XII, pct. 26, lit. f), g), h) și k) și ale cap.
XXII din contractul încheiat, anunțând organele de poliție, pompierii,
societatea de asigurări, etc, achitând la termen prima de asigurare, conform
dovezilor depuse la dosar.
Ca parte căzută
în pretenții, conform art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta să
plătească reclamantului suma de 8.484,5 lei cheltuieli de judecată din ambele
instanțe.
Împotriva Deciziei
nr. 23 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC A.T.A. SA București,
întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate,
solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii
apelului reclamantului.
Ca o chestiune
prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat
la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în
examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează
înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de
judecată și a reținut următoarele:
Art. 1 din
Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că
acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor
judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de
persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc
anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act
normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea
părții se anulează ca netimbrată.
Față de dispozițiile
legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de pârâta SC A.T.A.
SA București nu a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, recurenta
fiind citată pentru termenul de judecată de astăzi, 15 mai 2014, cu mențiunea
de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2.302 lei și timbru judiciar
în cuantum de 5 lei, conform dovezii aflate la fila 31 din dosarul de recurs.
Cum problema
timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de
recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici
până la termenul stabilit de instanță, 15 mai 2014, pentru când procedura de
citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de
la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.
20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5)
din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și art. 9
din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca
netimbrat recursul declarat de pârâta SC A.T.A. SA București împotriva Deciziei
nr. 23 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 15 mai 2014.