ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.10.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2013

HOTĂRÂRE
08.10.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

Sentința nr. 1070 din 13 martie 2012, Tribunalul Botoșani, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată,

acțiunea reclamantei SC M.I. SRL Botoșani împotriva pârâtei SC U.A. SA

București.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta SC M.I. SRL Botoșani a

achiziționat din Germania, la data de 16 februarie 2008 - când funcționa sub

denumirea de SC M.A. SRL - un autoturism nou M.B., pentru care a achitat prețul

de 108.600 euro și pe care l-a înmatriculat în România cu număr X.

S-a

mai reținut că, ambele părți au afirmat că au încheiat cu privire la acest

autoturism, contractul de asigurare facultativă și polița de asigurare FULL

CASCO seria Y pentru suma asigurată de 129.234 RON, iar că la data de 06

decembrie 2008 a avut loc evenimentul asigurat, autoturismul fiind complet

avariat - daună totală - într-un accident ce s-a petrecut pe DN 24C, în

apropiere de intrarea în satul Bălteni, comuna Probota, județul Iași, într-un

moment în care era condus de numitul C.P., care se deplasa pe direcția dinspre

localitatea Ștefănești, județul Botoșani, spre municipiul Iași.

În

acest context, prima instanță a reținut faptul că pârâta a refuzat să acorde

despăgubirile solicitate de reclamantă în baza contractului de asigurare,

motivând existența unui caz de excludere din asigurare, conform art. 3 parag.

3.3 lit. t), f), concretizat de art. 9 parag. 9.12 lit. b) din Condițiile de

asigurare.

Așa

fiind, se reține că, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a clauzelor

contractului de asigurare, dispunând respingerea pretențiilor reclamantei

datorită expertizelor efectuate în cauză, din care reiese faptul că

autovehiculul a fost avariat voluntar de către prepusul asiguratului, pe cale

de consecință evenimentul produs nu este risc asigurat, cazul reprezentând

excludere din asigurare.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC M.I. SRL - societate în faliment

- reprezentată prin Cabinet Individual de Insolvență B.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin Decizia civilă nr. 49 din 20 septembrie 2012 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta SC M.I. SRL, reținând că, deși asigurătorul nu a negat

producerea riscului asigurat, acesta a considerat că cererea de despăgubire are

la bază declarații false, accidentul producându-se în alte circumstanțe decât

cele descrise de asigurat, astfel că, motivele de apel invocate de reclamantă

nu au putut fi primite, față de concluziile raportului de expertiză efectuat de

expertul B.T., însă cel dintâi a evidențiat aspecte care au condus la concluzia

că evenimentul din 06 decembrie 2008 a avut loc în alte condiții decât cele

descrise de conducătorul auto.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.I. SRL

Botoșani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență B.L., întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate și implicit admiterea acțiunii,

obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.

Criticile

aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea pronunțată

cuprinde motive contradictorii referitoare la dinamica procedurii accidentului,

având în vedere că în considerente se reține că, evenimentul produs în data de

6 decembrie 2008 a avut loc în alte condiții decât cele descrise de

conducătorul auto, luându-se în considerare raportul de expertiză întocmit de

aduce argumente în acest sens.

Mai

susține recurenta că, decizia pronunțată este nelegală pentru că instanța a

aplicat greșit prevederile art. 3 parag. 3.3, lit. f) și t) din condițiile de

asigurare casco, având în vedere că pagubele produse nu au fost produse cu

intenție de către asigurat sau prepușii acestuia.

O

altă critică vizează faptul că, decizia pronunțată este nelegală pentru că

instanța a aplicat greșit prevederile art. 9 parag. 9.12 lit. b) întrucât, din

considerente nu s-a putut distinge dacă refuzul de plată al pârâtei a avut loc

pentru că cererea de despăgubire a avut la bază declarații false ori pentru că asiguratul

a contribuit în mod deliberat la producerea pagubei.

Analizând

critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,

Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul declarat de

reclamanta SC M.I. SRL Botoșani prin lichidator Cabinet Individual de

Insolvență B.L. să fie admis, pentru următoarele considerente:

Înalta

Curte va examina cu precădere excepția nulității recursului invocată de

intimată, prin întâmpinare, în temeiul art. 302

1

stabilește condițiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de

recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Raportând

dispozițiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul

promovat de reclamantă s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de pct.

7, 9 ale art. 304 C. proc. civ., în ce privește dezvoltarea motivelor de

nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul

motivelor, că recurenta a expus în fapt greșelile, care în opinia sa, au dus la

pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.

Aprecierea

acestor argumente și măsura în care se încadrează în cerințele motivelor de

nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanța de

recurs, așa încât, în situația dată nu va putea fi reținută excepția invocată

de intimată privind nulitatea recursului în conformitate cu art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

În

susținerea acestui motiv de recurs, recurenta consideră că hotărârea cuprinde

motive contradictorii cu privire la reținerile instanței de apel cuprinse în

considerentele deciziei, referitoare la dinamica procedurii accidentului, în

sensul că, deși a fost menținută hotărârea primei instanței, prin respingerea

apelului reclamantei, Curtea de Apel Suceava nu argumentează în ce măsură a

luat în considerare raportul de expertiza întocmit de L. Iași - Laboratorul

Interjudețean de Expertiză Criminalistică.

Observând

considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că într-adevăr, instanța

de apel nu dezvoltă motivele pentru care a ajuns la concluzia că accidentul

produs la data de 6 decembrie 2008 a avut loc în alte condiții decât cele

descrise de către conducătorul auto și nici raționamentul pentru care a luat în

considerare raportul de expertiza întocmit de L. Iași.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este

lipsită de temei legal.

În

acest context se reține că, instanța a aplicat greșit prevederile art. 3

paragraful 3.3, lit. f) și t) din Condițiile de asigurare casco, având în

vedere că din raportul de expertiză dispus în cauză nu rezultă faptul că,

evenimentul rutier a fost produs cu intenție, sens în care reclamanta ar putea

fi exclusă de la plata asigurării, ca urmare a unui accident provocat voluntar.

De

asemenea, se constată că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 9

parag. 9.12 lit. b), întrucât din considerente nu s-a putut distinge dacă

refuzul de plată al pârâtei a avut loc pentru că cererea de despăgubire a avut

la bază declarații false ori pentru că asiguratul a contribuit în mod deliberat

la producerea pagubei.

În

acest sens, se constată că argumentele instanței de apel nu sunt susținute de

probe care să ateste faptul că, în cauză s-au săvârșit infracțiuni de mărturie

mincinoasă sau fals în declarații, constatate printr-o hotărâre judecătorească

definitivă sau în urma unui anchete judiciare finalizate.

În

aceste condiții, se apreciază ca fondată critica recurentei întrucât Curtea de

Apel Suceava nu a procedat la stabilirea situației de fapt existentă în cauza

de față, având în vedere că nu s-au făcut dovezi în acest sens, iar probatoriul

administrat în cauză de către instanța de apel trebuia analizat și din

perspectiva dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., când instanța putea

dispune ca părțile să completeze probele pentru lămurirea în întregime a

procesului, sau din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea

administrării altor probe, pe care le putea ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Toate

aceste aspecte care nu au fost analizate, cu ocazia soluționării apelului

urmează să fie lămurite de instanța de apel prin suplimentarea materialului

probator, totodată avându-se în vedere considerentele expuse de prima instanță,

criticile pârâtei și apărările reclamante.

Raportat

la cele anterior expuse, Înalta Curte reține ca fiind fondate criticile

dezvoltate de reclamantă circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., astfel încât potrivit prevederilor art. 312

alin. (1) și alin. (5) din același cod urmează sa admită recursul declarat de

reclamanta SC M.I. SRL Botoșani prin lichidator Cabinet Individual de

Insolvență B.L. și să caseze decizia atacată cu trimitere spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Respinge

excepția nulității recursului.

Admite

recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Botoșani prin lichidator Cabinet

Individual de Insolvență B.L. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 20

septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și dispune trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2014
rapoarte de expertiză. Instanța a considerat că raportul de expertiză efectuat în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice lași exprimă un punct de vedere corect, că, concluziile finale ale acestui raport rezultate în
ÎCCJ 2012-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1866/ C din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială si de contencios administrativ, s-a admis în pa
ÎCCJ 2013-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2314/2013
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1566 din 17 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 41749/3/20
ÎCCJ 2015-05-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1220/2015
cău, sub nr. x/110/2009, fiind administrată proba cu înscrisuri și supliment la expertiza tehnică auto. Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 93/2014 din 18 septembrie 201
ÎCCJ 2012-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3098/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 845/COM din 07 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă
Sursă