ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1070 din 13 martie 2012, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei SC M.I. SRL Botoșani împotriva pârâtei SC U.A. SA București. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta SC M.I. SRL Botoșani a achiziționat din Germania, la data de 16 februarie 2008 - când funcționa sub denumirea de SC M.A.

SRL - un autoturism nou M.B., pentru care a achitat prețul de 108.600 euro și pe care l-a înmatriculat în România cu număr X. S-a mai reținut că, ambele părți au afirmat că au încheiat cu privire la acest autoturism, contractul de asigurare facultativă și polița de asigurare FULL CASCO seria Y pentru suma asigurată de 129.234 RON, iar că la data de 06 decembrie 2008 a avut loc evenimentul asigurat, autoturismul fiind complet avariat - daună totală - într-un accident ce s-a petrecut pe DN 24C, în apropiere de intrarea în satul Bălteni, comuna Probota, județul Iași, într-un moment în care era condus de numitul C.P., care se deplasa pe direcția dinspre localitatea Ștefănești, județul Botoșani, spre municipiul Iași.

În acest context, prima instanță a reținut faptul că pârâta a refuzat să acorde despăgubirile solicitate de reclamantă în baza contractului de asigurare, motivând existența unui caz de excludere din asigurare, conform art. 3 parag. 3.3 lit. t), f), concretizat de art. 9 parag. 9.12 lit. b) din Condițiile de asigurare. Așa fiind, se reține că, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a clauzelor contractului de asigurare, dispunând respingerea pretențiilor reclamantei datorită expertizelor efectuate în cauză, din care reiese faptul că autovehiculul a fost avariat voluntar de către prepusul asiguratului, pe cale de consecință evenimentul produs nu este risc asigurat, cazul reprezentând excludere din asigurare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC M.I. SRL - societate în faliment - reprezentată prin Cabinet Individual de Insolvență B.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 49 din 20 septembrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.I.

SRL, reținând că, deși asigurătorul nu a negat producerea riscului asigurat, acesta a considerat că cererea de despăgubire are la bază declarații false, accidentul producându-se în alte circumstanțe decât cele descrise de asigurat, astfel că, motivele de apel invocate de reclamantă nu au putut fi primite, față de concluziile raportului de expertiză efectuat de L. Iași, care nu contrazic concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul B.T., însă cel dintâi a evidențiat aspecte care au condus la concluzia că evenimentul din 06 decembrie 2008 a avut loc în alte condiții decât cele descrise de conducătorul auto. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.I.

SRL Botoșani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență B.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și implicit admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială. Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii referitoare la dinamica procedurii accidentului, având în vedere că în considerente se reține că, evenimentul produs în data de 6 decembrie 2008 a avut loc în alte condiții decât cele descrise de conducătorul auto, luându-se în considerare raportul de expertiză întocmit de L. Iași - Laboratorul Interjudețean de Expertiză Criminalistică, însă fără a aduce argumente în acest sens.

Mai susține recurenta că, decizia pronunțată este nelegală pentru că instanța a aplicat greșit prevederile art. 3 parag. 3.3, lit. f) și t) din condițiile de asigurare casco, având în vedere că pagubele produse nu au fost produse cu intenție de către asigurat sau prepușii acestuia. O altă critică vizează faptul că, decizia pronunțată este nelegală pentru că instanța a aplicat greșit prevederile art. 9 parag. 9.12 lit. b) întrucât, din considerente nu s-a putut distinge dacă refuzul de plată al pârâtei a avut loc pentru că cererea de despăgubire a avut la bază declarații false ori pentru că asiguratul a contribuit în mod deliberat la producerea pagubei. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul declarat de reclamanta SC M.I.

SRL Botoșani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență B.L. să fie admis, pentru următoarele considerente: Înalta Curte va examina cu precădere excepția nulității recursului invocată de intimată, prin întâmpinare, în temeiul art. 302 1 C. proc. civ., care stabilește condițiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Raportând dispozițiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul promovat de reclamantă s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7, 9 ale art. 304 C. proc. civ., în ce privește dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul motivelor, că recurenta a expus în fapt greșelile, care în opinia sa, au dus la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.

Aprecierea acestor argumente și măsura în care se încadrează în cerințele motivelor de nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanța de recurs, așa încât, în situația dată nu va putea fi reținută excepția invocată de intimată privind nulitatea recursului în conformitate cu art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta consideră că hotărârea cuprinde motive contradictorii cu privire la reținerile instanței de apel cuprinse în considerentele deciziei, referitoare la dinamica procedurii accidentului, în sensul că, deși a fost menținută hotărârea primei instanței, prin respingerea apelului reclamantei, Curtea de Apel Suceava nu argumentează în ce măsură a luat în considerare raportul de expertiza întocmit de L. Iași - Laboratorul Interjudețean de Expertiză Criminalistică. Observând considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că într-adevăr, instanța de apel nu dezvoltă motivele pentru care a ajuns la concluzia că accidentul produs la data de 6 decembrie 2008 a avut loc în alte condiții decât cele descrise de către conducătorul auto și nici raționamentul pentru care a luat în considerare raportul de expertiza întocmit de L. Iași.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. În acest context se reține că, instanța a aplicat greșit prevederile art. 3 paragraful 3.3, lit. f) și t) din Condițiile de asigurare casco, având în vedere că din raportul de expertiză dispus în cauză nu rezultă faptul că, evenimentul rutier a fost produs cu intenție, sens în care reclamanta ar putea fi exclusă de la plata asigurării, ca urmare a unui accident provocat voluntar. De asemenea, se constată că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 9 parag. 9.12 lit. b), întrucât din considerente nu s-a putut distinge dacă refuzul de plată al pârâtei a avut loc pentru că cererea de despăgubire a avut la bază declarații false ori pentru că asiguratul a contribuit în mod deliberat la producerea pagubei.

În acest sens, se constată că argumentele instanței de apel nu sunt susținute de probe care să ateste faptul că, în cauză s-au săvârșit infracțiuni de mărturie mincinoasă sau fals în declarații, constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau în urma unui anchete judiciare finalizate. În aceste condiții, se apreciază ca fondată critica recurentei întrucât Curtea de Apel Suceava nu a procedat la stabilirea situației de fapt existentă în cauza de față, având în vedere că nu s-au făcut dovezi în acest sens, iar probatoriul administrat în cauză de către instanța de apel trebuia analizat și din perspectiva dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., când instanța putea dispune ca părțile să completeze probele pentru lămurirea în întregime a procesului, sau din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le putea ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Toate aceste aspecte care nu au fost analizate, cu ocazia soluționării apelului urmează să fie lămurite de instanța de apel prin suplimentarea materialului probator, totodată avându-se în vedere considerentele expuse de prima instanță, criticile pârâtei și apărările reclamante. Raportat la cele anterior expuse, Înalta Curte reține ca fiind fondate criticile dezvoltate de reclamantă circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., astfel încât potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) și alin. (5) din același cod urmează sa admită recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Botoșani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență B.L. și să caseze decizia atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Admite recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Botoșani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență B.L. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 20 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV