ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7846/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I. a

solicitat obligarea pârâtei la a-i rezolva favorabil cererea din 2 noiembrie

2012 de a beneficia de medicamentul B. în mod gratuit, constatarea

neconstituționalității Ordinului M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 și H.G. nr.

720/2008 din punct de vedere al primirii medicamentului B. în mod gratuit și

constatarea nulității celor două acte normative în ceea ce-l privește, ca fiind

aplicate după prescripție extinctivă de 3 ani, cu cheltuieli de judecată.

Arată reclamantul că

este persoană încadrată în grad de handicap și, în temeiul art. 10 din Lege nr.

448/2006, trebuie să beneficieze de gratuitatea medicamentului B., necesar

afecțiunilor sale - insuficiență cervicală, vertebrală, bazilară și coxartroză.

Începând cu primăvara anului 2012, medicul de familie i-a comunicat că nu mai

există cadrul legal de prescriere gratuită a acestui medicament, decât cu

acordul specialistului neurolog.

Susține reclamantul

că H.G. 720/2008 și Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 sunt

neconstituționale, încălcând prevederile art. 34 alin. (1), art. 50 și art. 51

alin. (4) din Constituția României.

În drept, a invocat

art. 2 alin. (1) lit. i), art. 8 și 9 din Legea nr. 554/2004, art. 52 din

Constituție și art. 10 din Legea nr. 448/2006.

instanțe

Prin Sentința nr. 104

din 19 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, ca nefondată.

Cererea reclamantului

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

H.G. 720/2008 și a Ordinului M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 a fost respinsă,

ca inadmisibilă, prin încheierea de ședință din 19 martie 2013.

În ce privește

cererea reclamantului fundamentată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, a fost

respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că pot face obiectul unei astfel de

acțiuni actele administrative emise pe baza unor prevederi din ordonanțe ale

guvernului neconstituționale, acțiunea fiind însoțită de excepția de

neconstituționalitate a respectivelor ordonanțe, condiție care nu este

îndeplinită în cauză, reclamantul solicitând cenzurarea refuzului pârâtei,

criticând actele normative menționate anterior.

Referitor la refuzul

nejustificat al pârâtei C.N.A.S. de a-i soluționa favorabil cererea, instanța

de fond a reținut, în esență, că art. 10 din Legea nr. 448/2006 limitează

acordarea gratuității la medicamente, ca drept al persoanelor cu handicap, în

condițiile contractului-cadru. În consecință, medicamentul solicitat de

reclamant, cu denumirea comună internațională (DCI) G.B., fiind acordat,

conform Ordinului nr. 1002 din 28 decembrie 2011 al C.N.A.S. și protocoalelor

terapeutice elaborate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1301/2008 în

forma aplicată din mai 2012, numai în condițiile prevăzute prin protocolul

terapeutic impus de Ministerul Sănătății, respectiv pentru alte boli decât cele

de care suferă reclamantul, cererea acestuia este nefondată.

Tardivitatea

aplicării actelor a fost recalificată ca apărare pe fond, reținându-se că

legislația aplicabilă este cea menționată în forma modificată până în luna mai

2012, când a intervenit refuzul pârâtei.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamantul R.I. a formulat

recurs, întemeiat pe art. 304

1

C. proc. civ., invocând dispozițiile

art. 20 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 448/2006 și art.

34 alin. (1) din Constituția României.

Recurentul-reclamant

motivează că instanța a judecat fără a pretinde pârâtei să depună întâmpinare

și nu a cercetat susținerile sale invocate în susținerea acțiunii.

Arată că, printre

simptomele bolii de care suferă, se numără și vertijul, și, de asemenea, îi

este afectată circulația periferică, astfel că i se poate prescrie medicamentul

G.B., încadrându-se în prospectul acestui medicament.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art.

304

1

C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

Critica recurentului

privește soluția instanței de respingere a cererii sale având ca obiect, în

principal, refuzul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate de a admite

cererea sa, persoană cu handicap, de a beneficia în mod gratuit de medicamentul

G.B..

Potrivit art. 10 din

Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală

gratuită în condițiile stabilite prin contractul-cadru.

În mod corect

instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor Ordinului nr. 1002 din

28 decembrie 2011 al Președintelui C.N.A.S., unde, în sublista B Anexa 2 pct.

186, este prevăzut medicamentul cu DCI G.B.. Acest medicament se aprobă pe baza

protocoalelor terapeutice elaborate de comisii de specialitate ale Ministerului

Sănătății, protocoale aprobate prin Ordinul nr. 1301/2008 în forma aplicată din

mai 2012 pct. 40 Cap. 001 I.

Se prevede că DCI

G.B. este indicat în Sindroamele demențiale de severitate ușoară/moderată (din

boala Alzheimer sau demențe mixte - de cauză vasculară și neurodegenerativă).

Prescriptori sunt

medici aparținând specialităților: neurologie, psihiatrie și geriatrie, iar

medicii de familie pot să prescrie aceste medicamente în tratament cronic doar

pe baza unei scrisori medicale de la un medic aparținând uneia dintre cele 3

specialități menționate, iar scrisoarea medicală trebuie reînnoită cel puțin

anual.

Astfel, nu poate fi

primită susținerea recurentului că instanța de fond ar fi trebuit să constate

că boala de care suferă prezintă unele diagnostice care se încadrează în

prospectul medicamentului G.B..

Atribuția aprecierii

asupra oportunității și necesității prescrierii unui anumit medicament în

tratamentul unui pacient excede competenței instanței de judecată. Judecătorul

nu se poate subroga specialiștilor din domeniile enumerate de lege, neurologie,

psihiatrie și geriatrie, ci este chemat să interpreteze și să aplice legea.

Față de aceste

argumente, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost

învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a

prevederilor legale incidente.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.I. împotriva Sentinței civile nr. 104 din 19 martie 2013 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL