ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7846/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I. a solicitat obligarea pârâtei la a-i rezolva favorabil cererea din 2 noiembrie 2012 de a beneficia de medicamentul B. în mod gratuit, constatarea neconstituționalității Ordinului M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 și H.G. nr. 720/2008 din punct de vedere al primirii medicamentului B. în mod gratuit și constatarea nulității celor două acte normative în ceea ce-l privește, ca fiind aplicate după prescripție extinctivă de 3 ani, cu cheltuieli de judecată.

Arată reclamantul că este persoană încadrată în grad de handicap și, în temeiul art. 10 din Lege nr. 448/2006, trebuie să beneficieze de gratuitatea medicamentului B., necesar afecțiunilor sale - insuficiență cervicală, vertebrală, bazilară și coxartroză. Începând cu primăvara anului 2012, medicul de familie i-a comunicat că nu mai există cadrul legal de prescriere gratuită a acestui medicament, decât cu acordul specialistului neurolog. Susține reclamantul că H.G. 720/2008 și Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 34 alin. (1), art. 50 și art. 51 alin. (4) din Constituția României. În drept, a invocat art. 2 alin. (1) lit. i), art. 8 și 9 din Legea nr. 554/2004, art. 52 din Constituție și art. 10 din Legea nr. 448/2006.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 104 din 19 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, ca nefondată. Cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a H.G. 720/2008 și a Ordinului M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de ședință din 19 martie 2013. În ce privește cererea reclamantului fundamentată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că pot face obiectul unei astfel de acțiuni actele administrative emise pe baza unor prevederi din ordonanțe ale guvernului neconstituționale, acțiunea fiind însoțită de excepția de neconstituționalitate a respectivelor ordonanțe, condiție care nu este îndeplinită în cauză, reclamantul solicitând cenzurarea refuzului pârâtei, criticând actele normative menționate anterior.

Referitor la refuzul nejustificat al pârâtei C.N.A.S. de a-i soluționa favorabil cererea, instanța de fond a reținut, în esență, că art. 10 din Legea nr. 448/2006 limitează acordarea gratuității la medicamente, ca drept al persoanelor cu handicap, în condițiile contractului-cadru. În consecință, medicamentul solicitat de reclamant, cu denumirea comună internațională (DCI) G.B., fiind acordat, conform Ordinului nr. 1002 din 28 decembrie 2011 al C.N.A.S. și protocoalelor terapeutice elaborate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1301/2008 în forma aplicată din mai 2012, numai în condițiile prevăzute prin protocolul terapeutic impus de Ministerul Sănătății, respectiv pentru alte boli decât cele de care suferă reclamantul, cererea acestuia este nefondată.

Tardivitatea aplicării actelor a fost recalificată ca apărare pe fond, reținându-se că legislația aplicabilă este cea menționată în forma modificată până în luna mai 2012, când a intervenit refuzul pârâtei. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamantul R.I. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 1 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. 20 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 448/2006 și art. 34 alin. (1) din Constituția României. Recurentul-reclamant motivează că instanța a judecat fără a pretinde pârâtei să depună întâmpinare și nu a cercetat susținerile sale invocate în susținerea acțiunii. Arată că, printre simptomele bolii de care suferă, se numără și vertijul, și, de asemenea, îi este afectată circulația periferică, astfel că i se poate prescrie medicamentul G.B., încadrându-se în prospectul acestui medicament.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Critica recurentului privește soluția instanței de respingere a cererii sale având ca obiect, în principal, refuzul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate de a admite cererea sa, persoană cu handicap, de a beneficia în mod gratuit de medicamentul G.B.. Potrivit art. 10 din Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită în condițiile stabilite prin contractul-cadru.

În mod corect instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor Ordinului nr. 1002 din 28 decembrie 2011 al Președintelui C.N.A.S., unde, în sublista B Anexa 2 pct. 186, este prevăzut medicamentul cu DCI G.B.. Acest medicament se aprobă pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisii de specialitate ale Ministerului Sănătății, protocoale aprobate prin Ordinul nr. 1301/2008 în forma aplicată din mai 2012 pct. 40 Cap. 001 I. Se prevede că DCI G.B. este indicat în Sindroamele demențiale de severitate ușoară/moderată (din boala Alzheimer sau demențe mixte - de cauză vasculară și neurodegenerativă). Prescriptori sunt medici aparținând specialităților: neurologie, psihiatrie și geriatrie, iar medicii de familie pot să prescrie aceste medicamente în tratament cronic doar pe baza unei scrisori medicale de la un medic aparținând uneia dintre cele 3 specialități menționate, iar scrisoarea medicală trebuie reînnoită cel puțin anual.

Astfel, nu poate fi primită susținerea recurentului că instanța de fond ar fi trebuit să constate că boala de care suferă prezintă unele diagnostice care se încadrează în prospectul medicamentului G.B.. Atribuția aprecierii asupra oportunității și necesității prescrierii unui anumit medicament în tratamentul unui pacient excede competenței instanței de judecată. Judecătorul nu se poate subroga specialiștilor din domeniile enumerate de lege, neurologie, psihiatrie și geriatrie, ci este chemat să interpreteze și să aplice legea. Față de aceste argumente, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.I. împotriva Sentinței civile nr. 104 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2013. Procesat de GGC - CL