ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7741/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta SC O.P. SA

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții V.C., V.G., V.E., Comisia Locală de

Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Primăria Brădești și Comisia Județeană de

Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Prefectura Dolj, ca prin sentința ce se va

pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate

din 10 decembrie 1998, precum și a actelor premergătoare acestuia, cu privire

la suprafața de teren, care potrivit susținerilor pârâților le-a fost ocupată

cu suprafața afectată sondelor x Brădești, y Brădești, z Brădești și pentru

care reclamanta a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor din 12 decembrie 2002 întrucât terenul ocupat de aceste

sonde a fost expropriat prin Decretele 199/1985 și 9 din 17 ianuarie 1984.

Pe cale

reconvențională, pârâții V.G., V.C. și V.E. au solicitat să se dispună

constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 12 decembrie 2002, cu privire la suprafața de

teren de 93,45 mp având următoarele dimensiuni x m.

În motivarea cererii,

au susținut că, în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate

formulată de către autorul lor, V.M., s-a reconstituit dreptul de proprietate

pentru suprafața de 5 ha și 600 mp, conform TDP din 10 decembrie 1998, situată

pe teritoriul localității Brădești.

Prin încheierea de

ședință de la data de 18 iunie 2012, instanța a dispus disjungerea cererii

reconvenționale depusă la dosar de către pârâții V.C. și V.G. și formarea unui

nou dosar, respectiv Dosarul nr. 877/230/2012, având ca obiect anulare act.

Prin Sentința civilă

nr. 527 din 25 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Filiași, în Dosarul nr.

877/230/2012, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Filiași, invocată de către pârâta SC O.P. SA, în contradictoriu cu pârâții V.C.

și V.G. și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1608/54/2012, la data de

11 iulie 2012.

La data de 5

septembrie 2012, pârâta SC O.P. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția

tardivității formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 1036 din 9 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții V.G. și

V.C., în contradictoriu cu pârâții SC O.P. SA și Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că excepția lipsei procedurii

prealabile este întemeiată, având în vedere dispozițiile legale care stabilesc

că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes

legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității

publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului ori în termen de 6 luni din

momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența lui, revocarea,

în tot sau în parte, a actului, precum și împrejurarea că reclamanții nu au

respectat această procedură, adresându-se direct instanței de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanții V.G. și V.C. au declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că în mod greșit prima instanța a înlăturat apărările în

sensul de respingere a excepției inadmisibilității invocate, întrucât în speță

nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

deoarece prezenta acțiune are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale

a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru pârâtă,

acesteia fiindu-i aplicabile prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr.

554/2004, în speță nefiind obligatorie procedura prealabilă.

Recurenții mai susțin

că data la care au aflat de faptul că terenul înscris în titlul de proprietate

se suprapune cu terenul înscris în certificatul de proprietate al pârâtei, este

9 noiembrie 2011, cu ocazia depunerii raportului de expertiză specialitatea

topografie-cadastru efectuat în cadrul Dosarului înregistrat sub nr.

29135/215/2010 pe rolul Judecătoriei Craiova.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente,

revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data

comunicării acesteia.

În cauză, recurenții

nu au făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Așadar,

neîndeplinirea de către recurenți a acestei cerințe procedurale a fost corect

constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de

pârâți.

Recurenții au avut

cunoștință de această excepție de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâți

și a cărei copie le-a fost comunicată.

Cu toate acestea,

recurenții nu au formulat apărări și nu au prezentat dovezi privind

îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 109 (2) C. proc. civ. potrivit

cărora: în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se

poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile

stabilite de acea lege.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții V.G. și V.C. împotriva Sentinței nr. 1036 din 9

noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL