ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5605/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială județul Mehedinți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, a solicitat suspendarea executării măsurilor luate prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-40664 din 29 februarie 2012, arătând că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 7166 din 17 decembrie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Mehedinți prin Președintele Consiliului Județean Mehedinți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Patrimoniului Național, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut în esență că reclamanta nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept care fundamenteze concluzia „îndoielii serioase asupra legalității actului administrativ”, întrucât din verificarea modului de atribuire a Contractului de lucrări nr. 4574 din 20 iunie 2011 - „Reabilitare DJ 606 km 55+086 (limită județ Dolj) - km 119+795 (intersecție DJ 566), județul Mehedinți", încheiat de reclamantă cu Asocierea dintre SC C. SA, SC T.B.

SRL, SC A.C.S. SA și SC V.V.C. SRL, s-a constatat că nu au fost respectate prevederile art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că autoritatea contractantă a redus la 31 de zile termenul minim de 52 de zile între data publicării anunțului de participare și termenul limită de depunere a ofertelor (17 ianuarie 2011 - 18 februarie 2011), prevăzut la art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, deși nu au fost îndeplinite toate condițiile legale de reducere a acestui termen. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 40664 din 29 mai 2012 s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea Contractului de lucrări nr. 4574 din 20 iunie 2011 (97.131.438,97 RON + 23.311.545,37 RON TVA), conform pct. 1.12 din anexa la O.U.G.

nr. 66/2011, reținându-se că autoritatea contractantă, contrar prevederilor legale, a impus și a aplicat criterii de calificare și selecție limitative, respectiv, a îngrădit dreptul potențialilor ofertanți de-a beneficia de tratament egal în vederea accesului acestora la procedura de atribuire. Pentru abaterea menționată, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-40664 din 29 mai 2012, s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea Contractului de lucrări nr. 4574 din 20 iunie 2011, conform pct. 1.7 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, corecție în cuantum de 30.110.746,08 RON (inclusiv TVA). Prin aplicarea procentul corecției de 25% la valoarea sumei totale rambursate în cadrul contractului de lucrări menționat, a rezultat o valoare totală a creanței bugetare de 4.866.161,59 RON.

Judecătorul fondului a constatat că aspectele invocate de reclamantă în motivarea cazului bine justificat țin de temeinicia actului administrativ contestat și nu de nelegalitatea acestuia, fiind susțineri strâns legate de fondul cauzei. Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de lege, și anume, „prevenirea unei pagube iminente”, prima instanță a constatat că aceasta nu este îndeplinită în speță, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că procedura de executare silită a creanței fiscale a fost declanșată, aspect ce ar putea produce o eventuală pagubă ce ar îndreptăți-o pe aceasta la o cerere de suspendare a executării actului administrativ.

De asemenea, s-a reținut că împrejurarea că reclamanta este instituție publică, iar punerea în executare a titlului executoriu presupune să fie alocați bani publici care nu se regăsesc în bugetul acesteia, fapt care ar afecta echilibrul bugetar și ar provoca o blocare a activității instituției și a finalizării altor proiecte în curs, nu este de natură a califica acest aspect ca o pagubă iminentă. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Mehedinți prin Președintele Consiliului Județean Mehedinți criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat în esență că instanța de fond nu a analizat motivele reclamantei, reținând în mod greșit că această analiză ar face obiectul judecății pe fondul cauzei.

Recurenta a susținut că toate motivele invocate de reclamantă prin cererea de suspendare se referă la greșita aplicare de către intimată a prevederilor legale invocate în Nota de constatare. În susținerea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că doar în eventualitatea inițierii executării silite, instituția ar fi fost îndreptățită să solicite suspendarea executării Notei de constatare. S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, întreaga sumă stabilită cu titlul de corecție financiară reprezintă creanță bugetară, din care o parte va fi stinsă prin plată, iar majoritatea acesteia va fi reținută prin compensare din plățile sau rambursările viitoare, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 22/2002. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că în cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii pagubei.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, fiind arătate și diligențele depuse de reclamantă și efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ, iar Înalta Curte reține că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Înalta Curte a constatat că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Înalta Curte a constatat că prin Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-40664 din 29 februarie 2012 a fost stabilită o corecție financiară de 25%, reprezentând 43.289,99 RON din valoarea Contractului de lucrări nr. 4574 din 20 iunie 2011, motivat de faptul că autoritatea contractantă a impus și a aplicat criterii de calificare și selecție limitative, respectiv a îngrădit dreptul potențialilor ofertanți de a beneficia de tratament egal în vederea accesului acestora la procedura de atribuire. De asemenea, în nota de constatare s-a reținut că anunțul de intenție nr. 18409 din 3 noiembrie 2010 pentru atribuirea contractului, nu conține toate informațiile prevăzute în anunțul de participare informații esențiale pentru ofertanți, referitoare la criteriile de calificare și/sau selecție, criteriul de atribuire și cele privind dimensiunea lucrărilor.

Față de circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față, Înalta Curte reține că dispozițiile din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd că neregula este socotită orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenită.

Cercetând în aparență indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte a reținut că acestea se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Contractul de execuție de lucrări nr. 4574 din 20 iunie 2011, la momentul emiterii titlului de creanță se afla în plină desfășurare, astfel încât executarea acestei note de constatare ar pune recurenta în imposibilitatea de a continua contractul și s-ar crea o pagubă, imposibil de reparat datorită lipsei fondurilor, prin urmare și cea de-a doua condiție cerută de lege - paguba iminentă, se apreciază că a fost dovedită.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea, va dispune suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Mehedinți prin Președintele Consiliului Județean Mehedinți împotriva Sentinței civile nr. 7166 din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea de suspendare formulată de reclamantă. Suspendă executarea măsurilor luate prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare CA-40664 din 29 februarie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013. Procesat de GGC - LM