ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2337/2008

HOTĂRÂRE
26.06.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2337/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Partea civilă C.B. a declarat,

în termen legal, recurs împotriva deciziei penale nr. 22/ P din 26 februarie

2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, privind pe inculpatul P.G.M.

În motivarea recursului,

partea civilă a criticat decizia atacată ca fiind nelegală și netemeinică atât

sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.

Sub aspectul laturii penale,

partea civilă a apreciat că pedeapsa de numai 4 ani închisoare, cu suspendarea

executării sub supraveghere, nu corespunde criteriilor de individualizare a

pedepsei, neținând seama de gravitatea agresiunii la care a fost supus de

inculpat și ceilalți taximetriști, și de imposibilitatea sa de a se apăra, ceea

ce a făcut să sufere leziuni la mână, suferind, astfel, o operație la mână,

numai așa recâștigându-și sănătatea.

Sub aspectul laturii civile,

partea civilă a arătat că suma acordată ca despăgubire materială este

insuficientă, pe de o parte, abia acoperind cheltuielile de spitalizare, iar pe

de altă parte, că în mod greșit, nu i s-au acordat daune morale pentru

suferințele fizice suferite.

În drept, recurentul a

invocat art. 385

1

Examinând recursul părții

civile, în raport de criticile formulate împotriva hotărârii atacate, Curtea a

constatat că recursul de față este nefondat.

Este adevărat că intimatul

inculpat P.G.M. a fost condamnat pentru tentativă de omor, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. i) C. pen., la

numai 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere,

conform art. 86

1

conduita provocatoare a părții civile, atitudinea culpoasă a acesteia, față de

taximetristul I.G., căruia i-a refuzat plata, inculpatul venind în apărarea

taximetristului, ca urmare a chemării prin stație, dar, mai ales, datorită

faptului că inculpatul a acționat, numai în urma violențelor folosite de partea

civilă împotriva sa. Inculpatul a fost apucat de tricou și lovit de partea

civilă, inițial, și, numai, după a doua atacare a inculpatului, acesta l-a

lovit cu cuțitul.

Aceste împrejurări de fapt

ca și datele ce caracterizează persoana inculpatului și anume faptul că este

tânăr, că se află la primul conflict cu legea penală, că este încadrat în muncă,

câștigându-și în mod cinstit existența și că este student, au constituit

temeiurile avute în vedere de instanță, la stabilirea pedepsei și a modalității

de executare.

Aprecierea primei instanțe,

menținută și de instanța de apel, este judicioasă și conformă criteriilor de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., încât, sub acest

aspect, recursul apare ca nefondat.

Dar, recursul părții civile

este nefondat și sub cel de-al doilea aspect, al solicitării daunelor morale.

Din actele dosarului nu

rezultă că partea vătămată s-ar fi constituit parte civilă cu daune materiale,

ci numai cu daune morale, în valoare de 100.000 lei.

Instanța, considerând suma

solicitată prea mare, chiar exagerată, a admis-o la fond, în cuantum de 5000

lei, iar în apel, a majorat-o, la 8000 lei, astfel ca în felul acesta,

despăgubirea să acopere prejudiciile, fără caracter patrimonial, suferite de

partea civilă.

Cum, în speță, nu s-au

dovedit de partea civilă, prejudicii cu caracter moral, mai mare, Curtea va

trebui să observe că, și sub acest aspect, recursul este nefondat și va trebui

respins.

În atari condiții, Curtea va

privi recursul declarat de partea civilă C.B. împotriva deciziei penale nr. 22/

P din 26 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, ca nefondat și-l va respinge, ca atare,

menținând hotărârea atacată și obligând, pe recurentă, la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă C.B. împotriva deciziei penale nr. 22/ P din 26

februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, privind pe inculpatul P.G.M.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2626/2010
i spre rejudecare la prima instanță. 2. Greșita respingere a cererii privind schimbarea încadrării juridice a faptei. Astfel, concluziile raportului de expertiză medico-legală al I.N.M.L. M.M. se circumscriu în totalitate textului de lege d
ÎCCJ 2009-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2009
Asupra recursului de față; Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 54/P din 26 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cons
ÎCCJ 2009-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3217/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 24 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 2116/88/2008 al Tribunalului Tulcea, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., c
ÎCCJ 2008-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3672/2008
asupra inculpatului, neavând nici o relevanță împrejurarea că în momentul săvârșirii faptei, inculpatul avea un conflict cu alte persoane, aflându-se într-o stare de tulburare. De altfel, chiar prima instanță care a aplicat prevederile art.
ÎCCJ 2008-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2167/2008
. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar prin sentința penală nr. 182 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare, menținându-se, totodată, star
Sursă