ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub Dosar nr. 7252/97/2010, reclamanta D.E., prin reprezentant cu procură M.D.l. a chemat în judecată pârâții A.F.P. Orăștie și M.F.P., solicitând instanței ca prin hotărâre să fie obligați pârâții la plata sumei de 1.800.000 euro cu titlu pretenții și obligarea conducătorului A.F.P. Orăștie să-și motiveze răspunsul la cererea reclamantei de a primi explicații în legătură cu rezilierea contractului de închiriere. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 24 august 2004 între reclamantă și SC G.B. SRL s-a încheiat un contract de închiriere, care se susține că a fost reziliat în urma unei cereri formulate în numele reclamantei, în mod fraudulos, fiind înregistrată la A.F.P.

Orăștie la 22 mai 2006. Un angajat din cadrul A.F.P. a înregistrat fraudulos cererea, fără a verifica identitatea persoanei care a depus-o, ceea ce a prejudiciat reclamanta, care nu a mai încasat chiria pe 59 de luni, astfel că solicită suma de 1.800.000 euro cu titlu despăgubiri. Inițial acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, care prin sentința civilă nr. 1867/CA/2011, și-a declinat competența în favoarea aceleiași secții din cadrul Curții de Apel Alba lulia. Curtea de Apel Alba lulia, prin sentința civilă nr. 307/2011 a declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei. Prin sentința civilă nr. 305/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta D.E.

prin reprezentant cu procură M.D.l. împotriva pârâților A.F.P. Orăștie și M.F.P. În considerentele sentinței, instanța a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de închiriere - subînchiriere, reclamanta D.E. a închiriat începând cu data de 01 septembrie 2004 pe perioadă nelimitată suprafața de 20 mp spațiu locatarei SC G.B. SRL Orăștie pentru o chirie de 500.000 lei. Prin cererea înregistrată în numele reclamantei la A.F.P. Orăștie la 22 mai 2006 se solicita rezilierea contractului încheiat cu numitul B.S. începând cu 01 ianuarie 2006 cu motivația că acesta nu mai locuiește la adresa respectivă. Semnătura de pe cerere a fost contestată de reclamantă prin plângerea penală formulată împotriva numitului B.S.

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ce face obiectul Dosarului de cercetare penală nr. 518/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie. Față de această stare de fapt, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul B.S. a semnat în locul ei și nici existența unei culpe civile delictuale în sarcina angajaților de la A.F.P. și M.F.P., ori a prejudiciului încercat ca urmare a acestei pretinse fapte culpabile. Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, în plus solicită și dobânda la zi a B.N.R., și amenda de 500 lei/zi amenda minimă pentru tergiversarea soluționării cauzei.

Prin Decizia civilă nr. 72 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de către reclamanta D.E. împotriva sentinței civile nr. 305/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Instanța de apel a reținut că, deși i s-a comunicat reclamantei apelante necesitatea depunerii taxei de timbru la valoarea pretențiilor formulate, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nici nu a contestat obligația de plată a taxei sau cuantumul acesteia. De aceea, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, văzând că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor reclamantei, s-a anulat ca netimbrat apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.E. prin M.D.l., neîncadrat în drept. Prin recursul formulat reclamanta își exprimă nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză, considerând a fi o faptă ilicită obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru în raport de pretențiile deduse judecății. Restul celor arătate de recurentă sunt în același registru - susțineri de fapt și acuze aduse judecătorilor care nu au legătură cu decizia recurată și cu atât mai puțin să dezvolte critici de nelegalitate împotriva acesteia. Drept urmare, la termenul de azi, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepția nulității recursului față de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că cele anterior redate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., fiind simple nemulțumiri ale recurentei față de soluțiile și de judecătorii care s-au pronunțat în cauză. Cum prin motivele de recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă este ținută a-și conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susține numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat, prin care se combat argumentele expuse de instanță în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta Curte constată că recurenta și-a încălcat aceste obligații procedurale, astfel că, devine incidență sancțiunea nulității căii de atac, în baza art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., sens în care se va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta D.E. prin M.D.I. împotriva Deciziei civile nr. 72 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.