ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Hunedoara sub Dosar nr. 7252/97/2010, reclamanta D.E., prin

reprezentant cu procură M.D.l. a chemat în judecată pârâții A.F.P. Orăștie și M.F.P.,

solicitând instanței ca prin hotărâre să fie obligați pârâții la plata sumei de

1.800.000 euro cu titlu pretenții și obligarea conducătorului A.F.P. Orăștie

să-și motiveze răspunsul la cererea reclamantei de a primi explicații în

legătură cu rezilierea contractului de închiriere.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 24 august 2004 între reclamantă și

SC G.B. SRL s-a încheiat un contract de închiriere, care se susține că a fost

reziliat în urma unei cereri formulate în numele reclamantei, în mod fraudulos,

fiind înregistrată la A.F.P. Orăștie la 22 mai 2006. Un angajat din cadrul A.F.P.

a înregistrat fraudulos cererea, fără a verifica identitatea persoanei care a

depus-o, ceea ce a prejudiciat reclamanta, care nu a mai încasat chiria pe 59

de luni, astfel că solicită suma de 1.800.000 euro cu titlu despăgubiri.

Inițial

acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția comercială

și de contencios administrativ, care prin sentința civilă nr. 1867/CA/2011,

și-a declinat competența în favoarea aceleiași secții din cadrul Curții de Apel

Alba lulia. Curtea de Apel Alba lulia, prin sentința civilă nr. 307/2011 a

declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, competența de

soluționare a cauzei.

Prin sentința

civilă nr. 305/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a fost

respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta D.E. prin reprezentant cu

procură M.D.l. împotriva pârâților A.F.P. Orăștie și M.F.P.

În

considerentele sentinței, instanța a reținut că prin înscrisul sub semnătură

privată intitulat contract de închiriere - subînchiriere, reclamanta D.E. a

închiriat începând cu data de 01 septembrie 2004 pe perioadă nelimitată

suprafața de 20 mp spațiu locatarei SC G.B. SRL Orăștie pentru o chirie de

500.000 lei. Prin cererea înregistrată în numele reclamantei la A.F.P. Orăștie la

22 mai 2006 se solicita rezilierea contractului încheiat cu numitul B.S.

începând cu 01 ianuarie 2006 cu motivația că acesta nu mai locuiește la adresa respectivă.

Semnătura de pe cerere a fost contestată de reclamantă prin plângerea penală

formulată împotriva numitului B.S. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, ce face obiectul Dosarului de cercetare penală nr.

518/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie. Față de această

stare de fapt, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că

pârâtul B.S. a semnat în locul ei și nici existența unei culpe civile

delictuale în sarcina angajaților de la A.F.P. și M.F.P., ori a prejudiciului

încercat ca urmare a acestei pretinse fapte culpabile.

Împotriva

acestei sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acțiunii

sale așa cum a fost formulată, în plus solicită și dobânda la zi a B.N.R., și

amenda de 500 lei/zi amenda minimă pentru tergiversarea soluționării cauzei.

Prin Decizia civilă

nr. 72 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I

civilă, s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de către reclamanta D.E.

împotriva sentinței civile nr. 305/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Instanța de

apel a reținut că, deși i s-a comunicat reclamantei apelante necesitatea

depunerii taxei de timbru la valoarea pretențiilor formulate, aceasta nu s-a

conformat dispozițiilor instanței și nici nu a contestat obligația de plată a

taxei sau cuantumul acesteia.

De aceea, în

temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, văzând că nu s-a achitat taxa

judiciară de timbru aferentă pretențiilor reclamantei, s-a anulat ca netimbrat

apelul reclamantei.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.E. prin M.D.l., neîncadrat în

drept.

Prin recursul

formulat reclamanta își exprimă nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în

cauză, considerând a fi o faptă ilicită obligarea sa la plata taxei judiciare

de timbru în raport de pretențiile deduse judecății.

Restul celor

arătate de recurentă sunt în același registru - susțineri de fapt și acuze

aduse judecătorilor care nu au legătură cu decizia recurată și cu atât mai

puțin să dezvolte critici de nelegalitate împotriva acesteia.

Drept urmare,

la termenul de azi, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepția nulității

recursului față de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în

vedere că cele anterior redate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind simple nemulțumiri ale recurentei față de

soluțiile și de judecătorii care s-au pronunțat în cauză.

Cum prin

motivele de recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă este ținută

a-și conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susține numai critici de

nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin

textul invocat, prin care se combat argumentele expuse de instanță în

considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta Curte constată că

recurenta și-a încălcat aceste obligații procedurale, astfel că, devine

incidență sancțiunea nulității căii de atac, în baza art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., sens în care se va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de reclamanta D.E. prin M.D.I. împotriva Deciziei civile nr.

72 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.