ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5737/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5737/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta L.O. a
solicitat instanței anularea pct. 1 din Hotărârea nr. 6 din 17 februarie 2011,
emisă de pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice "G.I.S.".
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată s-a aprobat noua organigramă a
SCDVV - Drăgășani prin desființarea postului de jurist fără a se analiza
cauzele care au condus la situația dificilă din punct de vedere economic și
fără a se stabili persoanele responsabile.
Prin Sentința civilă
nr. 243 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta
L.O., în contradictoriu cu pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice
"G.I.S.", ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a contestat reducerea
postului de consilier juridic, însă în motivarea acțiunii nu contestă situația
dificilă din punct de vedere economic, de care se face vorbire în hotărârea
contestată, ci afirmă că această situație este rezultatul unui management
defectuos al unității.
Curtea de Apel a mai
constatat că argumentele aduse de reclamantă nu constituie cauze de nulitate a
hotărârii contestate, câtă vreme nu neagă situația dificilă în care se află
SCDVV - Drăgășani și care a impus reducerea personalului.
Împotriva hotărârii
instanței de fond, reclamanta L.O. a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta susține că
instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, ca neîntemeiată, susținând
că situația economică dificilă este invocată și în decizia de concediere, prin
care s-a dispus desființarea postului, fără o analiză a fiecărui compartiment
în parte.
Nu există situație
economică dificilă a unității, din moment ce s-a desființat postul de
jurist-cheie, și s-au angajat ilegal, când posturile au fost și sunt blocate
conform O.U.G. nr. 34/2009, contabil șef și secretară, posturi pentru care
unitatea și-a permis financiar să suporte salariile, aprobate prin BVC de către
ASAS București, fără acordul MADR - București, fiind emise în prezent,
sancțiuni contravenționale, de către organele statului.
Actele administrative
care au stat la baza desființării postului de jurist, din motive economice
invocate de ASAS, nu au un fundament real, ci reprezintă un simulacru.
Recurenta mai susține
că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind acordarea de
daune-interese, având în vedere prejudiciul de imagine ce i-ar fi fost cauzat
de alegațiile pârâtei.
Examinând cauza și
sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la
această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Presupusul
prejudiciul invocat de recurenta-reclamantă nu are nici o legătură cu actul
administrativ a cărui anulare se cere.
Astfel, SCDVV -
Drăgășani este o unitate de cercetare-dezvoltare în subordinea ASAS potrivit
art. 28. pct. 3 și anexei 3 din Legea nr. 45/2009.
Direcția Economică
are potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare art. 29. pct. 2, lit.
a) - c), rolul de a monitoriza gradul de eficiență și rentabilitate al activității
stațiunilor din subordine, și de asemenea, poate propune Prezidiului ASAS
măsuri pentru sporirea eficienței activității stațiunilor.
Conform art. 18.
alin. (5) din Legea 45/2009: Președintele ASAS este ordonator secundar de
credite" iar conform art. 34 lit. e) din același act normativ: „ bugetul
de venituri și cheltuieli al activității proprii ASAS, precum și cel al
unităților subordonate ASAS se aprobă de președintele ASAS, în calitate de
ordonator secundar de credite, fa propunerea Prezidiului ASAS".
Din interpretarea
logico-juridică a textelor de lege sus citate rezultă că tutela ASAS se întinde
și asupra modului de execuție bugetară în cadrul stațiunilor din subordine, iar
președintele ASAS, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, are obligația
de a veghea la modul în care se efectuează cheltuielile în cadrul stațiunilor
din subordine.
Președintele ASAS i-a
notificat pe toți directorii din subordine prin două Adrese interne (2793 din
19 octombrie 2010 și 231 din 27 ianuarie 2011) să ia toate măsurile necesare
pentru reducerea cheltuielilor, inclusiv să revadă organigrama și statul de
funcții „pentru a se redimensiona compartimentele de lucru, potrivit
posibilităților reale ale unităților". Totodată, directorilor stațiunilor
li s-a recomandat o analiză amănunțită a activității fiecărui salariat în
vederea determinării aportului său la realizarea obiectivelor unității.
Faptul că organigrama
la care recurenta-reclamantă face referire nu conține nici un post nou creat,
ci doar desființarea Departamentului Juridic, nu afectează în nici un mod
valabilitatea acesteia.
Este irelevant dacă
departamentul juridic a dat un aviz favorabil aprobării organigramei, întrucât
potrivit Legii nr. 45/2009, a Statului și al Regulamentului de Organizare și
Funcționare, Biroul Prezidiului ASAS poate aproba organigramele stațiunilor din
subordine și fără vreun aviz din partea JRUS al ASAS, deoarece este un for
decizional autonom, iar avizele au un caracter strict consultativ, neavând
puterea de a produce efecte juridice.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că argumentele
recurentei-reclamante nu pot constitui cauze de nulitate a Hotărârii nr. 6/2011
emisă de pârâtă, iar managementul instituției nu poate fi analizat pe calea unei
acțiuni în anularea unui act administrativ.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu
pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și
legală.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta L.O. împotriva Sentinței nr. 243 din 17 ianuarie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 14 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM