ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5737/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta L.O. a solicitat instanței anularea pct. 1 din Hotărârea nr. 6 din 17 februarie 2011, emisă de pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice "G.I.S.". În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată s-a aprobat noua organigramă a SCDVV - Drăgășani prin desființarea postului de jurist fără a se analiza cauzele care au condus la situația dificilă din punct de vedere economic și fără a se stabili persoanele responsabile. Prin Sentința civilă nr. 243 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta L.O., în contradictoriu cu pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice "G.I.S.", ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a contestat reducerea postului de consilier juridic, însă în motivarea acțiunii nu contestă situația dificilă din punct de vedere economic, de care se face vorbire în hotărârea contestată, ci afirmă că această situație este rezultatul unui management defectuos al unității. Curtea de Apel a mai constatat că argumentele aduse de reclamantă nu constituie cauze de nulitate a hotărârii contestate, câtă vreme nu neagă situația dificilă în care se află SCDVV - Drăgășani și care a impus reducerea personalului. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta L.O. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, ca neîntemeiată, susținând că situația economică dificilă este invocată și în decizia de concediere, prin care s-a dispus desființarea postului, fără o analiză a fiecărui compartiment în parte. Nu există situație economică dificilă a unității, din moment ce s-a desființat postul de jurist-cheie, și s-au angajat ilegal, când posturile au fost și sunt blocate conform O.U.G. nr. 34/2009, contabil șef și secretară, posturi pentru care unitatea și-a permis financiar să suporte salariile, aprobate prin BVC de către ASAS București, fără acordul MADR - București, fiind emise în prezent, sancțiuni contravenționale, de către organele statului.

Actele administrative care au stat la baza desființării postului de jurist, din motive economice invocate de ASAS, nu au un fundament real, ci reprezintă un simulacru. Recurenta mai susține că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind acordarea de daune-interese, având în vedere prejudiciul de imagine ce i-ar fi fost cauzat de alegațiile pârâtei. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Presupusul prejudiciul invocat de recurenta-reclamantă nu are nici o legătură cu actul administrativ a cărui anulare se cere.

Astfel, SCDVV - Drăgășani este o unitate de cercetare-dezvoltare în subordinea ASAS potrivit art. 28. pct. 3 și anexei 3 din Legea nr. 45/2009. Direcția Economică are potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare art. 29. pct. 2, lit. a) - c), rolul de a monitoriza gradul de eficiență și rentabilitate al activității stațiunilor din subordine, și de asemenea, poate propune Prezidiului ASAS măsuri pentru sporirea eficienței activității stațiunilor.

Conform art. 18. alin. (5) din Legea 45/2009: Președintele ASAS este ordonator secundar de credite" iar conform art. 34 lit. e) din același act normativ: „ bugetul de venituri și cheltuieli al activității proprii ASAS, precum și cel al unităților subordonate ASAS se aprobă de președintele ASAS, în calitate de ordonator secundar de credite, fa propunerea Prezidiului ASAS". Din interpretarea logico-juridică a textelor de lege sus citate rezultă că tutela ASAS se întinde și asupra modului de execuție bugetară în cadrul stațiunilor din subordine, iar președintele ASAS, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, are obligația de a veghea la modul în care se efectuează cheltuielile în cadrul stațiunilor din subordine.

Președintele ASAS i-a notificat pe toți directorii din subordine prin două Adrese interne (2793 din 19 octombrie 2010 și 231 din 27 ianuarie 2011) să ia toate măsurile necesare pentru reducerea cheltuielilor, inclusiv să revadă organigrama și statul de funcții „pentru a se redimensiona compartimentele de lucru, potrivit posibilităților reale ale unităților". Totodată, directorilor stațiunilor li s-a recomandat o analiză amănunțită a activității fiecărui salariat în vederea determinării aportului său la realizarea obiectivelor unității. Faptul că organigrama la care recurenta-reclamantă face referire nu conține nici un post nou creat, ci doar desființarea Departamentului Juridic, nu afectează în nici un mod valabilitatea acesteia.

Este irelevant dacă departamentul juridic a dat un aviz favorabil aprobării organigramei, întrucât potrivit Legii nr. 45/2009, a Statului și al Regulamentului de Organizare și Funcționare, Biroul Prezidiului ASAS poate aproba organigramele stațiunilor din subordine și fără vreun aviz din partea JRUS al ASAS, deoarece este un for decizional autonom, iar avizele au un caracter strict consultativ, neavând puterea de a produce efecte juridice. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că argumentele recurentei-reclamante nu pot constitui cauze de nulitate a Hotărârii nr. 6/2011 emisă de pârâtă, iar managementul instituției nu poate fi analizat pe calea unei acțiuni în anularea unui act administrativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta L.O. împotriva Sentinței nr. 243 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2013. Procesat de GGC - LM