ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5737/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta L.O. a

solicitat instanței anularea pct. 1 din Hotărârea nr. 6 din 17 februarie 2011,

emisă de pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice "G.I.S.".

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată s-a aprobat noua organigramă a

SCDVV - Drăgășani prin desființarea postului de jurist fără a se analiza

cauzele care au condus la situația dificilă din punct de vedere economic și

fără a se stabili persoanele responsabile.

Prin Sentința civilă

nr. 243 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta

L.O., în contradictoriu cu pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice

"G.I.S.", ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a contestat reducerea

postului de consilier juridic, însă în motivarea acțiunii nu contestă situația

dificilă din punct de vedere economic, de care se face vorbire în hotărârea

contestată, ci afirmă că această situație este rezultatul unui management

defectuos al unității.

Curtea de Apel a mai

constatat că argumentele aduse de reclamantă nu constituie cauze de nulitate a

hotărârii contestate, câtă vreme nu neagă situația dificilă în care se află

SCDVV - Drăgășani și care a impus reducerea personalului.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamanta L.O. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că

instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, ca neîntemeiată, susținând

că situația economică dificilă este invocată și în decizia de concediere, prin

care s-a dispus desființarea postului, fără o analiză a fiecărui compartiment

în parte.

Nu există situație

economică dificilă a unității, din moment ce s-a desființat postul de

jurist-cheie, și s-au angajat ilegal, când posturile au fost și sunt blocate

conform O.U.G. nr. 34/2009, contabil șef și secretară, posturi pentru care

unitatea și-a permis financiar să suporte salariile, aprobate prin BVC de către

ASAS București, fără acordul MADR - București, fiind emise în prezent,

sancțiuni contravenționale, de către organele statului.

Actele administrative

care au stat la baza desființării postului de jurist, din motive economice

invocate de ASAS, nu au un fundament real, ci reprezintă un simulacru.

Recurenta mai susține

că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind acordarea de

daune-interese, având în vedere prejudiciul de imagine ce i-ar fi fost cauzat

de alegațiile pârâtei.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Presupusul

prejudiciul invocat de recurenta-reclamantă nu are nici o legătură cu actul

administrativ a cărui anulare se cere.

Astfel, SCDVV -

Drăgășani este o unitate de cercetare-dezvoltare în subordinea ASAS potrivit

art. 28. pct. 3 și anexei 3 din Legea nr. 45/2009.

Direcția Economică

are potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare art. 29. pct. 2, lit.

a) - c), rolul de a monitoriza gradul de eficiență și rentabilitate al activității

stațiunilor din subordine, și de asemenea, poate propune Prezidiului ASAS

măsuri pentru sporirea eficienței activității stațiunilor.

Conform art. 18.

alin. (5) din Legea 45/2009: Președintele ASAS este ordonator secundar de

credite" iar conform art. 34 lit. e) din același act normativ: „ bugetul

de venituri și cheltuieli al activității proprii ASAS, precum și cel al

unităților subordonate ASAS se aprobă de președintele ASAS, în calitate de

ordonator secundar de credite, fa propunerea Prezidiului ASAS".

Din interpretarea

logico-juridică a textelor de lege sus citate rezultă că tutela ASAS se întinde

și asupra modului de execuție bugetară în cadrul stațiunilor din subordine, iar

președintele ASAS, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, are obligația

de a veghea la modul în care se efectuează cheltuielile în cadrul stațiunilor

din subordine.

Președintele ASAS i-a

notificat pe toți directorii din subordine prin două Adrese interne (2793 din

19 octombrie 2010 și 231 din 27 ianuarie 2011) să ia toate măsurile necesare

pentru reducerea cheltuielilor, inclusiv să revadă organigrama și statul de

funcții „pentru a se redimensiona compartimentele de lucru, potrivit

posibilităților reale ale unităților". Totodată, directorilor stațiunilor

li s-a recomandat o analiză amănunțită a activității fiecărui salariat în

vederea determinării aportului său la realizarea obiectivelor unității.

Faptul că organigrama

la care recurenta-reclamantă face referire nu conține nici un post nou creat,

ci doar desființarea Departamentului Juridic, nu afectează în nici un mod

valabilitatea acesteia.

Este irelevant dacă

departamentul juridic a dat un aviz favorabil aprobării organigramei, întrucât

potrivit Legii nr. 45/2009, a Statului și al Regulamentului de Organizare și

Funcționare, Biroul Prezidiului ASAS poate aproba organigramele stațiunilor din

subordine și fără vreun aviz din partea JRUS al ASAS, deoarece este un for

decizional autonom, iar avizele au un caracter strict consultativ, neavând

puterea de a produce efecte juridice.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că argumentele

recurentei-reclamante nu pot constitui cauze de nulitate a Hotărârii nr. 6/2011

emisă de pârâtă, iar managementul instituției nu poate fi analizat pe calea unei

acțiuni în anularea unui act administrativ.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta L.O. împotriva Sentinței nr. 243 din 17 ianuarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM