ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Încheierea de ședință din 9 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6642/116/2010, s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. II/9030 din 26 august 2010, cerere formulată de reclamanta G.A. în contradictoriu cu intimații-pârâți Prefectul Județului Călărași și Ministerul Administrației și Internelor, cauza fiind înregistrată la data de 22 ianuarie 2012 sub nr. 1440/2/2012. În fapt, reclamanta G.A.

a depus la 14 noiembrie 2011 motivele excepției de nelegalitate, prin care a invocat că actul atacat, prin care s-a desființat postul de consilier juridic, clasa I grad profesional superior, treapta 1 de salarizare din cadrul Serviciului Monitorizarea Serviciilor Publice Desconcentrate, a fost emis cu încălcarea Legii nr. 188/1999 și a H.G. nr. 460/2006. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prefectul, intimat în cauză, nu a precizat în niciun fel ce legătură este între diminuarea cheltuielilor bugetare și desființarea postului, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, art. 100 alin. (3) din aceeași lege. A mai invocat reclamanta faptul că nu a existat nicio reorganizare în sensul Legii nr. 188/1999, nu au fost reduse atribuțiile serviciului în care își desfășura activitatea, nu s-a schimbat denumirea ori structura serviciului, atribuțiile postului nu au fost diminuate cu 50% ci au fost preluate de către alți funcționari.

A mai invocat și prevederile C. muncii potrivit cărora desființarea unui post trebuie să fie efectivă și să aibă o cauza reală și serioasă, mai ales că ulterior postul a fost reînființat. Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat faptul că excepția de nelegalitate este neîntemeiată. Cu privire la caracterul real și serios al desființării postului ocupat de reclamantă, a arătat ca reînființarea postului s-a datorat necesității punerii în aplicare a unei sentințe civile prin care s-a dispus suspendarea ordinului Prefectului jud. Călărași prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică. Prin Sentința nr. 2429 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I.

nr. II/9030 din 26 august 2010, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat ca dispozițiile Ordinului MAI nr. II/9030 din 26 august 2012 ar fi nelegale prin raportare la dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999. A apreciat judecătorul fondului că reclamanta a efectuat o interpretare eronată a textului de lege invocat, întrucât a fost modificată structura compartimentului din care făcea parte, nemaiexistând în compartimentul respectiv post de consilier juridic. Totodată s-a constatat că atribuțiile pe care le avea reclamanta puteau fi îndeplinite de alți funcționari publici fără modificarea atribuțiilor acelor persoane cu mai mult de 50%, în condiții mai eficiente, stabilirea posturilor ce urmau a fi reorganizate fiind o chestiune ce ținea de oportunitate și de necesitățile organizatorice ale instituției.

A constatat instanța că aceste aspecte vizează fondul cauzei, nefăcând obiectul prezentei excepții de nelegalitate. De asemenea, judecătorul fondului a constatat că nu poate fi reținută în cauză nici încălcarea prevederilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 întrucât în cadrul compartimentului nu a mai existat niciun post de consilier juridic care să-i poată fi oferit acesteia. Totodată, a apreciat curtea de apel că măsura reducerii postului reclamantei este pe deplin justificată de constrângerile bugetare, reținându-se că reclamanta a încercat să inducă în eroare instanța întrucât reînființarea postului a fost dispusă doar până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind anularea Ordinului nr. 418/2010 prin care a fost eliberată din funcție și ca urmare a admiterii, prin Sentința civilă nr. 3025 din 9 noiembrie 2010 a cererii reclamantei de suspendare a executării ordinului mai sus indicat.

Ca urmare, a înlăturat susținerea reclamantei că reorganizarea nu ar fi fost una efectivă, totodată, constatând că nu se pot reține nici prevederile Legii nr. 118/2010 deoarece acestea se referă la art. 16 alin. (2) - politici sociale și de personal pentru anul 2011, neinterzicând reorganizarea unor posturi de funcționari publici în anul 2010. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta G.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a apreciat că este justificată reducerea unui post în situația în care atribuțiile acestuia sunt preluate de alți funcționari, deoarece Legea nr. 188/1999 prevede doar două situații în care se poate reduce un post iar acestea nu sunt îndeplinite.

Se menționează că în mod greșit s-a reținut că structura compartimentului din care făcea parte s-a modificat și a existat o restructurare reală întrucât din 8 posturi de execuție au rămas 7. De asemenea, legalitatea măsurii reorganizării a fost contestată inclusiv de serviciul juridic din Instituția Prefectului Călărași. În altă ordine se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că desființarea unui post este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate, care excede competenței instanței de contencios administrativ, întrucât oportunitatea nu înseamnă manifestarea puterii discreționare a administrației fără respectarea dispozițiilor legale.

Se susține și faptul că în mod eronat instanța de fond a apreciat că desființarea postului său este justificată de constrângerile bugetare, deoarece nu există nicio prevedere legală care să susțină o astfel de interpretare, iar reducerea acestor cheltuieli nu este cauză de reducere a postului, conform art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse. Criticile recurentei-reclamante nu au fost structurate în argumentarea vreunui motiv de recurs din cele prevăzute la art. 304 C. proc.

civ., iar instanța de recurs reține că acestea pot fi circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în cauza privind recursul împotriva Sentinței nr. 224 din 18 ianuarie 2011, prin care a fost anulat Ordinul nr. 418/15 septembrie 2010 emis de Prefectul Județului Călărași, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. II/9030 din 30 august 2010 invocată de reclamanta G.A.. Ordinul menționat, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia, a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 30/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, Legii nr. 1/2010, Legii nr. 188/1999, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 340/2004, H.G.

nr. 416/2007, H.G. nr. 460/2008, avându-se în vedere adresa Instituției Prefectului Județului Călărași nr. 6571/2010 și avizul A.N.F.P. nr. 491671/2010. Prin acest ordin, conform art. 1, s-a diminuat numărul de posturi repartizate Instituției Prefectului Județul Călărași la 37 posturi, ca urmare a desființării, prin reorganizare a unor posturi printre care și postul de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Serviciului Monitorizarea Serviciilor Publice Deconcentrate și alte 2 posturi de consilier juridic din cadrul unor alte servicii. Ulterior acestui ordin au fost emise Ordinul Prefectului nr. 406 din 10 septembrie 2010 privind aprobarea Organigramei Instituției Prefectului - Județul Călărași, ce cuprinde posturile rămase după reorganizarea instituției și Ordinul nr. 418 din 15 septembrie 2010 privind eliberarea din funcție a reclamantei.

Criticile potrivit cărora Ordinul M.A.I. nr. II/9030 din 26 august 2010 a fost emis cu încălcarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu sunt fondate. Pe de o parte, acest ordin privește procesul de reorganizare al Instituției Prefectului - Județul Călărași, fiind un act de dispoziție emis pentru aplicarea legii, cu privire la desființarea unor posturi din cadrul acestei instituții publice, în deplin acord cu prevederile art. 5 alin. (4) din H.G.

nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Numărul maxim de posturi și structura posturilor aferente instituției prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura posturilor aprobate Ministerului Administrației și Internelor". Necontestat este că ordinul menționat a fost emis urmare a solicitării Instituției Prefectului - Județul Călărași nr. 6571 din 23 august 2010 și nu a interferat în exercitarea atribuțiilor prefectului de a stabili organizarea și funcționarea instituției, precum și a dreptului acestuia de a da naștere, a modifica sau înceta raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, printre care și recurenta-reclamantă, căreia i-a fost emis Ordinul nr. 418/2010.

Mai mult, în cauză nu s-a dovedit că Ordinul nr. 406/2010, cu privire la aprobarea organigramei instituției publice în cauză a fost contestat/anulat în vreun fel, acesta fiind actul subsecvent ordinului care formează obiectul excepției de nelegalitate și care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 418 din 15 septembrie 2010 de eliberare din funcție a reclamantei, constituind, în fapt, alături de ordinul de eliberare din funcție, obiectul criticilor recurentei, în cauza de față. Pe de altă parte, după cum se constată, în mod substanțial, criticile recurentei vizează legalitatea măsurii de eliberare din funcție dispusă prin Ordinul nr. 418/2010, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 188/1999, care nu poate fi analizată pe calea excepției de nelegalitate invocată în cauză.

Legalitatea Ordinului M.A.I. nr. II/9030/2010 se analizează în raport cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul căruia a fost emis. Prin urmare, față de considerentele expuse, în cauză, recurenta-reclamantă nu a reușit să demonstreze/dovedească care sunt dispozițiile legale încălcate prin emiterea acestui ordin, nici în fața instanței de fond și nici în recurs. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2003, modificată și completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.A. împotriva Sentinței nr. 2429 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL