ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 9 ianuarie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6642/116/2010, s-a dispus sesizarea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu

excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. II/9030 din 26 august 2010, cerere

formulată de reclamanta G.A. în contradictoriu cu intimații-pârâți Prefectul

Județului Călărași și Ministerul Administrației și Internelor, cauza fiind

înregistrată la data de 22 ianuarie 2012 sub nr. 1440/2/2012.

În fapt, reclamanta

G.A. a depus la 14 noiembrie 2011 motivele excepției de nelegalitate, prin care

a invocat că actul atacat, prin care s-a desființat postul de consilier

juridic, clasa I grad profesional superior, treapta 1 de salarizare din cadrul

Serviciului Monitorizarea Serviciilor Publice Desconcentrate, a fost emis cu

încălcarea Legii nr. 188/1999 și a H.G. nr. 460/2006.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prefectul, intimat în cauză, nu a precizat în niciun fel

ce legătură este între diminuarea cheltuielilor bugetare și desființarea

postului, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr.

188/1999, art. 100 alin. (3) din aceeași lege.

A mai invocat

reclamanta faptul că nu a existat nicio reorganizare în sensul Legii nr.

188/1999, nu au fost reduse atribuțiile serviciului în care își desfășura

activitatea, nu s-a schimbat denumirea ori structura serviciului, atribuțiile

postului nu au fost diminuate cu 50% ci au fost preluate de către alți

funcționari.

A mai invocat și

prevederile C. muncii potrivit cărora desființarea unui post trebuie să fie

efectivă și să aibă o cauza reală și serioasă, mai ales că ulterior postul a

fost reînființat.

Pârâtul M.A.I. a

formulat întâmpinare prin care a invocat faptul că excepția de nelegalitate

este neîntemeiată.

Cu privire la

caracterul real și serios al desființării postului ocupat de reclamantă, a

arătat ca reînființarea postului s-a datorat necesității punerii în aplicare a

unei sentințe civile prin care s-a dispus suspendarea ordinului Prefectului

jud. Călărași prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică.

Prin Sentința nr.

2429 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a respins excepția de nelegalitate a Ordinului

M.A.I. nr. II/9030 din 26 august 2010, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat ca

dispozițiile Ordinului MAI nr. II/9030 din 26 august 2012 ar fi nelegale prin

raportare la dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999.

A apreciat

judecătorul fondului că reclamanta a efectuat o interpretare eronată a textului

de lege invocat, întrucât a fost modificată structura compartimentului din care

făcea parte, nemaiexistând în compartimentul respectiv post de consilier

juridic. Totodată s-a constatat că atribuțiile pe care le avea reclamanta

puteau fi îndeplinite de alți funcționari publici fără modificarea atribuțiilor

acelor persoane cu mai mult de 50%, în condiții mai eficiente, stabilirea

posturilor ce urmau a fi reorganizate fiind o chestiune ce ținea de

oportunitate și de necesitățile organizatorice ale instituției.

A constatat instanța

că aceste aspecte vizează fondul cauzei, nefăcând obiectul prezentei excepții

de nelegalitate.

De asemenea,

judecătorul fondului a constatat că nu poate fi reținută în cauză nici

încălcarea prevederilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 întrucât în

cadrul compartimentului nu a mai existat niciun post de consilier juridic care

să-i poată fi oferit acesteia.

Totodată, a apreciat

curtea de apel că măsura reducerii postului reclamantei este pe deplin

justificată de constrângerile bugetare, reținându-se că reclamanta a încercat

să inducă în eroare instanța întrucât reînființarea postului a fost dispusă

doar până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind anularea

Ordinului nr. 418/2010 prin care a fost eliberată din funcție și ca urmare a

admiterii, prin Sentința civilă nr. 3025 din 9 noiembrie 2010 a cererii

reclamantei de suspendare a executării ordinului mai sus indicat.

Ca urmare, a

înlăturat susținerea reclamantei că reorganizarea nu ar fi fost una efectivă,

totodată, constatând că nu se pot reține nici prevederile Legii nr. 118/2010

deoarece acestea se referă la art. 16 alin. (2) - politici sociale și de

personal pentru anul 2011, neinterzicând reorganizarea unor posturi de

funcționari publici în anul 2010.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta G.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă susține, în esență, că instanța de fond în mod

greșit a apreciat că este justificată reducerea unui post în situația în care atribuțiile

acestuia sunt preluate de alți funcționari, deoarece Legea nr. 188/1999 prevede

doar două situații în care se poate reduce un post iar acestea nu sunt

îndeplinite.

Se menționează că în

mod greșit s-a reținut că structura compartimentului din care făcea parte s-a

modificat și a existat o restructurare reală întrucât din 8 posturi de execuție

au rămas 7. De asemenea, legalitatea măsurii reorganizării a fost contestată

inclusiv de serviciul juridic din Instituția Prefectului Călărași.

În altă ordine se

arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că desființarea unui post

este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate, care excede competenței

instanței de contencios administrativ, întrucât oportunitatea nu înseamnă

manifestarea puterii discreționare a administrației fără respectarea

dispozițiilor legale.

Se susține și faptul

că în mod eronat instanța de fond a apreciat că desființarea postului său este

justificată de constrângerile bugetare, deoarece nu există nicio prevedere

legală care să susțină o astfel de interpretare, iar reducerea acestor

cheltuieli nu este cauză de reducere a postului, conform art. 100 alin. (4) din

Legea nr. 188/1999.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de susținerile părților,

de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse.

Criticile

recurentei-reclamante nu au fost structurate în argumentarea vreunui motiv de

recurs din cele prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar instanța de recurs

reține că acestea pot fi circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin Încheierea din 9

ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, în cauza privind recursul împotriva Sentinței nr. 224 din 18 ianuarie

2011, prin care a fost anulat Ordinul nr. 418/15 septembrie 2010 emis de

Prefectul Județului Călărași, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a Ordinului

M.A.I. nr. II/9030 din 30 august 2010 invocată de reclamanta G.A..

Ordinul menționat,

astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia, a fost emis în temeiul O.U.G. nr.

30/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, Legii nr. 1/2010, Legii

nr. 188/1999, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 340/2004, H.G. nr. 416/2007, H.G.

nr. 460/2008, avându-se în vedere adresa Instituției Prefectului Județului

Călărași nr. 6571/2010 și avizul A.N.F.P. nr. 491671/2010.

Prin acest ordin,

conform art. 1, s-a diminuat numărul de posturi repartizate Instituției

Prefectului Județul Călărași la 37 posturi, ca urmare a desființării, prin

reorganizare a unor posturi printre care și postul de consilier juridic clasa

I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Serviciului

Monitorizarea Serviciilor Publice Deconcentrate și alte 2 posturi de consilier

juridic din cadrul unor alte servicii.

Ulterior acestui

ordin au fost emise Ordinul Prefectului nr. 406 din 10 septembrie 2010 privind

aprobarea Organigramei Instituției Prefectului - Județul Călărași, ce cuprinde

posturile rămase după reorganizarea instituției și Ordinul nr. 418 din 15

septembrie 2010 privind eliberarea din funcție a reclamantei.

Criticile potrivit

cărora Ordinul M.A.I. nr. II/9030 din 26 august 2010 a fost emis cu încălcarea

Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu sunt fondate.

Pe de o parte, acest

ordin privește procesul de reorganizare al Instituției Prefectului - Județul

Călărași, fiind un act de dispoziție emis pentru aplicarea legii, cu privire la

desființarea unor posturi din cadrul acestei instituții publice, în deplin

acord cu prevederile art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea

unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția

prefectului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

"Numărul maxim de posturi și structura posturilor aferente instituției

prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului administrației și

internelor, cu încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura

posturilor aprobate Ministerului Administrației și Internelor".

Necontestat este că

ordinul menționat a fost emis urmare a solicitării Instituției Prefectului -

Județul Călărași nr. 6571 din 23 august 2010 și nu a interferat în exercitarea

atribuțiilor prefectului de a stabili organizarea și funcționarea instituției,

precum și a dreptului acestuia de a da naștere, a modifica sau înceta

raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, printre care și recurenta-reclamantă,

căreia i-a fost emis Ordinul nr. 418/2010.

Mai mult, în cauză nu

s-a dovedit că Ordinul nr. 406/2010, cu privire la aprobarea organigramei

instituției publice în cauză a fost contestat/anulat în vreun fel, acesta fiind

actul subsecvent ordinului care formează obiectul excepției de nelegalitate și

care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 418 din 15 septembrie 2010 de

eliberare din funcție a reclamantei, constituind, în fapt, alături de ordinul

de eliberare din funcție, obiectul criticilor recurentei, în cauza de față.

Pe de altă parte,

după cum se constată, în mod substanțial, criticile recurentei vizează

legalitatea măsurii de eliberare din funcție dispusă prin Ordinul nr. 418/2010,

din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 188/1999, care nu poate fi analizată pe

calea excepției de nelegalitate invocată în cauză.

Legalitatea Ordinului

M.A.I. nr. II/9030/2010 se analizează în raport cu actele normative cu forță

juridică superioară în temeiul căruia a fost emis.

Prin urmare, față de

considerentele expuse, în cauză, recurenta-reclamantă nu a reușit să

demonstreze/dovedească care sunt dispozițiile legale încălcate prin emiterea

acestui ordin, nici în fața instanței de fond și nici în recurs.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2003, modificată și completată, va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.A. împotriva Sentinței nr. 2429 din 4 aprilie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL