ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

de chemare în judecată, procedura în prima instanță

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25

noiembrie 2010, reclamanta R.S.F. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și Internelor și Instituția Prefectului Județului Iași, anularea

Adreselor nr. 7767/MC din 17 iunie 2010, nr. 7769/MC din 21 iunie 2010, 7775/MC

din 21 iunie 2010, 7837/MC din 14 iulie 2010, nr. 7922 din 19 august 2010 și a

Ordinelor nr. I/9044 din 26 august 2010 și nr. II/073/2010, emise de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor; precum și a notei de fundamentare nr.

19857 din 23 iunie 2010, a referatului nr. 20290 din 31 august 2010 și a

Ordinelor nr. 730 din 31 august 2010 și nr. 727 din 30 august 2010, emise de

pârâta Instituția Prefectului Județului Iași; reintegrarea în funcția publică

deținută și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

recalculate aferente perioadei cuprinse între momentul încetării raportului de

serviciu și cel al reintegrării efective, precum și acordarea tuturor

celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, în perioada precizată, invocând

nulitatea actelor administrative menționate, precum și nelegalitatea măsurii de

eliberare din funcția de manager public "aflat sub contract".

Pârâta Instituția

Prefectului Județului Iași a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii,

pe motiv că decizia contestată a fost luată în urma reorganizării, prin

desființarea unui post de grad superior, cu respectarea principiilor de bază

privind utilizarea fondurilor publice. A invocat totodată excepția

necompetenței materiale a Curții, în ceea ce privește soluționarea capetelor de

cerere privind anularea Ordinului nr. 730 din 20 august 2010 emis de Instituția

Prefectului județului Iași, excepție respinsă prin încheierea din data de 14

februarie 2011.

Pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, pe motiv că nu se face dovada îndeplinirii

procedurii prealabile. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

de apel

Prin Sentința nr. 126

din 4 aprilie 2011 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile, excepție ridicată de Ministerul Administrației și Internelor și a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea introdusă de reclamanta R.S.F., în

contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Instituția

Prefectului - Județul Iași.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Reducerea numărului

de posturi și restructurarea Instituției Prefectului Județului Iași a fost una

reală, și că, ea este rezultatul direct al operațiunii de dimensionare a

numărului de personal în raport cu mărimea fondului de salarii, rezultat din

diminuarea acestuia cu 25%, reducere operată în baza dispozițiilor Legii nr.

118/2010.

În raport de

prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat

că Prefectul Județului Iași a fost îndreptățit și, totodată, obligat să emită

Ordinul nr. 730 din 31 august 2010, atâta timp cât M.A.I. a decis, prin Ordinul

nr. I/9044 din 26 august 2010, "Să diminueze numărul de posturi repartizat

Instituției Prefectului - Județul Iași la 51 de posturi, ca urmare a

desființării, prin reorganizare a mai multor posturi, printre care și a unui

post de manager public grad profesional superior", opțiunea de a o elibera

din funcție pe R.S.F. și de a o menține în funcție pe managerul public D.M.I.

fiind temeinic justificată de interdicția instituită în sarcina angajatorului,

prin art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Cum reducerea a fost

reală, efectivă și semnificativă (vizând nu mai puțin de 18 posturi, dintr-un

total de 69 de posturi, aprobate inițial pentru anul 2010), în condițiile în

care celelalte două posturi de manager public păstrate erau ocupate, Curtea a

considerat că nu mai era posibilă numirea/oferirea unui alt post, de același

grad profesional cu cel deținut anterior de către reclamantă, și că toate

chestiunile legate de redistribuirea atribuțiunilor, între personalul menținut

în funcție, de exercitarea temporară a acestora de către un manager public

asistent, de derularea programelor finanțate din fonduri externe, sau de

consecințele ce ar decurge din desființarea posturilor de experți pentru rromi

din cadrul Instituției Prefectului, nu țin de sfera controlului de legalitate,

ci de modul în care instituția publică implicată înțelege să-și organizeze și

să-și desfășoare activitatea, ceea ce interesează în prezenta cauză fiind doar

chestiunea dacă alegerea persoanei căreia urma să-i fie desființat postul de

manager public s-a făcut după criterii obiective.

Or, cum cel de al

doilea post de manager public, ocupat de D.M.I., nu putea fi restructurat, fără

a se încălca interdicția instituită prin art. 96 alin. (3) din Legea nr.

188/1999, Curtea a constatat că pârâtul Prefectul Județului Iași nu avea o altă

alternativă decât aceea de a o elibera pe reclamantă din funcția publică pe

care aceasta o ocupa, în condițiile în care desființarea postului, prin efectul

reorganizării, a fost dispusă, numeric și în structură, de către organul

ierarhic superior pârâtului, care, la rândul său, a fost obligat să asigure

aplicarea prevederilor Legii nr. 118/2010 și a celorlalte reglementări privind

unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

În ceea ce privește

acțiunea intentată de reclamantă pârâtului Ministerul Administrației și

Internelor, care, prin emiterea Ordinului nr. I/9044 din 26 august 2010, s-a

aflat la originea procesului desființării, prin reorganizare, a unui post de

manager public grad profesional superior din cadrul Instituției Prefectului -

Județul Iași, și pentru care s-a parcurs procedura prealabilă, cerută de art.

106 din Legea nr. 188/1999, Curtea a constatat că măsura încadrării numărului

de personal în limita fondurilor asigurate decurge din lege, că pârâtul nu avea

o altă alternativă decât aceea de a transpune în practică normele adoptate de

puterea legislativă, și că nu există temei legal pentru a se dispune anularea

acestora.

În acest sens, Curtea

a constatat că ordinele contestate, emise de ministrul administrației și internelor,

și cu atât mai puțin corespondența purtată de M.A.I. cu Instituția Prefectului

- Județul Iași, care nu poate fi asimilată unor acte administrative, în sensul

dat acestui termen de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu intră

sub incidența obligației instituite prin art. 11 alin. (1) din Legea nr.

24/2000, întrucât, independent de termenii folosiți în adresa Direcției

Generale Management Resurse Umane, din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, ce se constituie în răspuns la petiția reclamantei, vizând

revocarea Ordinului nr. II/9044 din 26 august 2010, întrucât acestea, plecând

de la efectele pe care respectivele acte administrative le produc, asupra unui

singur subiect de drept administrativ, respectiv asupra Instituției Prefectului

- Județul Iași, nu pot fi încadrate decât în categoria actelor administrative

organizatorice și nu în categoria actelor normative cu caracter administrativ.

Producând efecte juridice doar la nivel individual, respectiv pentru fiecare

instituție a prefectului în parte, și doar cu privire la numărul de posturi și

funcțiile aprobate pentru fiecare prefectură în parte, fără a genera drepturi

sau obligații în sarcina altor persoane, Curtea a apreciat că toate actele

contestate nu fac parte din categoria celor ce sunt supuse regimului de

publicare în Monitorul Oficial al României.

reclamantei

Împotriva acestei

sentinței, considerând-o netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamanta

R.S.F., invocând dispozițiile cu caracter general ale art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurenta-reclamantă

solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul

anulării ca nelegale a tuturor actelor administrative contestate, reintegrarea

în funcția publică deținută cu plata drepturilor bănești de care ar fi

beneficiat în perioada precizată pentru următoarele motive.

3.1. Instanța de fond

a omis să se pronunțe în ce privește excepția nulității absolute a Ordinului

nr. 730 din 31 august 2010 emis de Instituția Prefectului Iași, act

administrativ emis în lipsa unui cadru legal în vigoare împrejurare ce atrage

nulitatea absolută a actului contestat, având în vedere că Ordinul nr. 727 din

30 august 2010 invocat drept temei al Ordinului nr. 730 din 31 august 2010 nu

era în vigoare la 31 august 2010.

3.2. Prin hotărârea

recurată prima instanță nu s-a pronunțat în legătură cu legalitatea

desființării/restituirii unui post de manager public invocată prin cererea de

chemare în judecată. În acest sens apreciază că transferul atribuțiilor

managerului public de grad superior către managerul public de grad inferior nu

este în realitate o modificare a fișei postului acestuia, nefiind îndeplinite

pe cale de consecință exigențele prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr.

188/1999.

3.3 În mod greșit

instanța de fond a respins argumentele de nelegalitate invocate împotriva

Ordinului Instituției Prefectului Iași nr. 730 din 30 august 2010, față de

nerespectarea reglementărilor legale referitoare la funcționarii publici (art.

100 din Legea nr. 188/1999) și față de recomandările Ministerului de Interne

însuși.

Instanța de fond nu a

făcut analiza criteriilor care au condus la eliberarea recurentei-reclamante

din funcția de manager public, împrejurări contestate prin acțiunea

introductivă de instanță, în raport de criteriile de analiză din cuprinsul

notei de fundamentare vizând analiza activității tuturor managerilor publici în

cadrul instituției Prefectului Județului Iași.

Prin întâmpinarea

formulată, conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata Instituția

Prefectului județului Iași și Ministerul Administrației și Internelor, au

solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a

hotărârii recurate prin care în mod corect s-a reținut că deciziile de

reorganizare care au fost inițiate la nivelul Instituției Prefectului Județului

Iași s-au bazat pe principii în utilizarea fondurilor publice în conformitate

cu prevederile O.G. nr. 119/1999.

Intimatul M.A.I.,

precizează că recurenta nu a înțeles să precizeze în cuprinsul motivelor de

recurs niciun argument pentru care actele administrative emise de M.A.I. ar fi

nelegale.

Referitor la

solicitarea de anulare a actelor emise de Instituția Prefectului județului

Iași, aceasta nu are calitate procesuală pasivă.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

actele administrative ce au stat la baza aprobării noii structuri

organizatorice a Instituției Prefectului județului Iași

În contextul normelor

de reorganizare pentru restabilirea echilibrului bugetar, conform Legii nr.

118/2010, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat Instituției

Prefectului Iași întocmirea și transmiterea proiectelor privind organigrama și

statul de funcții corespunzător fondului de salarii diminuat cu 25% corelat cu

mărimea acestuia, pentru aprobarea structurii organizatorice a instituției.

Prin Nota de

fundamentare privind reorganizarea instituției Prefectului Județului

Iași", ce a fost înregistrată sub nr. 19857, la 23 august 2010 s-a

apreciat, printre altele, că: "Instituția Prefectului Județului Iași își

poate desfășura activitatea cu un singur manager public, până la revenirea pe

post a managerului public de grad superior, actualmente suspendat, deoarece

acesta se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2

ani".

Ordinul Ministerul

Administrației și Internelor nr. II/9044 din 26 august 2010 a fost emis ca

urmare a procesului de reorganizare a instituției Prefectului în întregul ei,

și prevede încadrarea numărului de personal în limita fondurilor asigurate prin

lege.

Recurenta-reclamantă

a fost numită în funcția publică specifică de manager public, în cadrul

Prefectului județului Iași.

Direcția Financiar

Contabilă, Resurse Umane a întocmit un "Referat", ce a fost

înregistrat sub nr. 20290 din 31 august 2010, prin care propune ca, în

considerarea Ordinului nr. I/9044 din 26 august 2010, să fie reduse o serie de

posturi, printre care se numără și "o funcție publică specifică de manager

public, grad profesional superior, din cadrul Compartimentului Manager Public,

care este ocupată de R.S.F., motivat de faptul că una din funcțiile de manager

public grad profesional superior este ocupată de un funcționar care este

suspendat din funcție și potrivit art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, raportul

de serviciu nu poate fi modificat pe perioada suspendării"; referat ce a

fost aprobat de Prefect.

Prefectul Județului

Iași a emis Ordinul nr. 727 din 30 august 2010, prin care a aprobat noua

structură organizatorică a Instituției, ca urmare a reorganizării, organigrama,

precum și statul de funcții, respectiv funcțiile publice din cadrul structurii

de specialitate a Instituției Prefectului Județului Iași, în baza căruia a emis

Ordinul nr. 730 din 31 august 2010, prin care a dispus ca, începând cu data de

01 octombrie 2010, raporturile de serviciu ale recurentei-reclamante R.S.F. să

înceteze cu data de 01 octombrie 2010, "prin eliberarea din funcția

publică specifică de manager public, grad profesional superior, pe care o

deține în cadrul Compartimentului Manager Public al Instituției Prefectului

Județului Iași, ca urmare a reorganizării, potrivit dispozițiilor legale".

de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la

eliberarea recurentei-reclamante din funcția de manager public prin Ordinul nr.

730 din 31 august 2010 emis de Instituția Prefectului Iași se constată că prin

acest act administrativ s-a prevăzut că începând cu data de 01 septembrie 201

se acordă recurentei-reclamante un preaviz de 30 zile calendaristice conform

art. 99 alin. (3) din Legea nr. 18/1999, și deci din 01 octombrie 2010 îi

încetează raporturile de serviciu cu Instituția Prefectului prin eliberarea din

funcția publică de manager public, grad profesional superior ca urmare a reorganizării.

În aceste condiții

efectele actului administrativ s-au produs la 30 zile de la preavizul acordat,

așa cum s-a trecut în Ordinul nr. 727 din 30 august 2010 privind reorganizarea

Instituției Prefectului în aplicarea prevederilor Legii nr. 118/2010.

Chiar dacă în

cuprinsul sentinței recurate nu s-au precizat în mod expres considerentele care

au stat la baza raționamentului care l-au determinat pe judecătorul fondului să

aprecieze că actele administrative menționate sunt emise în limitele unui cadru

legal, înlăturând în acest fel, nulitatea invocată de reclamantă, Înalta Curte

va suplimenta în acest mod motivarea conform celor anterior arătate.

Recurenta-reclamantă

a desfășurat activitate ca funcționar public, apreciind că este nelegală

restructurarea postului de manager public din cadrul Instituției Prefectului

Iași, pe care l-a deținut până la emiterea actelor administrative contestate.

Prin O.U.G. nr. 92

din 24 iunie 2008 este reglementat Statutul funcționarului public denumit

manager public.

În acest act normativ

la art. 25 s-a prevăzut că "Managerii publici al căror raport de serviciu

a încetat din motive neimputabile lor pot solicita Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici repartizarea pe o funcție publică specifică de manager

public de același grad profesional cu cel deținut anterior încetării raportului

de serviciu".

Din analiza acestui

text normativ rezultă că raportul de muncă al managerului public poate înceta

din motive neimputabile, inclusiv prin reorganizarea instituției ca în cazul de

față.

În cadrul marjei de

apreciere, instituția intimată prin prefect a apreciat că își poate desfășura

activitatea cu un singur manager public, până la revenirea pe post a

managerului public, de grad superior, suspendat, deoarece se afla în concediu

pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv februarie 2011

și că, având un număr de 51 funcționari - 3 funcționari manageri publici,

activitatea instituției nu are de suferit prin reorganizarea acestui post.

Mai mult așa cum a

reținut judecătorul fondului opțiunea de a o elibera din funcție pe R.S.F. și

de a o menține în funcție pe managerul public D.M.I. a fost justificată de

interdicția instituită în sarcina angajatorului, prin art. 96 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că în cazul Instituției Prefectului Iași reducerea

de personal prin reorganizare a fost efectivă și chiar semnificativă, măsura

luată prin Ordinul nr. 730/2010 a fost justificată conform preambulului acestui

act normativ, raportul de muncă al managerului public putând înceta conform

prevederilor legale menționate din motive neimputabile, inclusiv prin

reorganizare ca urmare a desființării postului.

În raport de aceste

considerente criticile de nelegalitate privind măsura reorganizării, sunt

nefondate, Înalta Curte constatând că nu sunt elemente din care să rezulte un

abuz, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, dreptul de apreciere al autorității publice

chemate în judecată a fost exercitat în cadrul limitelor competenței prevăzute

de lege.

soluției instanței de recurs

Față de acestea, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.S.F. împotriva Sentinței nr. 126 din 4 aprilie 2011 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2012.

Procesat de GGC - GV