ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 942/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 942/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Reșița, la data de 5 septembrie 2009, sub nr. 2909/290/2008, reclamanții M.L.P.,
M.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.D., ca prin hotărârea ce se va
pronunța, să dispună modificarea măsurii de stabilirea domiciliului minorilor M.O.D.
și M.S.A. precum și obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de
întreținere în beneficiul minorilor.
Judecătoria Reșița
prin sentința civilă nr. 656 din 20 februarie 2009 a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, județul
Mehedinți.
Pentru a hotărî
astfel, s-a reținut că având în vedere obiectul cauzei, instanța competentă în
soluționarea cauzei este cea prevăzută de art. 5 C. proc. civ., deci instanța
de la domiciliul pârâtului.
În urma declinării
competenței de soluționare a cauzei, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 2909/290/2008
la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, care prin sentința civilă nr. 2784 din 4
iunie 2009, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei
Drobeta-Turnu Severin, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Reșița, județul Caraș-Severin și constatând conflictul
negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În considerentele
deciziei s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., cererea
de chemare în judecată se înregistrează la instanța domiciliului pârâtului,
însă aceste dispoziții legale nu sunt imperative, părțile putând să deroge de
la acestea, ceea ce este și în speța supusă analizei, întrucât prin
introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Reșița, reclamanții
au înțeles să deroge de la dispozițiile art. 5 C. proc. civ., dispoziții
relative de drept comun. Prin prisma faptului că aceste dispoziții sunt
relative și nu absolute, instanța inițial investită nu era în măsură să invoce
din oficiu excepția necompetenței teritoriale și să se desesizeze din oficiu.
Singurele în măsură să decidă asupra competenței fiind părțile care nu și-au
manifestat această acțiune. În finalul cererii de chemare în judecată
reclamanții au subliniat că Judecătoria Reșița este competentă să judece cauza,
deci nu ar fi fost de acord cu o eventuală declinare a competenței de
soluționare a cauzei.
La data de 30 iulie
2009, cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 2909/290/2009
în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Analizând actele și
lucrările dosarului precum și normele procedurale incidente cauzei supusă
analizei, Înalta Curte a constatat următoarele:
Prin competența
teritorială generală se desemnează acea formă a competenței care instituie
regula potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanței
din circumscripția teritorială în care își are domiciliul pârâtul. Această
regulă își are originea în dreptul roman, de unde a fost preluată ulterior și
de legislațiile procesuale moderne.
Competența
teritorială este în principiu supletivă consecință părțile interesate au
căderea să deroge de la aceste norme.
Regulile privitoare
la competența teritorială sunt, în principiu de natura dispozitivă, iar
încălcarea lor atrage necompetența relativă a instanței.
Fiind însă vorba de
necompetența relativă, excepția nu poate fi invocată decât de partea în
interesul căreia a fost creată, la prima zi de înfățișare.
Competența
teritorială nu are caracter imperativ, așa că instanța judecătorească nu este
îndreptățită să-și decline din oficiu competența, ci numai la cererea părților.
Cum, în speța supusă
analizei Judecătoria Reșița greșit și-a declinat din oficiu competența, Înalta
Curte, față de cele sus arătate va stabili competența teritorială de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița, județul Cara-Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 februarie 2010.