ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 noiembrie 2008, reclamantul P.Ș.F. a chemat în judecată pe pârâta M.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu și cu Autoritatea Tutelară, să stabilească domiciliul minorului M.F.K. la reclamant, să-l încredințeze pe minor reclamantului spre creștere și educare, să o oblige pe pârâtă la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și să sisteze pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului prin sentința civilă nr. 5 84/2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc. Prin sentința civilă nr. 6610 din 10 decembrie 2008 Judecătoria Turda a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, ca fiind instanța în raza teritorială a căreia domiciliază pârâta.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Turda a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ. și că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 19 C. proc. civ., în alte materii decât cele privitoare la bunuri, părțile nu pot înlătura competența teritorială stabilită de art. 5, competența - 2-teritorială a instanței fiind una de ordine publică în înțelesul art. 159 pct. 3 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 1698 din 12 octombrie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuc și-a declinat la rândul său competența în favoarea Judecătoriei Turda și, în baza art. 22 pct. 3 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța un regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut că, într-adevăr, sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ. și că, potrivit textului de lege menționat, competentă să judece cauza este instanța de la domiciliul pârâtei. În speță, însă, în urma verificărilor efectuate, D.J.E.P. a județului Harghita a comunicat că pârâta figurează cu domiciliul în municipiul Câmpia Turzii, județul Cluj, împrejurare pe care, cu ocazia dezbaterilor, reclamantul nu a contestat-o, procedura de citare la adresa indicată de el inițial, în municipiul Miercurea Ciuc, neputându-se efectua. Analizând conflictul negativ de competență ivit în cauză, Înalta Curte constată că acesta nu a fost creat din interpretarea ori aplicarea diferită a unor norme legale de către cele două instanțe, ambele împărtășind opinia potrivit căreia competența este dată de dispozițiile art. 5 C. proc.

civ., respectiv de locul în care se situează domiciliul pârâtului și că, nefiind vorba despre un litigiu privitor la bunuri, părțile nu pot conveni să fie judecat de o altă instanță, potrivit art. 19 C. proc. civ. Este adevărat că reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată domiciliul pârâtei ca fiind în municipiul Miercurea Ciuc dar, din probele administrate pe acest aspect s-a stabilit că, în fapt, pârâta nu locuiește la adresa indicată, iar în evidențele oficiale, respectiv cele ale R.N.E.P., pârâta figurează cu domiciliul în municipiul Câmpia Turzii. În atare situație, competența judecării cauzei aparține, într-adevăr, Judecătoriei Turda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010