ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 6 noiembrie 2008, reclamantul P.Ș.F. a chemat în

judecată pe pârâta M.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, în contradictoriu și cu Autoritatea Tutelară, să stabilească

domiciliul minorului M.F.K. la reclamant, să-l încredințeze pe minor

reclamantului spre creștere și educare, să o oblige pe pârâtă la plata pensiei

de întreținere în favoarea minorului și să sisteze pensia de întreținere

stabilită în sarcina reclamantului prin sentința civilă nr. 5 84/2008 a

Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Prin sentința civilă nr. 6610 din 10

decembrie 2008 Judecătoria Turda a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, ca fiind instanța în raza teritorială

a căreia domiciliază pârâta.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Judecătoria Turda a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C.

proc. civ. și că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 19 C.

proc. civ., în alte materii decât cele privitoare la bunuri, părțile nu pot

înlătura competența teritorială stabilită de art. 5, competența - 2-teritorială

a instanței fiind una de ordine publică în înțelesul art. 159 pct. 3 C. proc.

civ.

Prin sentința civilă nr. 1698 din 12

octombrie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuc și-a declinat la rândul său competența

în favoarea Judecătoriei Turda și, în baza art. 22 pct. 3 C. proc. civ., a

sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța un regulator de

competență.

Pentru a pronunța această hotărâre

Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut că, într-adevăr, sunt aplicabile

dispozițiile art. 5 C. proc. civ. și că, potrivit textului de lege menționat,

competentă să judece cauza este instanța de la domiciliul pârâtei.

În speță, însă, în urma verificărilor

efectuate, D.J.E.P. a județului Harghita a comunicat că pârâta figurează cu

domiciliul în municipiul Câmpia Turzii, județul Cluj, împrejurare pe care, cu

ocazia dezbaterilor, reclamantul nu a contestat-o, procedura de citare la

adresa indicată de el inițial, în municipiul Miercurea Ciuc, neputându-se

efectua.

Analizând conflictul negativ de

competență ivit în cauză, Înalta Curte constată că acesta nu a fost creat din

interpretarea ori aplicarea diferită a unor norme legale de către cele două

instanțe, ambele împărtășind opinia potrivit căreia competența este dată de

dispozițiile art. 5 C. proc. civ., respectiv de locul în care se situează

domiciliul pârâtului și că, nefiind vorba despre un litigiu privitor la bunuri,

părțile nu pot conveni să fie judecat de o altă instanță, potrivit art. 19 C. proc.

civ.

Este adevărat că reclamantul a indicat

în cererea de chemare în judecată domiciliul pârâtei ca fiind în municipiul

Miercurea Ciuc dar, din probele administrate pe acest aspect s-a stabilit că,

în fapt, pârâta nu locuiește la adresa indicată, iar în evidențele oficiale,

respectiv cele ale R.N.E.P., pârâta figurează cu domiciliul în municipiul Câmpia

Turzii.

În atare situație, competența

judecării cauzei aparține, într-adevăr, Judecătoriei Turda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 martie 2010