ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 674/2010

Prin notificarea înregistrată la 13 noiembrie

2001, reclamanții P.P. și D.S.E. au solicitat A.V.A.S. măsuri reparatorii

pentru imobilul casă de locuit, situat în județul Teleorman, municipiul Roșiori

de Vede, ce a aparținut autorilor lor, P.V. și P.I. și F. și a fost

naționalizat.

Prin Decizia nr. 113

din 28 septembrie 2004, A.V.A.S. a respins notificarea, cu motivarea că nu s-a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.

Prin sentința civilă nr.

238 din 16 martie 2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins

ca nefondată contestația formulată de reclamanți împotriva deciziei pentru

următoarele considerente:

Într-o interpretare

logică și coroborată a dispozițiilor art. 22 din H.G. nr. 498/2003, pentru a se

face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat,

notificatorul trebuie să depună în afara înscrisurilor menționate la lit. a)

din textul menționat și dovada că la data naționalizării mai avea încă în

proprietate imobilul.

Or, această din urmă

dovadă nu a fost făcută în cauză, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 22

din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 176

din 18 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a constatat perimat apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin încheierea din

15 februarie 2006, la cererea reclamanților apelanți s-a dispus suspendarea

judecății apelului, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la

rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 1200 din 27

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Dosarul a rămas în

nelucrare până la data de 26 ianuarie 2009 când curtea a dispus repunerea pe

rol a cauzei, din oficiu, dat fiind că, prin adresa din 19 ianuarie 2009, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a comuniat că litigiul în considerarea căruia

s-a dispus suspendarea cauzei a fost soluționat irevocabil la data de 26

februarie 2007.

În atare situație,

cum a trecut mai mult de 1 an de la data rămânerii definitive și irevocabile a

sentinței nr. 1200/2005 a Tribunalului București, sunt îndeplinite condițiile art.

248 și 252 C. proc. civ. pentru a opera perimarea judecății apelului.

Împotriva deciziei au

declarat recurs reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru

continuarea judecății la aceeași curte de apel.

În dezvoltarea

motivului de recurs invocat, recurenții susțin că au intrat în posesia deciziei

civile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - prin care a rămas

irevocabilă sentința nr. 1202/2005 a Tribunalului București - abia la data de 6

mai 2008.

În atare situație,

aveau obligația de a formula cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate până

la data de 6 mai 2009.

Cum termenul de 1 an

nu s-a împlinit, măsura perimării luată de instanța de apel este nelegală.

Intimata A.V.A.S. a

depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este,

într-adevăr, nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 244 alin.

(1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii

atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face

obiectul unei alte judecăți.

Alineatul al doilea

al aceluiași articol prevede că suspendarea va dăinui până când hotărârea

pronunțată în pricina care a motivat suspendarea va deveni irevocabilă.

În speță, suspendarea

judecății apelului s-a dispus la data de 15 februarie 2006 până la rămânerea

definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 1200/2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Așa cum corect a

reținut curtea de apel, această sentință a rămas definitivă prin Decizia civilă

nr. 177 din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

și a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1844 din 26 februarie 2007 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Prin urmare,

suspendarea dispusă de instanța de apel în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. a dăinuit, conform alin. (2), până la data pronunțării deciziei

instanței de recurs, respectiv până la data de 26 februarie 2007.

Din punctul de vedere

al textului de lege aplicabil, nu are nicio relevanță data la care pretind

recurenții că ar fi luat cunoștință de decizia pronunțată în recurs, decizie

care de altfel s-a pronunțat în contradictoriu cu ei.

Data la care sentința

tribunalului a devenit irevocabilă este cea la care s-a judecat recursul și nu

o dată ulterioară, la care s-ar fi redactat hotărârea ori părțile ar fi avut

posibilitatea să ia cunoștință de considerentele acesteia.

Conform art. 250 alin.

(1) C. proc. civ. cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește

suspendarea judecării pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244,

precum și în alte cazuri stabilite de lege dacă suspendarea nu este cauzată de

lipsa de stăruință a părților în judecată.

În speță, cursul

perimării a fost suspendat de la data de 15 februarie 2006 și până la data de

26 februarie 2007, adică atât timp cât a dăinuit cauza de suspendare.

Începând cu 26

februarie 2007, recurenții aveau obligația ca, pentru a preveni perimarea

judecății apelului, în termen de 1 an să solicite repunerea cauzei pe rol.

Cum nu au procedat în

acest mod, pricina a rămas în nelucrare până la data de 26 ianuarie 2009, când

curtea de apel a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol și a constatat-o

perimată.

Această soluție a

curții de apel este în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de artr.304 pct. 9 C. proc.

civ. invocat de recurenți.

În baza art. 312 C.

proc. civ. va menține decizia curții de apel și va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții P.P. și D.S.E. împotriva Deciziei nr. 176/A

din 18 manie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.