ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5892/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1173/2002,

Tribunalul Galați a respins ca nefondată contestația reclamantei, reținând

faptul că aceasta nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la

restituire.

Prin Decizia civilă

nr. 403 R din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a

anulat, ca nesemnat, apelul declarat de reclamanta O.E. împotriva Sentinței

civile nr. 1172 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, reținând că

deși i s-a pus în vedere reclamantei - apelante să semneze cererea de apel,

aceasta a refuzat și făcând aplicarea dispozițiilor art. 287 (2) C. proc. civ.,

a constatat nulitatea cererii de apel pentru lipsa semnăturii.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta O.E., arătând că, în mod nelegal, prin

decizia recurată, s-a constatat nulitatea cererii de apel pentru lipsa

semnăturii acesteia, deoarece cererea de apel a fost semnată.

Prin Decizia civilă

nr. 4123 din 19 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 5435/121/2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

admis recursul declarat de reclamanta O.E., a casat Decizia civilă nr. 403/R

din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

A reținut că cererea

de apel formulată de reclamanta O.E., la 19 iulie 2007 este semnată de către

aceasta și față de dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ., a constatat

că instanța de apel a anulat greșit cererea de apel formulată de reclamantă.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 982/44/2008 și alte probe nu s-au mai administrat,

iar prin Decizia civilă nr. 252 din 20 noiembrie 2008.

Verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, constată apelul nefondat, pentru

următoarele considerente:

Prin cererea

formulată, reclamanta a solicitat restituirea suprafeței de teren situată în

Galați, ce a fost moștenit de mama sa de la părinții săi P.G. și C.

Pentru a beneficia de

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamanta trebuia să facă

dovada calității de persoană îndreptățită, mai exact să dovedească că la

momentul preluării terenului de către stat, autorii săi erau proprietarii

terenului.

Însă, așa cum corect

a reținut instanța de fond, terenul pe care petenta îl solicită a fost

înstrăinat în anul 1967 de către mama sa, 200 mp situat în str. A. și în anul

1995, terenul din str. A. de către sora sa.

Față de

considerentele expuse mai sus și văzând și dispozițiile art. 296 C. proc. civ.,

va respinge ca nefondat apelul.

Instanța de apel a

reținut că pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea

nr. 10/2001, reclamanta trebuia să facă dovada calității de persoană

îndreptățită, și că la momentul preluării terenului de către stat, antecesorii

săi erau proprietarii terenului.

Or, reține instanța

de apel, terenul pe care petenta îl solicită a fost înstrăinat în 1967 de către

mama sa 200 mp în str. A. iar în anul 1995 a fost înstrăinat terenul din str.

A., de către sora reclamantei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta O.E., criticând hotărârea instanței de

apel pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

Se susține de către

recurentă că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a

legii, în condițiile în care antecesorii săi nu au vândut terenul din litigiu.

Se mai arată că a

depus cerere pentru restituirea terenului și în temeiul legii fondului funciar,

cerere nesoluționată încă.

Întrucât recurenta a

formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, instanța prin

încheierea de ședință din 22 martie 2010 a înaintat această cerere și a dispus

acordarea ajutorului public judiciar privind asistența juridică în temeiul art.

8, 13 și 15 din O.G. nr. 51/2008 prin desemnarea unui avocat.

Astfel la dosar,

apărătorul recurentei a depus la dosar o precizare și încadrare a motivelor de

recurs, prin care însă se dezvoltă alte motive de recurs decât cele indicate de

recurentă în cererea inițială de recurs, susținându-se că instanța de apel a

schimbat și natura actului dedus judecății.

Față de invocarea

altor motive decât cele expuse de recurentă în cererea de recurs inițială,

urmează ca în analizarea recursului, față de dispozițiile art. 303 alin. (1) C.

proc. civ., să fie avute în vedere doar motivele de recurs cuprinse în cererea

inițială de recurs.

Astfel, examinând

hotărârea instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Acțiunea

reclamantului vizează anularea Dispoziției nr. 2660 din 14 aprilie 2006 emisă

de Primăria Municipiului Galați în aplicarea Legii nr. 10/2001.

Prin Dispoziția nr.

2660 din 14 aprilie 2006 s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în

natură a imobilului teren de 500 mp în str. A. și respectiv 200 mp în str. A.

din Municipiul Galați, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada trecerii imobilelor

în proprietatea Statului, și că terenurile sus-menționate au fost înstrăinate

de antecesoarea reclamantei și de sora acesteia.

Din actele de la

dosar, rezultă că terenurile solicitate, au fost înstrăinate de antecesoarea

reclamantei și de sora acesteia, situație în care nu sunt incidente

dispozițiile art. 1 și 4 din Legea nr. 10/2001, imobilele solicitate nu se

circumscriu noțiunii de preluare abuzivă.

Cum în cauză nu s-a

făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilelor solicitate, susținerile

recurentei sunt nefondate și fără suport juridic, motiv pentru care nefiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta O.E. împotriva Deciziei nr. 252A din 20

noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - CL