ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4081/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4081/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamantul V.V.
a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ pârâtul Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale) pentru a fi obligat să-i elibereze copie de
le documentația întocmită de SC A. SA Bucium Iași cu privire la diminuarea
capitalului social.
Motivându-și
acțiunea, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului pentru a obține copia
solicitată referitoare la propunerea de a împuternici reprezentanții pârâtului
în adunarea generală a acționarilor, de a diminua capitalul social al
societății cu valoarea terenurilor agricole și a celor aflate permanent sub
luciu de apă, dar nu a primit răspuns, deși au trecut mai mult de 30 zile de la
formularea cererii. Justifică interesul formulării acțiunii și vătămarea creată
prin faptul că documentele respective trebuiau depuse la Judecătoria Iași, unde
se află pe rol dosarul nr. 10962/2004, având ca obiect pretenții ca urmare a
refuzului pârâtului de a le pune la dispoziția instanței și a expertului
desemnat în cauză.
Prin sentința
nr. 27/F-C din 2 aprilie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului V.V., obligând
pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să-i
elibereze documentația depusă de SC A. SA Bucium Iași în conformitate cu O.U.G.
nr. 198/1999 și a Ordinului nr. 28/2000 privind aprobarea diminuării
capitalului social.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost vătămat în
drepturile sale recunoscute de lege prin nesoluționarea cererii în termenul
legal, acțiunea fiind admisă în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004.
In esență,
instanța de fond a arătat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că
reclamantul s-a adresat pârâtului la data de 22.12.2006, cu cererea privind
eliberarea documentelor depuse de SC A. Bucium SA Iași cu privire la diminuarea
capitalului social cu valoarea terenurilor agricole și a celor aflate permanent
sub luciu de apă, pentru a fi utilizate la soluționarea dosarului nr.
10.962/2004, aflat pe rolul Judecătoriei Iași și că pârâtul nu i-a răspuns
reclamantului și nu și-a motivat refuzul nici prin apărarea formulată în cauză.
S-a mai precizat că
potrivit art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea
societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri
aflate permanent sub luciu de apă, acțiunile de privatizare și/sau de
concesionare se vor „desfășura în condiții de eficiență și de
transparență" și că, atâta vreme cât pârâtul a refuzat să satisfacă
doleanța reclamantului fără a-și motiva refuzul, împiedicându-l astfel să-și
soluționeze o altă cauză, este evidentă încălcarea acestor dispoziții legale.
Împotriva
sentinței nr. 27/F-C din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în
termen legal pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin care
s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în totalitate a hotărârii
recurate în sensul, în principal, a respingerii acțiunii reclamantului urmare
admiterii excepției lipsei de interes și, în subsidiar, a respingerii acțiunii
urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
A învederat
recurentul că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și
nelegală, fiind dată cu ignorarea a două principii fundamentale de drept, cele
ale rolului activ a judecătorului și al aplicării imediate a legii civile noi.
Astfel, s-a arătat că
instanța de fond, când a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost
formulata, nu a avut in vedere dispozițiile art. 33 din Legii 268/2001 prin
care s-au abrogat dispozițiile O.U.G. nr. 198/1999. Prin legea arătata (intrată
în vigoare la data de 7 iunie 2001) activitatea de privatizare a societăților
comerciale a fost preluata de Agenția Domeniilor Statului (art. 3 Legea
268/2001), instituție de interes public, cu personalitate juridica buget
propriu, surse extrabugetare, activitate financiara si comerciala
independenta), care are ca atribuțiuni principale privatizarea societăților
comerciale agricole care dețin în exploatare terenuri cu destinație agricolă,
constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea
unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale,
administrarea societăților comerciale, concesionarea si/sau arendarea
terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea
acestora, si care prevede la Anexa 1 poz. 401 ca SC A. Bucium SA a fost
preluata de A.D.S. astfel ca toate actele se regăsesc la nivelul A.D.S., prin
preluare pe baza de protocol.
Deci, se
constata faptul ca M.A.D.R. nu are competențe si atribuțiuni in soluționarea
cererii formulata de reclamant respectiv calitate procesuala pasivă, întrucât
competentele sale ( prevăzute prin O.U.G. nr. 198/1999) au fost preluate, încă
din anul 2001 (02 iunie 2001), de A.D.S. (Legea 268/2001), fapt ce trebuia
cunoscut, atât de reclamant, cat mai ales de instanța de fond, in exercitarea
rolului sau activ.
Instanța de fond a
admis acțiunea prin încălcarea principiilor de drept potrivit cărora „în civil
legea nu retroactivează" si „legea noua este de imediata aplicare",
si prin nesocotirea condițiilor cumulative necesare pentru a fi parte în proces
(calitate procesuala, capacitate procesuala si existenta unui interes),
calitatea procesuala pasiva presupunând existenta unei identități intre
persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul
juridic dedus
judecații, dovada care nu s-a făcut, astfel
ca soluția pronunțata este netemeinică si nelegală.
Sentința pronunțată
de instanța de fond a mai fost criticată și pe temeiul că nu s-a verificat si
daca reclamantul justifică interesul in promovarea acțiunii, respectiv folosul
practic urmărit de acesta. S-a susținut că nu a fost verificată existenta
interesului întrucât, deși se motivează soluția de admitere a acțiunii
reținându-se ca reclamantul justifică vătămarea creată și interesul formulării
acțiunii prin aceea za. documentele solicitate trebuie depuse la dosarul nr.
10962/2004 (10962/245/2004) al Judecătoriei lași, deoarece pârâtul din dosarul
arătat a refuzat, la cererea instanței si a expertului, sa le depună, omite sa
facă verificările necesare.
Astfel, s-a
învederat ca anterior promovării prezentei acțiuni (2 martie 2007), respectiv
la data de 28 februarie 2007, a fost pronunțata soluția in dosarul nr.
10962/2004 (motiv invocat de reclamant in justificarea interesului si reținut
in mod nelegal de instanța de fond ) prin admiterea acțiunii. In condițiile in
care interesul nu este justificat, prin aceea ca nu este legitim, se constata
ca cererea reclamantului trebuia respinsa de instanța de fond, in principal ca
fiind lipsita de interes, deoarece suntem in prezenta unei excepții de fond, absoluta
si peremptorie, care primează excepției lipsei calității procesuale pasive.
Fiind in prezenta
unor excepții de ordine publica conform art. 136 si art. 162 C. proc. civ.
(excepția lipsei de interes a reclamantului si excepția lipsei calității
procesuale pasive a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale), ce pot fi
ridicate oricând, chiar si in calea de atac a recursului, invocate si motivate
in prezentul recurs, s-a solicitat de pârâtul Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii
atacate, iar pe cale de excepție, în principal, respingerea acțiunii ca fiind
lipsita de interes, iar in subsidiar, in cazul respingerii primei excepții care
primează, respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără
calitate.
Recursul este nefondat.
Acțiunea în
contencios administrativ formulată de reclamantul V.V. s-a întemeiat pe
prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ,
potrivit cu care orice persoană care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului
pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
In concret, prin
acțiunea reclamantului s-a invocat nesoluționarea de către Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (actualmente Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale) a cererii transmisă la 22 decembrie 2006
prin scrisoare recomandată, prin care s-a solicitat comunicarea unei copii de
pe documentația întocmită de SC A. SA BUCIUM SA în temeiul O.U.G. nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri
agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă și a Ordinului nr.
28/2000 al ministrului agriculturii și alimentației, care a stat la baza
emiterii mandatului special nr. 72.441 din 9 iunie 2000 prin care
reprezentantul Ministerului Agriculturii și Alimentației în adunarea generală a
acționarilor societății menționate a fost mandatat să aprobe diminuarea
capitalului social cu contravaloarea terenului agricol în sumă de 5.658.050 mii
lei.
Interesul
reclamantului în obținerea unei copii a documentației care a stat la baza
acordului dat de recurent, prin mandatar special, pentru diminuarea capitalului
social al SC A. BUCIUM SA Iași de la suma de 24.246.675 mii lei la suma de
18.588.625 mii lei, la nivelul anului 2000, derivă din calitatea intimatului de
acționar persoană fizică la această societate, și el subzistă și în faza
judecării recursului, în condițiile în care, în raport de conținutul acestei
documentații, reclamantul are posibilitatea de a solicita, pe viitor,
recunoașterea și valorificarea deplină a dreptului de proprietate asupra
acțiunilor deținute.
Excepția lipsei
calității procesuale pasive a recurentului pârât, invocată direct în recurs, nu
este nici ea întemeiată, neavând relevanță în cauză împrejurarea că la momentul
înregistrării acțiunii în contencios administrativ O.U.G. nr. 198/1999 era
abrogată prin art. 33 al
Legii nr. 268/200 î care a stabilit că
activitatea de privatizare a societăților comerciale a fost preluată de Agenția
Domeniilor Statului, instituție de interes public, cu personalitate juridică și
buget propriu, surse extrabugetare, activitate financiară și comercială
independentă.
Calitate procesuală
pasivă în cauză, față de natura juridică a litigiului, nu poate avea decât
recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, această instituție
având obligația legală, pe de o parte, de a răspunde, în termenul prevăzut de
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cererii formulate de reclamant
la data de 22 decembrie 2006, și, pe de altă parte, de a pune la dispoziția
intimatului documentația întocmită de SC A. BUCIUM SA Iași și înaintată
ministerului în cauză, în temeiul căreia s-a emis mandatul special nr. 72.441
din 9 iunie 2000 prin care reprezentantul fostului Minister al Agriculturii și
Alimentației în adunarea generală a acționarilor a fost mandatat să aprobe
diminuarea capitalului social al societății cu suma de 5.658.050 mii lei
reprezentând contravaloarea terenului agricol.
Î
n raport de ele mai sus arătate, reținând că
excepțiile lipsei interesului reclamantului și a lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată este legală și
temeinică, urmează a se dispune, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 27/F-C din 2 aprilie
2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal.
In aceste condiții,
fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat, potrivit prevederilor art.
274 alin. (1) C. proc. civ., la plata în favoarea intimatului V.V. a sumei de
102 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 27/F-C din 2 aprilie
2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Obligă pe
recurentul la plata sumei de 102 lei cheltuieli de judecată către intimatul
V.V.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 octombrie 2007.