Decizia nr. 2106/2014 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 40692/3/2010 — recurs împotriva deciziei nr. 4290/2013 a Curții de Apel București

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4290 din 20 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul D.N.C. împotriva Deciziei civile nr. 6375 din data de 22 noiembrie 2032, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 40692/3/2010*, în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul D.N.C. Înalta Carte, în prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Or, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este Decizia civilă nr. 4290 din 20 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul D.N.C. împotriva Deciziei civile nr. 6375 din data de 22 noiembrie 2012, a aceleiași instanțe. Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Se reține că hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv Decizia civilă nr. 6375 din data de 22 noiembrie 20Î2 a Curții de Apel București este o decizie irevocabilă, pronunțată în recurs, fiind deci, în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi recurată. Astfel, decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare fiind irevocabilă, nu mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care declarând recurs împotriva respectivei decizii, contestatorul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Astfel fiind, recursul con testatorul ui este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.N.C. împotriva Deciziei nr. 4290 din data de 20 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 2934/1/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2014. Procesat de GGC - LM